Motto: „Împreună trebuie să ascultăm. Și împreună trebuie să acționăm.”

Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, 22 ianuarie 2020

În ianuarie 2020, Organizația Națiunilor Unite a lansat un proces de consultare a opiniei publice la nivel global, pentru a cunoaște percepția și așteptările oamenilor, în contextul marcării celei de-a 75-a aniversări a Organizației. Peste un milion de persoane, din toate statele membre ONU, și-au exprimat opinia în cadrul acestui proiect, iar rezultatele au fost făcute publice la 21 septembrie, într-un raport intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim, Națiunile Unite de care avem nevoie”. Răspunsurile primite arată că primele priorități ale majorității persoanelor intervievate, din întreaga lume, sunt îmbunătățirea accesului la asistența medicală, apă potabilă și educație.

Următoarele vizează solidaritatea internațională în combaterea sărăciei și inegalităților, precum și crearea de locuri de muncă. Alte priorități identificate sunt: atenuarea impactului schimbărilor climatice, respectarea drepturilor omului, soluționarea conflictelor, promovarea păcii și combaterea corupției. 87% din cei intervievați consideră că, pentru a face față acestor provocări, cooperarea internațională este esențială, iar 74% sunt de părere că rolul ONU rămâne fundamentală în rezolvarea acestor probleme.

Născută în 1945 din „cenușa” celui de-al Doilea Război Mondial, Organizația Națiunilor Unite a fost înființată – după cum spunea Dag Hammarskjold, cel de-al doilea Secretar General al său – „nu pentru a duce omenirea în Rai, ci pentru a o salva de Iad”.

Sediul ONU din New York

Într-adevăr, în cei 75 de ani de existență, ONU a salvat milioane de vieți, prin aplanarea conflictelor și evitarea unor războaie, prin contribuția sa majoră la eradicarea sărăciei extreme și combaterea bolilor. A facilitat accesul a milioane de copii la educație, a promovat libertatea, a sprijinit națiunile constituite în urma procesului de decolonizare, a construit arhitectura internațională de menținere a păcii și a creat politici și programe esențiale pentru dezvoltarea durabilă a statelor membre. Progrese semnificative au fost înregistrate și în promovarea drepturilor universale ale omului, iar Carta ONU rămâne piatra de temelie a dreptului internațional.

O serie de provocări majore cu care se confruntă astăzi omenirea par, însă, să pună sub semnul întrebării relevanța Organizației: proliferarea conflictelor armate, terorismul, sărăcia, diminuarea accesului la hrana, inegalitățile profunde, pandemia de COVID-19 – care a cauzat cea mai gravă criză economică de la Marea Recesiune încoace, încălzirea globală, creșterea numărului de refugiați, schimbările climatice și reducerea alarmantă a biodiversității – procesul de degradare a planetei afectează deja 2/3 din suprafața uscatului și a oceanelor, un milion de specii sunt pe cale de dispariție, recifele de coral – care au un rol esențial pentru viața marină - sunt aproape de dispariție, în timp ce, în fiecare an, volumul defrișărilor la nivel mondial depășește suprafața unui stat ca Danemarca. Răspunsul la aceste provocări va fi determinant pentru rolul ONU în secolul XXI. 

Adresându-se Adunării Generale a ONU, la 22 septembrie 2020, Secretarul General Antonio Guterres observa că: „Cei care au înființat Organizația Națiunilor Unite în urmă cu 75 de ani trecuseră printr-o pandemie, cunoscuseră efectele unei recesiuni globale, genocidul și războiul mondial… Astăzi, ne confruntăm cu propriul nostru moment 1945”.

La începutul anului, Antonio Guterres identificase, printr-o analogie simbolică cu legenda celor patru călăreți ai Apocalipsei, „patru călăreți care ne amenință viitorul comun: primul este reprezentat de tensiunile geostrategice globale - cele mai ridicate din ultima perioadă; al doilea este criza climatică de proporții existențiale; al treilea, un sentiment profund și în creștere de neîncredere la nivel global, iar cel de-al patrulea, partea întunecată a lumii digitale.” Acum, Secretarul General al ONU a menționat „un al cincilea călăreț ce pândește din umbră: pandemia de COVID-19, care galopează pe întregul glob”.

