Victorie clară a Partidului Progresist Sârb în alegerile din vară

Lista electorală condusă de președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, și partidul acestuia, Partidul Progresist Sârb (SNS), sunt câștigătorul indubitabil atât al alegerilor pentru parlamentul republican sârb (cu 188 din totalul de 250 de mandate de deputat), cât și al alegerilor pentru Parlamentul Provinciei Autonome Vojvodina și pentru cele mai multe consilii locale din Serbia Centrală și Vojvodina[1].

”Cabinetul Brnabić 1” (http://rs.n1info.com/Vesti/a279654/Biografija-Ane-Brnabic-i-ministara.html)

Cele 250 de mandate din Parlamentul Serbiei au fost repartizate astfel:

- lista ”Aleksandar Vučić - Pentru copiii noștri”, 188 de mandate;

- lista ”Ivica Dačić - Partidul Socialist din Serbia (SPS), Serbia Unită (JS) - Dragan Marković Palma”, 32 de mandate;

- lista ”Aleksandar Šapić - Victorie pentru Serbia”, 11 mandate[2];

- lista ”Vajdasági Magyar Szövetség - Pásztor István - Uniunea Maghiarilor din Vojvodina - Pásztor István”, 9 mandate;

- lista ”Academician Muamer Zukorlić - Doar Înainte - Partidul Justiției și Reconcilierii (SPP) - Partidul Democrat al Macedonenilor (DPM)”, 4 mandate;

- lista ”Alternativa Democratică Albaneză - Valea Unită - Alternativa Demokratike Shqiptare - Lugina e Bashkuar”, 3 mandate;

- lista ”Partidul Acțiunii Democrate din Sandžak - dr Sulejman Ugljanin”, 3 mandate.

Mass-media sârbă și din regiune a evidențiat că adevăratul câștigător al alegerilor este președintele Serbiei, A.Vučić, care este, totodată, președinte al Partidului Progresist Sârb (SNS), principala forță politică a coaliției care a candidat pe lista ”Aleksandar Vučić - Pentru copiii noștri”. Astfel, în opinia analiștilor, campania electorală l-a promovat pe A.Vučić mai mult decât SNS sau lista electorală a SNS.

Incertitudini și emoții politice prelungite

După alegeri, o parte a societății civile a cerut partenerilor europeni ai Serbiei să intervină pentru anularea rezultatelor alegerilor (la toate nivelurile) și impunerea unui guvern de tranziție, ”de uniune națională”; acest guvern ar urma să pregătească alte alegeri, care să se desfășoare în condiții corecte și democratice.

Paradoxal, victoria zdrobitoare la alegeri i-a adus președintelui A.Vučić o serie de probleme, între care lipsa unei opoziții credibile în parlament și hotărârea privind împărțirea sau nu a responsabilității politice pentru o serie de decizii dificile care vor trebui luate în perioada următoare (în negocierile cu Priština, gestionarea epidemiei de COVID-19, inclusiv a efectelor social-economice ale acesteia, continuarea integrării europene fără a periclita relațiile cu Rusia sau China ș.a.).

O ușurare pentru președintele sârb și al celui mai important partid politic din Serbia a fost că UE l-a văzut în continuare drept principal partener de dialog, deși era evident că s-au înregistrat întârzieri într-o serie de domenii, față de angajamentele asumate în procesul de reforme pentru integrarea în Uniune (o parte a societății civile acuză chiar ”derapaje grave” de la normele democratice). Din rațiuni electorale, președintele A.Vučić a fost reconfirmat ca interlocutor credibil și pentru Casa Albă.

A.Vučić-D.Trump la Casa Albă, 04.09.2020 (https://www.predsednik.rs/pres-centar/vesti/sporazum-o-normalizaciji-ekonomskih-odnosa-potpisan-u-vasingtonu)

Pe acest fond, președintele A.Vučić a elaborat o agendă complexă, care a pus în prim plan atingerea unor obiective de politică externă, în detrimentul formării rapide a noului guvern. Concomitent, s-a acționat pentru a nu scăpa de sub control epidemia de COVID-19 și nici problema migrației ilegale.

Cu poziția internă consolidată în urma alegerilor pentru două parlamente și consiliile locale și după consultări cu Moscova, președintele A.Vučić a acceptat medierea Washingtonului pentru ”normalizarea economică” cu Priština (la 03-04.09.2020, la Casa Albă) dar a fost, totodată, suficient de ferm în a le spune partenerilor americani că nu va recunoaște independența Kosovo în schimbul planului american ambițios de investiții.

Mesajul Belgradului a fost similar și la întâlnirea la nivel înalt cu premierul Kosovo, Avdullah Hoti, de la Bruxelles, cu medierea UE (07.09.2020). Mai mult, la această întâlnire i s-a smuls Prištinei angajamentul de a implementa toate acordurile, inclusiv pe cel de înființare a Asociației Municipalităților Sârbe din Kosovo (ZSO).

Se pare că acordurile de la Casa Albă au iritat oarecum Moscova, fiind de notorietate reacția emoțională a purtătoarei de cuvânt a ministerului rus de externe, Maria Zaharova (care a comparat o întâlnire a lui A.Vučić cu președintele Donald Trump cu un interogatoriu al lui Sharon Stone din filmul ”Instinct primar”).

Pentru a nu risca îndepărtarea Belgradului de Moscova, atât Kremlinul cât și ministrul de externe rus s-au grăbit să ceară iertare și să reconfirme parteneriatul strategic sârbo-rus. Președintele sârb a avut chiar o discuție consistentă la telefon cu omologul rus, Vladimir Putin, la 10 septembrie.

Chiar și după aceste succese în plan extern, președintele A.Vučić nu s-a grăbit să taie ”nodul gordian” privind noua coaliție de guvernare.

S-a ajuns ca analiștii politici să liciteze din ce în ce mai mult, atât privind viitoarea formulă de guvernare, cât și rațiunile din care președintele țării tergiversează comunicarea ”soluției”.

Variantele noii coaliții de guvernământ erau destul de largi, plecând de la premisa că lista condusă de SNS poate forma singură guvernul.

Potrivit analiștilor, variantele erau:

- formarea guvernului doar de către lista condusă de SNS (improbabil);

- formarea guvernului de către lista SNS cu minoritățile (posibil, dar puțin probabil);

- formarea guvernului de către SNS cu SPS sau cu SPAS (posibil);

- formarea guvernului de către SNS, cu SPS, SPAS și unele minorități, ceea ce s-ar putea numi un guvern ”de uniune națională” (posibil).

Incertitudinea a fost întreținută de comportamentul președintelui A.Vučić, care a discutat în mai multe rânduri cu toți potențialii parteneri de guvernare.

La un moment dat, în luna octombrie, situația s-a mai clarificat și a devenit clar că unele minorități etnice (albaneză, boșniacă) nu vor face parte din coaliția de guvernământ.

Un nou indiciu l-a reprezentat anunțul președintelui A.Vučić (20 octombrie) că noul guvern va avea un mandat limitat (aprilie 2022). Pe acest fond, analiștii au conchis că noul cabinet va fi unul ”de uniune națională” (excluzând, însă, participarea minorităților albaneză și boșniacă).

Jumătatea lui octombrie, prefață la deznodământ

Luna octombrie a adus primele clarificări în ghemul de ițe privind coaliția de guvernământ și soluțiile concrete privind posturile de ministru.

Debutul l-a reprezentat desemnarea la începutului lui octombrie a premierului în funcție (în mandat tehnic), A.Brnabić, pentru formarea noului cabinet. Odată cu desemnarea, președintele a avut și două rugăminți speciale pentru viitorul premier - înființarea a două ministere noi (pentru drepturile omului și minorităților și egalitatea de gen și, respectiv, pentru grija față de familie și demografie) și creșterea numărului de femei-ministru, ambele acceptate cu brațele deschise de către premierul desemnat.

Premierul A.Brnabić și președintele A.Vučić (https://m.cdm.me/svijet/region/vucic-i-brnabic-oborili-rekord-najduze-formiranje-vlade-u-posljednjih-20-godina/)

Un indiciu hotărâtor, dar nu și suficient pentru întregul tablou, l-a reprezentat alegerea președintelui SPS, Ivica Dačić, în funcția de președinte al Parlamentului R.Serbia, la 22 octombrie. Aceasta demonstra clar că SPS va fi parte a noii majorități parlamentare, respectiv a coaliției de guvernământ.

La 23 octombrie a fost înaintat în parlamentul republican sârb proiectul de lege privind ministerele noului guvern, iar la 24 octombrie deputații au început dezbaterea proiectului, acesta fiind aprobat la 26 octombrie. În afară de cele două ministere menționate anterior (a căror constituire a fost cerută de către președintele țării și al SNS), se mai înființează și un minister pentru grija față de sat. Față de cei 21 de miniștri[3], a mai fost propus un ministru fără portofoliu (din partea SPS).

Tensiunea politică a fost menținută până la 25 octombrie, când a avut loc cea de-a treia ședință a conducerii SNS din luna octombrie, care a validat propunerile SNS pentru posturile de ministru și numărul de ministere cedate partenerilor din noua coaliție de guvernare.

Concluzii și aprecieri

Președintele Serbiei și al SNS, A.Vučić, rămâne cel mai important om politic din Serbia, care are capacitatea de a influența decisiv parcursul european al țării și ritmul reformelor interne. Această situație de datorează în mare parte faptului că nu a renunțat la conducerea SNS, deși prin aceasta și-a atras critica unei mari părți a societății civile. Păstrarea funcției de președinte al SNS i-a permis controlul ”aripilor” din interiorul partidului, știut fiind faptul că avem de-a face cu un partid eterogen (de la membri și simpatizanți care susțin integrarea europeană și reformele, până la membri și simpatizanți care ar dori consolidarea relațiilor cu Rusia până la formarea unei uniuni, în loc de integrarea în UE). Apreciem că și această situație îl face pe președintele A.Vučić un interlocutor agreat atât de UE, cât și de Casa Albă.

Noul guvern sârb, condus (tot) de către premierul A.Brnabić, va fi unul ”de continuitate”. Așa cum reiese și din elementele propuse de SNS pentru programul de guvernare, obiectivele principale vor rămâne integrarea țării în UE, prezervarea integrității teritoriale și suveranității, protecția drepturilor etnicilor sârbi din provincia Kosovo și Metohija, menținerea neutralității militare și a parteneriatelor strategice cu SUA, Rusia și China (ceea ce implică, automat, independența Serbiei în adoptarea deciziilor politice!), alături de continuarea reformelor, cu accent pe digitalizarea societății, dezvoltarea economică și reducerea șomajului, toate acestea pe fondul combaterii epidemiei de SARS-CoV-2.

Noul cabinet va avea 21 de ministere. Ce-i drept, două dintre acestea se înființează, în realitate, prin transformarea a două oficii (agenții la  nivel republican) și cu preluarea portofoliilor și a personalului acestora, plus a altor structuri din alte ministere care răspundeau de domeniile respective.

Analizând noile ministere, rezultă că Serbia va pune accent în continuare pe integrarea europeană. De cealaltă parte, nu s-a dorit evidențierea confruntării cu partenerii occidentali privind ”dosarul Kosovo”: Oficiul pentru Kosovo și Metohija nu s-a transformat în minister.

Analiștii scenei politice sârbe trag o serie de concluzii și din propunerile pentru posturile de ministru.

SNS a cedat puține ministere partenerilor de coaliție (doar două, plus un ministru fără portofoliu!), astfel că este clar că va fi promovată în toate domeniile politica SNS.

Anunțul privind limitarea activității cabinetului până în luna aprilie 2022 poate fi interpretat în mai multe planuri. Pe de-o parte, liderul SNS dorește mobilizarea miniștrilor și ca aceștia să lucreze cât mai eficient, știind că vor fi controlați rapid privind atingerea sau nu a obiectivelor stabilite. Aceasta impune și o emulație în interiorul SNS, pentru ocuparea unui post de ministru. Nu în ultimul rând, poate fi un avertisment și pentru liderii SNS din teritoriu, privind monitorizarea mai atentă a activității acestora (mai ales în cazul primarilor și președinților de consilii municipale/orășenești).

O altă motivație a limitării mandatului cabinetului ar putea fi că atunci se vor desfășura și alegerile prezidențiale și pentru Primăria Generală a Orașului Belgrad și s-ar dori un nou ”trinom”, președinte-guvern-Belgrad.

Cârcotașii susțin că limitarea mandatului guvernului ar putea fi și o pârghie pentru verificarea loialității miniștrilor față de politica partidului și față de liderul acestuia.

În sprijinul acestei teorii, unii analiști aduc atât menținerea unor ”nume vechi” în noul guvern, cât și ”rotirea” pe posturi a unora dintre vechii miniștri.

A.Vulin, N.Stefanović, A.Vučić (https://www.alo.rs/vesti/politika/intervju-aleksandar-vulin-ministar-odbrane-u-vladi-srbije-o-napadima-na-vucica -i-njegove-najblize-saradnike/266026/vest)

Între ”piesele grele” care au ocupat (vor ocupa) un post de ministru în noul guvern merită menționați: Nebojša Stefanović (ministru de interne în cabinetul anterior), Zorana Mihajlović (ministru al construcțiilor, transporturilor și infrastructurii în cabinetul anterior), Siniša Mali (ministru de finanțe în cabinetul anterior), Aleksandar Vulin (ministru al apărării în cabinetul anterior).

Dacă S.Mali își păstrează nu doar funcția de ministru, ci și portofoliul, foștii miniștri de la interne, apărare și construcții primesc alt portofoliu în responsabilitate: N.Stefanović devine ministru al apărării, A.Vulin preia ministerul de interne, iar Z.Mihajlović va fi responsabilă pentru minerit și energie.

Analiștii și o parte a societății civile privesc cu deosebit interes ”rotirea” miniștrilor de la apărare și interne. Amândoi miniștri au fost apreciați de SNS pentru rezultatele din domeniile lor de activitate, astfel că păstrarea lor în noul guvern nu este o surpriză. Potrivit unora, ”rotirea” se datorează faptului că președintele A.Vučić a dorit să îl aibă ”mai aproape” pe A.Vulin, care s-a dovedit un ”soldat loial perfect”. În sprijinul acestei aprecieri pot fi aduse luările de poziție ale lui A.Vulin la toate atacurile la adresa președintelui țării, fie că veneau de afară, fie din interiorul țării. Mai mult, unii analiști sunt convinși că A.Vulin era ”dispozitivul” președintelui pentru testarea reacției opiniei publice (interne și externe) la o serie de propuneri sau evoluții. Această rotire creează condiții pentru deblocarea colaborării militare a Serbiei cu unele state vecine (BiH, Croația, Muntenegru), știut fiind că actualul ministru, A.Vulin, era considerat persoană indezirabilă în Croația, iar vizitele acestuia în BiH sau în Muntenegru nu erau privite cu ochi buni.

Merită subliniat și faptul că Bratislav Gašić își va păstra postul de director al Agenției de Securitate și Informații a R.Serbia (BIA), acesta fiind considerat, de asemenea, un colaborator apropiat al președintelui țării.

Tot în sprijinul aprecierii că va fi un guvern ”de continuitate”, analiștii aduc și argumentul că, practic, și vechiul cabinet condus de A.Brnabić ar fi fost condus tot de către A.Vučić, fie în calitatea de președinte al țării, fie în calitate de președinte al SNS, partidul majoritar din coaliția de guvernământ[4].

La rândul său, noul premier aduce o serie de probleme în noua guvernare, unele legate de propria persoană, iar altele legate de scandaluri în care sunt implicați miniștri din ”primul cabinet Brnabić” și care ocupă o funcție de ministru în noul cabinet.

Între aceste probleme pot fi menționate:

- premierul este acuzat că poziția ocupată l-a favorizat pe fratele său, Igor Brnabić, să obțină contracte pentru compania deținută, ”Asseco SEE”. Premierul a negat constant acuzațiile;

- societatea civilă nu este mulțumită de modul de soluționare a cazului mătușii din Canada a (soției) ministrului A.Vulin, care i-ar fi împrumutat acestuia 200.000 de euro să achiziționeze o locuință într-o zonă centrală din Belgrad;

-”dosarul Krušik” este departe de un epilog în justiție: un angajat al holdingului de stat, care produce armament și muniții, a fost inculpat pentru divulgare de secrete de serviciu, după ce a transmis presei informații din care rezulta că anumite firme private au un tratament privilegiat (prețuri mai mici) la produse ale holdingului. Între aceste firme se numără una care ar fi fost reprezentată de către tatăl ministrului sârb de interne (Branko Stefanović).

Este improbabil să fie surprize la votul din 28 octombrie asupra noului program de guvernare și componenței noului guvern republican sârb, astfel că este de așteptat ca plenul Parlamentului Serbiei să aprobe hotărârile SNS și propunerile premierului desemnat.

Viitorul guvern se va confrunta cu o serie de dificultăți în implementarea principalelor obiective ale guvernării.

În pofida dificultăților și provocărilor, este de așteptat ca Belgradul să nu abandoneze dialogul cu Priština și să insiste pe respectarea de către Priština a obligațiilor deja asumate, cu accent pe înființarea ZSO cu competențe executive, legislative și de reprezentare. Pozițiile Prištinei vor fi contracarate cu propunerea de modificare/ amendare a Constituției Kosovo, astfel încât aceasta să fie adaptată la prevederile și acordurile încheiate în baza ”Acordului de la Bruxelles” (din aprilie 2013) și nu invers, cum dorește Priština, susținută de o serie de parteneri occidentali puternici.

O prioritate a noului cabinet va fi și menținerea relațiilor speciale și paralele cu republica Srpska din BiH, simultan cu garantarea suveranității și integrității teritoriale a BiH. Pe acest fond, cele mai strânse legături vor fi (tot cu) Alianța Social-Democraților Independenți (SNSD) și cu conducerea acesteia (Milorad Dodik, reprezentantul sârb în Președinția BiH, și președinta R.Srpska). Este de așteptat, în acest context, și cultivarea parteneriatului cu cel mai important partid al croaților din BiH (Uniunea Democrată Croată din BiH/ HDZ BiH) și cu liderul acesteia, Dragan Čović, pentru a ”contracara” dorințele de centralizare a statului BiH de către comunitatea și elita politică boșniacă. Nu este probabil, însă, ca Serbia să susțină secesiunea R.Srpska.

Noua guvernare va avea ca obiectiv și ”repararea” relațiilor cu Podgorica, puternic afectate de guvernarea condusă de Partidul Democrat al Socialiștilor (DPS). Plecarea probabilă de la guvernare a DPS creează condiții pentru punerea relațiilor dintre Belgrad și Podgorica pe o bază nouă. Totuși, este bine ca ambele părți să dea dovadă de diplomație și tact, pentru a nu irosi șansele de reconciliere atât între cele două state, cât și între sârbi și muntenegreni.

Noul cabinet va continua să promoveze politica de neutralitate militară și de ”parteneriat” cu SUA, Rusia și China, simultan cu procesul de integrare în UE. Este de așteptat să continue și achizițiile de sisteme de armament și tehnică militară, dar nu în același ritm (intens) ca în perioada 2013-2020.

Întâmplarea face ca exact în ziua în care va fi validat noul guvern (28 octombrie) să ajungă la Belgrad, într-o vizită de două zile, ministrul rus de externe Serghei Lavrov. Din datele disponibile, acesta se va întâlni cu conducerea sârbă de stat și, probabil, cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Irinej (Gavrilović). Este de așteptat ca demnitarul rus să fie primit și de către noul premier sau noul premier să fie prezent la întâlnirea ministrului rus cu președintele sârb.

Probabil că, după expirarea moratoriului de șase luni (început în septembrie a.c.), Serbia va relua colaborarea militară cu principalii parteneri externi - NATO și statele membre ale Alianței, ca și cu Rusia și Organizația Tratatului de securitate Colectivă (OTSC). În acest plan apare o nouă ”provocare”, demararea procedurii pentru înființarea la Belgrad a unei reprezentanțe tehnico-militare a Rusiei, care să coordoneze mai eficient proiectele comune.

În domeniul tehnico-militar, este de așteptat să continue modernizarea avioanelor de vânătoare MiG-29 cu partea rusă și a achizițiile de drone (din China sau Turcia), ca și noi investiții în holdingul Industria de Apărare a Serbiei (OIS) și proiecte viabile, atât pentru înzestrarea armatei sârbe, cât și pentru export.

Indiferent de motivele unei eventuale limitări a mandatului noului guvern, implementarea acestei decizii oferă opoziției sârbe o șansă la eventuale alegeri parlamentare anticipate.

Până atunci guvernanții se vor fi confruntat cu multiple provocări, ”dosarul Kosovo” și gestionarea efectelor economico-sociale ale pandemiei de COVID-19 fiind doar vârful aisbergului, și nu este exclus să apară și o anume ”oboseală politică”. Dar, pentru a-și fructifica eventuala șansă, opoziția trebuie să facă la rândul său compromisuri și să nu mai fie atât de divizată.

În ultimă instanță, este important că și noul parlament și guvern vor păstra opțiunea strategică de integrare în UE, iar în soluționarea problemelor în dispută cu vecinii este de așteptat să se aleagă în continuare calea dialogului.

___________________________________________________________________________________________________

[1] Trebuie subliniat că nu s-au desfășurat alegeri pentru consiliile locale și primarii din Kosovo și Metohija. Aceste alegeri se desfășoară în conformitate cu legislația ”Republicii Kosovo”.

[2] Bazată pe Alianța Patriotică Sârbă, SPAS.

[3] Ministerul Finanțelor, Ministerul Economiei, Ministerul Agriculturii, Silviculturii și Industriei Apelor, Ministerul Protecției Mediului Înconjurător, Ministerul Construcțiilor, Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Mineritului și Energiei, Ministerul Comerțului, Turismului și Telecomunicațiilor, Ministerul Justiției, Ministerul Administrației de Stat și Administrației Locale, Ministerul pentru Drepturile Omului și Dialog Social, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul pentru Integrarea Europeană, Ministerul Educației, Științei și Dezvoltării Tehnologice, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Ocupării Forței de Muncă, Probleme ale Veteranilor și Sociale,        Ministerul pentru Grija față de Familie și Demografie, Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Culturii și Informării, Ministerul pentru Grija față de Sat.

[4] De altfel, după preluarea mandatului de premier (vara lui 2017), A.Brnabić a fost botezată de o parte a presei ca ”premierul ficus” sau ”premierul de decor”. Faptul că în octombrie 2019 A.Brnabić a devenit membru al SNS doar a întărit convingerea unei părți a societății civile din Serbia că premierul nu mai are independență politică, ci se ”integrează” în SNS.