Alegerile prezidențiale americane au generat, de fiecare dată, reverberații puternice la nivel global, reprezentând o (re)setare a orei geopolitice, precum și o (re)afirmare a modului în care sunt percepute și definite decalajele și echilibrele raporturilor de putere, din perspectiva unui actor capabil să dirijeze și să impună, în mod direct, traiectoria și intensitatea abordărilor celorlalți actori.

NASHVILLE, TENNESSEE – 21 octombrie 2020: Declarația de Independență a SUA este proiectată pe un perete în spatele podiumului dezbaterii prezidențiale care va avea loc în sala din cadrul Centrului de Evenimente „Curb” al Universității Belmont. Dezbaterea care va avea loc în 29 octombrie este ultima de acest gen dinaintea alegerilor prezidențiale din 3 noiembrie.[1] (Photo by Justin Sullivan/Getty Images)

America, din nou la răscruce

Recunoașterea, în mod vizibil, a statutului de dirijor pe plan global, a plasat (indirect) o responsabilitate uriașă pe umerii celui care poate să dispună cele mai importante decizii, cu impact atât asupra poziției SUA, cât și asupra echilibrelor și dezechilibrelor de putere existente la nivel global. În consecință, în jurul președintelui SUA a planat, mai de fiecare dată, aura unui lider puternic, rațional, responsabil, capabil de a lua cele mai potrivite decizii (în special pentru SUA) și nu în ultimul rând, respectat. Încarnarea unui lider așa cum a fost portretizat de Machiavelli a reprezentat principalul tipar în jurul căruia a fost conturat portretul președintelui american.

Peisajul politic este astăzi complet schimbat, imaginea fiind mai degrabă răsturnată în orizontul valorilor în care sunt percepuți Donald Trump și Joe Biden, competiție politică care accentuează percepția unei crize acute a leadershipului american, incapabil să pună la dispoziția alegătorilor politicienii doriți de cetățeni.

Trump vs. Biden – Bart van Leeuwen, PoliticalCartoons.com, 30.08.2020 (© CagleCartoons.com)

Post-democraţia într-o lume aflată în continuă schimbare[2]

Pentru Colin Crouch, alegerea lui Donald Trump la Casa Albă în 2016 a evidențiat consecințele dezvoltării post-democraţiei ca urmare a influenței exercitate de elita economică în cadrul instituțiilor democratice, cu impact direct inclusiv asupra rezultatelor electorale în situațiile în care transferul de putere dinspre sfera economică înspre sfera politică se suprapune peste un discurs eminamente populist.^[3] Politologul Colin Crouch observă că schimbările apărute în cadrul societăților occidentale, în contextul globalizării economice, au contribuit la formarea unor noi identități sociale și politice.[4] Producerea unor evenimente menite să plaseze alegătorii în afara unor sfere familiare determină apariția unor noi decizii și artefacte culturale care alimentează teama de „Ceilalți”.[5] În acest context, naționalismul reinterpretează vechea axă de conflict predominantă în jurul valorii de inegalitate și redistribuire, motiv pentru care identitatea națională a devenit o sursă de mobilizare a electoratului.^[6]

Raportându-ne la sistemul electoral american, identificăm o altă caracteristică specifică post-democrației, reprezentată de distorsiunea instituționalizată a principiului democratic fundamental „o singură persoană, un singur vot”.^[7] Inegalitatea rezultată în urma convertirii opțiunilor alegătorilor în mandate atribuite electorilor, în funcție de dimensiunea colegiului electoral ilustrează, în esență, filosofia de tipul „învingătorul ia totul”, atribuind astfel o miză suplimentară doar pentru unele circumscripții. Expressis verbis, în cadrul alegerilor din 1876, 1888, 2000 și 2016 din SUA, președintele și vice-președintele aleși au câștigat majoritatea votului electorilor în pofida faptului că au obținut mai puține voturi decât principalul lor contracandidat în rândul alegătorilor participanți la scrutin.^[8] Într-un clasament al integrității alegerilor în cadrul democrațiilor și autocrațiilor realizat de Pippa Norris, Statele Unite ale Americii ocupă poziția a 52-a din totalul celor 153 de țări analizate, în timp ce Germania se află pe locul al 7-lea. În cadrul acestui clasament, ţări precum Croația, Grecia, Argentina, Mongolia sau Africa de Sud se află deasupra SUA. Explicația identificată de Pippa Norris privind nivelul scăzut al integrității alegerilor din Statele Unite ale Americii constă în influența donatorilor privați în cadrul campaniilor și programelor electorale.^[9]