În fiecare an, noua sesiune a Adunării Generale a ONU începe cu așa-numita Săptămână la Nivel Înalt care,  în mod tradițional, reunește la sediul Organizației cel mai mare număr de lideri politici prezenți, la un moment dat, în același loc și în același timp: șefi de stat, prim-miniștri, miniștri de externe, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, ai mediului academic și de afaceri – în total peste 12.000 de oameni. Anul acesta, însă, COVID-19 a redus cea de-a 75-a aniversare a ONU și Săptămâna la Nivel Înalt (22-29 septembrie) la o serie de reuniuni virtuale în care doar ambasadorii se aflau în sala Adunării Generale - purtând măști și respectând distanțarea socială - pentru a asculta intervențiile prin videoconferință și a introduce alocuțiunile pre-înregistrate ale liderilor lor.

Dar, deși nu este cel mai bun moment pentru a sărbători, actuala perioadă poate reprezenta un punct de cotitură în relansarea multilateralismului și consolidarea sprijinului pentru Organizația Națiunilor Unite. ONU rămâne singura organizație internațională globală, iar cel mai puternic argument în favoarea importanței sale îl reprezintă creșterea numărului de membri: de la 51 de țări fondatoare în 1945, la 193 de state membre în prezent. La fel de relevantă este și competiția acerbă între statele membre pentru poziții importante în cadrul organismelor ONU: de exemplu, candidaturile pentru cele zece locuri de membru nepermanent în cadrul Consiliului de Securitate au fost deja anunțate până în 2047, iar pentru poziția de Președinte al Adunării Generale, până în anul 2077.

Explicația acestui interes nediminuat față de ONU rezidă în încrederea pe care țările o acordă principiilor și valorilor promovate de Organizație. Calitatea de membru al ONU conferă prestigiu, legitimitate, recunoaștere și statut internațional, iar folosirea inteligentă a tribunei ONU poate crește influența unei țări dincolo de granițele sale fizice, amplificând-o peste nivelul sugerat de dimensiunea sa geografică, de puterea economică sau militară.

ONU a salvat milioane de vieți de flagelul războaielor, de foamete și de pandemii, iar istoria sa se suprapune cu o perioadă de 75 de ani de progrese extraordinare pentru omenire. Când a fost fondată, în 1945, obiectivul general era acela de a evita un nou război mondial și consecințele catastrofale ce i-ar fi urmat. Organizația, pe care Eleanor Roosevelt o numea „cea mai mare speranță a noastră pentru pace”, a ajutat la atingerea acestui obiectiv. Rolul indispensabil al ONU a fost evidențiat, odată în plus, în contextul actualei pandemii de COVID-19, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile din întreaga lume.

Dar istoria sa nu este presărată doar cu succese. Au existat și neîmpliniri, iar Organizația a fost acuzată de mai multe ori că nu s-a implicat suficient, ori chiar că a eșuat în soluționarea conflictelor sau a crizelor umanitare. Astfel de episoade au alimentat percepția eronată a diminuării importanței ONU, precum și interpretări privind o numită „oboseală” în reacțiile sale. Cu toate acestea, după cinci ani în calitate de Ambasador al României la ONU, cunosc foarte bine realitatea că Organizația are la îndemână doar pârghiile și resursele pe care statele membre i le pun la dispoziție și că nu poate face mai mult decât ceea ce statele membre îi permit să facă.

ONU nu mai este astăzi singurul actor principal pe scena atât de complexă a multilateralismului și relațiilor internaționale, dar rămâne piatra de temelie a cooperării la nivel planetar. La acest moment, nu există un înlocuitor pentru legitimitatea de care ONU se bucură, nici pentru platforma unificatoare pe care Organizația o oferă comunității internaționale în fața amenințărilor globale - cărora nici o țară, oricât de puternică ar fi, nu le poate face față de una singură. Actuala pandemie de COVID-19 constituie un astfel de exemplu.

Deoarece ne confruntăm cu provocări de o magnitudine planetară, nu avem altă soluție decât să continuăm să utilizăm ONU drept un instrument în combaterea acestora – fie că este vorba de pandemii, conflicte, injustiție, foamete, sau schimbări climatice severe. Lumea în care trăim este profund interconectată și la fel de interconectate sunt provocările comune cu care ne confruntăm. De aceea, ele nu pot fi gestionate eficient decât prin multilateralism. Parafrazându-l din nou pe Secretarul General Antonio Guterres: „Este momentul să recunoaștem un adevăr simplu: solidaritatea este în interesul tuturor”.

Sau, așa cum spunea Sanctitatea Sa Papa Francisc, la 25 septembrie 2020, într-un mesaj postat pe Twitter: „Pandemia ne-a arătat că nu putem trăi unul fără celălalt. Organizația Națiunilor Unite a fost înființată ca să apropie națiunile, să constituie o punte între popoare. Haideți să folosim cu înțelepciune această instituție, pentru a construi împreună viitorul pe care cu toții ni-l dorim!”

Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului.