La 9 octombrie 2019, Forțele Armate ale Turciei și Armata Națională Sirană au demarat, în nord-estul Siriei, operațiunea „Izvorul Păcii”. Operațiunea a fost inițiată cu scopul de a asigura securitatea granițelor Turciei, prin eliminarea facțiunilor teroriste aparțănând PKK/YPG și ISIL și pentru a asigura întoarcerea în condiții de siguranță a refugiaților sirieni, precum și pentru a asigura integritatea teritorială a Siriei. Obiectivul principal pe agenda Turciei îl reprezintă gruparea teroristă PKK și facțiunea afiliată PYD/YPG, o amenințare gravă atât la adresa granițelor acestui stat, cât și la adresa Siriei, punând în pericol integritatea teritorială și structura unitară a acestui stat.

          Turcia, care este un actor dedicat în combaterea fenomenului terorist, deține o graniță comună cu Siria de 911 km (566 mile). Operațiunea se desfășoară în conformitate cu dreptul unui stat la autoapărare potrivit normelor dreptului internațional, Articolului 51 din Carta ONU și a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU privind combaterea terorismului, în același timp respectând integritatea teritorială a Siriei. Turcia subliniază necesitatea respectării integrității teritoriale a Siriei, insistând asupra evitării, pe durata desfășurării operațiunii, punerii în pericol a vieților cetățenilor.

          De la înființarea partidului, în 1984, mai bine de 40.000 persoane și-au pierdut viața din cauza terorismului PKK. Acțiunile teroriste ale PKK variază de la: atacuri asupra elementelor de infrastructură, școli, spitale, la răpirea asistentelor și a vameșilor, până la otrăvirea sistemelor de furnizare a apei.[1] PKK - desemnat organizație teroristă de către SUA și Uniunea Europeană - urmărește destabilizarea structurilor statale din Turcia, Iraq, Iran și Siria. În paralel, a înființat facțiuni regionale precum Partidul Uniunea Democrată (PYD) și Unitățile de Protecție Populară (YPG) în Siria[2], Partidul Soluțiilor Democratice din Kurdistan (PCDK) în Iraq și Kurdistan și Partidul Viața Liberă (PJAK) în Iran. Dovezile care leagă PKK de PYD/YPH sunt covârșitoare. În timp ce decizia de înființare a PYD a fost luată în cadrul celui de-al VIII-lea congres al PKK (2002), statutul PYD stipulează că „membrii partidului trebuie să rămână fideli lui Abdullah Ocalan (liderul PKK) și să lupte pentru eliberarea sa” și că „PYD recunoaște statutul lui Abdullah Ocalan de lider și Kongra-Gel ca fiind forul legislativ superior al regiunii Rojava”.[3] Luând în considerare aspectele de mai sus, putem spune că aceste legături furnizează dovezi concrete privind legitimitatea preocupărilor legate de securitate ale Turciei și demonstrează abordarea arbitrară și duplicitară în ceea ce privește recunoașterea PYD/YPG în calitate de actor legitim din punct de vedere politic și militar. Este evident că asemenea abordări pe scena internațională subminează pacea și securitatea internaționale, precum și valorile democratice și umanitare.

Afișul lui Abdullah Öcalan din cadrul celui de-al VIII-lea Congres al PYD, Filiala Europeană

          PKK este o formațiune care la acest moment controlează un sfert din teritoriul sirian[4], a instituit o formă de guvernământ autonomă și a semănat teroare în zonă pe durata desfășurării războiului civil din Siria. Încălcările drepturilor omului ale PKK/YPG în regiune au ajuns la nivel de epurare etnică, prin prădarea locuințelor cetățenilor și prin obligarea arabilor sirieni care locuiau în suburbiile orașului Tal Abyad, localitate situată la granița siriană, în districtul Raqqa, să își caute refugiu în alte părți.[5] În perioada februarie-august 2015 Rețeaua Siriană pentru Drepturile Omului (RSDO) a înregistrat, în districtul Al-Hasaka, 47 de crime (inclusiv nouă copii și opt femei) și arestarea aleatorie a peste 612 persoane (inclusiv 19 copii și 8 femei), infracțiuni comise de Forțele Autonome Kurde (aflate sub egida PUD/YPG).[6] În plus, un raport al RSDO efectuat în 2019 arată continuarea încălcărilor drepturilor omului de către Forțele Autonome Kurde (PYD/YPG) furnizând date referitoare la uciderea a 285 de persoane (inclusiv 29 de copii și 26 de femei) și arestarea aleatorie a 965 de persoane (inclusiv 83 de copii și 74 de femei). Raportul evidențiază faptul că Forțele Autonome Kurde sunt răspunzătoare de cel puțin patru masacre în zonă.[7] La momentul în care acest articol este conceput, 17 persoane au fost ucise în zonele de graniță din sud-estul Turciei, în atacuri teroriste coordonate de YPG, iar doi reporteri care scriau despre Operațiunea „Izvorul Păcii” au fost răniți de un lunetist aparținând YPG.[8]

Sursa: Rețeaua Siriană pentru Drepturile Omului (RSDO), Raportul anual referitor la cele mai grave încălcări ale drepturilor omului din Siria, în 2018, http://sn4hr.org/blog/2019/01/16/53065/

          Actor dinamic în combaterea terorismului, Turcia deține un plan exhaustiv în ceea ce privește regiunea, care nu include numai măsuri militare, ci și umaitare. Turcia este la acest moment gazdă pentru 3,6 milioane de refugiați sirieni și 300.000 de refugiați sirieni kurzi, care au fugit din calea violențelor exercitate de YPG și de regimul sirian.[9] În acest context, operațiunea „Izvorul Păcii” nu urmărește doar asigurarea securității granițelor Turciei și integritatea teritorială a Siriei, ci reprezintă o componentă vitală a planului privind reîntoarcerea celor două milioane de cetățeni sirieni strămutați, într-o zonă de siguranță de 30 km (19 mile) lățime, în Siria, zonă care se întinde de la fluviul Eufrat până la granița cu Iraq, incluzând orașul Manbij. Ca parte din măsurile de asigurare a stabilității și securității în regiune, Președinția Turciei a prezentat planuri pentru dezvoltarea zonei sigure care includ construirea de universități, școli, centre pentru tineret, spitale, săli de sport și 200.000 de spații pentru locuit. Cum 350.000 de sirieni s-au întors în zone din nordul Siriei după cele două operațiuni desfășurate anterior de Turcia - în 2016 operațiunea „Scutul Eufratului” din nordul provinciei Alep și anul trecut, operațiunea „Ramura de măslin” din regiunea Afrin[10] - planurile acestui stat reprezintă un pas esențial în asigurarea viitorului regiunii.

          Ca o concluzie, Turcia a demarat operațiunea „Izvorul Păcii” cu scopul de a îndepărta coridorul terorist de la granița de sud-est și de a aduce pace și stabilitate în regiune. Accentul pe care Turcia îl pune pe respectarea normelor dreptului internațional și sensibilitatea sa privind evitarea existenței de victime umane pe timpul desfășurării operațiunii, precum și planurile de viitor privind zona de siguranță demonstrează clar caracterul pașnic al acțiunilor sale. Nu trebuie să omitem faptul că, în loc să își închidă porțile afluxului de refugiați, în numele siguranței naționale, Turcia a ales să ofere găzduire pe teritoriul său unui număr de 3,6 milioane de refugiați sirieni. În contextul acestui mediu de securitate complex, imprevizibil și interdependent, statele trebuie să fie capabile să stabilizeze situația. Din acest motiv, Turcia, prin măsurile ample pe care le-a întreprins, pare că a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește asigurarea securității și stabilității în regiune.