America lui Trump – Marian Kamensky, Austria, 28.09.2020 (© CagleCartoons.com)

Având în vedere complexitatea și dimensiunea procesului electoral, competiția politică îi exclude, din start, pe cei care nu dispun de resursele necesare pentru a susține costurile campaniei electorale. Pornind de la teza lui Charles Tilly, potrivit căruia funcționarea democrației se află în strânsă legătură cu reducerea inegalităților categorice prin intermediul proceselor politice,^[10] Ronald F. Inglehart și Pippa Norris consideră că perspectiva nesiguranței economice explică ascensiunea populismului pe fondul schimbărilor profunde survenite în cadrul economiilor post-industriale.^[11] O altă explicație pe care Inglehart și Norris o identifică vizează formarea reacției culturale împotriva schimbărilor culturale progresive. Având ca punct de reper teoria „revoluției tăcute” a schimbării valorii, autorii constată faptul că în cadrul societăților occidentale dezvoltate generațiile au început să se îndrepte spre valori postmaterialiste precum cosmopolitismul și multiculturalismul.^[12]

Dinamica alegerilor prezidenţiale americane[13]

Succesul electoral al candidatului republican Ronald Reagan în competiția cu fostul președinte democrat James Earl „Jimmy” Carter Jr. s-a tradus prin obținerea majorității votului popular,^[14] dar mai ales printr-o uriașă victorie obținută în cadrul votului electoral.^[15] Rezultatul votului electoral reflectă, de fapt, numărul mic al statelor în care „Jimmy” Carter a reușit să obțină victoria în fața lui Ronald Reagan: Georgia, Hawaii, Maryland, Minnesota, Rhode Island, West Wirginia, respectiv D.C.. În celelalte 44 de state, campania lui Ronald Reagan și-a dovedit pe deplin eficienţa. Sloganul Make America Great Again a reușit să mobilizeze electoratul republican necesar pentru obținerea majorității votului popular în fiecare dintre aceste state. Alegerile prezidențiale americane din 1980 ne oferă un exemplu elocvent cu privire la distorsiunea instituționalizată a principiului democratic fundamental „o singură persoană, un singur vot”, ca urmare a obținerii unei majorități de 90,90% în rândul colegiului electoral pe baza obținerii unei majorități de 50,75% în rândul votului popular.

În schimb, în pofida faptului că Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale americane din 2016 ca urmare a obținerii majorității în rândul colegiului electoral,^[16] trebuie să fim precauți atunci când interpretăm rezultatul acestor alegeri din perspectiva mobilizării electoratului pe baza discursului populist construit în jurul sloganului utilizat de Ronald Reagan în 1980. Un exemplu elocvent în acest sens este reprezentat de faptul că contracandidatul democrat, Hillary Clinton, a obținut cu peste 2,800,000 de voturi mai mult decât Donald Trump.^[17]

Identificăm, din nou, distorsionarea instituționalizată a principiului democratic fundamental „o singură persoană, un singur vot”. De data aceasta, așa cum am precizat anterior, alegerile prezidențiale americane din 2016 completează lista scrutinurilor desfășurate în 1876, 1888, respectiv 2000, în urma cărora președintele și vice-președintele aleși au câștigat majoritatea votului electorilor în pofida faptului că au obținut mai puține voturi decât principalul lor contracandidat în rândul alegătorilor participanți la scrutin.

Comparând rezultatul alegerilor prezidențiale americane desfășurate în perioada 1996-2016, constatăm faptul că Donald Trump a reușit să mobilizeze cea mai mare masă a electoratului republican, depășind cu aproape 900.000 numărul voturilor obținute de George W. Bush în 2004. Comparativ cu ceilalți candidați republicani, rezultatul obținut de Trump este surprinzător, în contextul în care victoria obținută de George W. Bush în 2004 îl plasează pe acesta drept singurul candidat republican care a reușit să obțină majoritatea voturilor alegătorilor, depășindu-și contracandidatul democrat cu peste trei milioane de voturi. În același timp, Donald Trump este singurul candidat republican (din 1996 până în prezent) care a reușit să obțină un rezultat mai mare de 300 de voturi în rândul colegiului electoral.

În schimb, Hillary Clinton, în pofida faptului că a obținut cu 2.800.000 voturi peste numărul voturilor obținute de Donald Trump, a înregistrat un rezultat mai slab decât cel înregistrat de Barack Obama la alegerile din 2008 și 2012, fapt ce evidențiază erodarea capacității politicilor promovate de Barack Obama (și ulterior de Hillary Clinton) în privința mobilizării electoratului democrat. Cu toate acestea, rezultatul obținut de H. Clinton este mult mai bun față de rezultatele candidaților democrați din perioada 1996-2004. În mod paradoxal, soțul acesteia a fost ales președinte în 1996 cu peste 47 milioane voturi, în timp ce Hillary Clinton nu a reușit să-și adjudece victoria cu toate că a obținut peste 65 milioane voturi în rândul alegătorilor prezenți la vot. În ceea ce privește numărul voturilor obținute în cadrul colegiului electoral de către candidații democrați în perioada 1996-2016, situația se prezintă în mod diametral opus: Hillary Clinton a obținut cele mai puține voturi (227), în timp ce soțul acesteia a obținut cele mai multe voturi (379), adică o majoritate de peste 70%.

Coroborând rezultatele obținute de candidații democrați și republicani pentru fiecare scrutin în parte, constatăm o creștere a mobilizării electoratului acestora, singura excepție fiind la scrutinul din 2012, unde numărul alegătorilor prezenți la vot a fost cu peste 2,5 milioane mai mic decât la scrutinul din 2008 (marea majoritate dintre aceștia fiind democrați). Totodată, alegerile prezidențiale din 2000 și 2004 au generat mobilizări fără precedent ale electoratului american (cu precădere republican), prezența la vot înregistrând o creștere cu peste 14 milioane de alegători față de scrutinul predent. În schimb, identificăm o scădere a mobilizării electoratului democrat pentru alegerile din 2012 și 2016, concomitent cu o creștere a mobilizării electoratului republican. În timp ce Barack Obama a obținut cu peste 3,5 milioane voturi mai puține în 2012, comparativ cu 2008, Donald Trump a reușit să obțină cu peste 2 milioane de voturi mai mult decât a obținut Mitt Romney în 2012.

Mob. Rep. + Mob. Dem. = Mobilizare în anul respectiv electorat democrat și republican;

Dif. Rep. + Dif. Dem. = Diferență mobilizare electorat democrat și republican față de scrutinul anterior;

Dif. Rep. = Diferență mobilizare electorat republican față de scrutinul anterior;

Dif. Dem. = Diferență mobilizare electorat democrat și republican față de scrutinul anterior;

În raport cu distribuirea voturilor și a electorilor la nivelul statelor, observăm faptul că în perioada 1996-2016 Partidul Republican și-a adjudecat în mod constant 118 electori,^[18] în timp ce Partidul Democrat și-a adjudecat de fiecare dată un număr de 194 de electori.^[19] Astfel, în state precum Alabama, Georgia, Oklahoma, South Carolina, respectiv Texas, republicanii au câștigat de fiecare dată majoritatea voturilor, obținând numărul maxim de electori pentru fiecare stat în parte, în timp ce în California, Illinois, Maryland, Massachusetts, New Jersey, respectiv New York, victoria le-a fost atribuită democraților.

Începând din 2000, republicanii au câștigat în mod constant 59 de electori în urma obținerii majorității în Arizona, Arkansas, Kentucky, Louisiana, Missouri, Tennessee și West Virginia. De asemenea, cu excepția alegerilor din 2008, Partidul Republican a obținut voturile a 26 de electori din Indiana și North Carolina. De cealaltă parte, democrații au obținut voturile a patru electori în New Hampshire (cu excepția alegerilor din 2000), precum și voturile a cinci electori în New Mexico (cu excepția alegerilor din 2004).

Analizând rezultatele din perioada 1996-2016 înțelegem mult mai bine rezultatul ultimelor alegeri, prin prisma faptului că Democrații nu au reușit să câștige majoritatea în cadrul niciunui stat unde Republicanii și-au adjudecat în mod constant victoria după 1996, în timp ce Republicanii au obținut pentru prima dată din 1996 victoria în Michigan (16 electori), Pennsylvania (20 electori) și Wisconsin (10 electori). Fără a pierde majoritatea în cadrul statelor în care au înregistrat victorii consecutive în ultimii douăzeci de ani, Republicanii au obținut voturile a 46 de electori în state în care Partidul Democrat a dominat începând din 1996. Victoria lui Donald Trump nu o identificăm doar în Michigan, Pennsylvania sau Wisconsin, ci și în Iowa (șase electori, stat în care republicanii au câștigat majoritatea doar în 2004), respectiv Florida (29 electori) și Ohio (18 electori), state în care Republicanii au câștigat majoritatea în 2000 și 2004.

Grosso modo, victoria obținută de Donald Trump în 2016 o putem explica pe de o parte prin creșterea mobilizării electoratului republican, concomitent cu demobilizarea electoratului democrat, iar pe de altă parte prin victoriile obținute în Michigan, Pennsylvania, Wisconsin, Florida, Ohio și Iowa.

În Michigan, victoria lui Trump a fost posibilă ca urmare a promisiunilor făcute în timpul campaniei electorale privind crearea locurilor de muncă și revenirea la prosperitatea economică în stat.^[20] Discursul candidatului republican s-a axat în 2016 pe denigrarea imaginii lui Hillary Clinton – investigația FBI asupra celor 650.000 de mail-uri trimise de pe contul personal, decizia luată de Bill Clinton privind semnarea NAFTA, acord susținut și de către Hillary Clinton, în urma căruia, potrivit lui Trump, locurile de muncă din fabrici s-au redus cu peste 25% în Michigan.^[21] În același timp, campania lui Trump în Michigan s-a concentrat cu precădere asupra afro-americanilor, promisiunile acestuia vizând realizarea unui plan de reînnoire urbană (A New Deal For Black America) și măsuri de reducere a impoziturilor, oferind ca exemplu măsurile luate de Ronald Reagan.^[22] Victoria obținută de candidatul republican în Michigan este surprinzătoare, dacă avem în vedere faptul că democrații au reușit să obțină majoritatea voturilor în acest stat în mod constant din 1988 până în 2012.^[23] În plus, victoria lui Hillary Clinton în fața lui Donald Trump era considerată drept sigură de către majoritatea sondajelor de opinie. În acest sens, sondajul realizat în august 2016 în Michigan de către EPIC-MRA prezenta o diferență de 10 procente între cei doi candidați (46% pentru H. Clinton și 36% pentru D. Trump).^[24] Nu trebuie să omitem, însă, că Hillary Clinton nu a reușit să câștige în Michigan în fața democratului Bernie Sanders în cadrul alegerilor primare, obținând cu aproximativ 20.000 voturi mai puțin decât Sanders.^[25]

În timpul campaniei electorale Donald Trump a venit cu noi propuneri privind învățământul în Pennsylvania, în contextul în care educația reprezintă principala problemă în cadrul statului, dar și cu un discurs privind protejarea afro-americanilor în faţa demonstrațiilor violente. Atacurile la adresa senatoarei Clinton nu au lipsit nici aici, aceasta fiind acuzată de D. Trump pentru faptul că în Pennsylvania trăiesc în sărăcie peste 70 de milioane de femei și copii.^[26] La fel ca în Michigan, victoria lui Donald Trump a fost surprinzătoare, având în vedere faptul că democrații au câștigat în mod constant începând din 1992.^[27] În ceea ce privește sondajele realizate în timpul campaniei electorale, identificăm aceeași tendință de a-i atribui candidatului democrat un avantaj considerabil. În cadrul unui sondaj prezentat de publicația The New York Times, realizat pe 824 de respondenți în perioada 23-25 octombrie 2016, Clinton dispunea de un avantaj de 7% (46% pentru H. Clinton, respectiv 39% pentru D. Trump). Cu toate acestea, raportându-ne la dimensiunea statului Pennsylvania, o explicație privind discrepanța dintre rezultatul sondajului și rezultatul înregistrat la alegerile prezidențiale, o oferă dimensiunea restrânsă a eșantionului sondajului de opinie.^[28]

Campania lui Donald Trump în Wisconsin, stat în care democrații au câștigat toate alegerile prezidențiale desfășurate în perioada 1988-2012, a avut în vedere „restabilirea legii și ordinii”, pentru a reduce rata omuciderii, aflată în creștere cu 10 % la nivel național.^[29] La fel ca și în celelalte discursuri ale sale, candidatul republican considera, în 2016, un singur vinovat responsabil pentru problemele identificate în cadrul fiecărui stat în parte – Hillary Clinton! Retorica lui Trump, pe care o reîntâlnim în cadrul discursurilor susținute în statele americane, a urmărit același tipar: Corupta Hillary Clinton este responsabilă pentru orice problemă, în timp ce Donald Trump reprezintă imaginea Salvatorului, singurul candidat capabil să readucă America în epoca sa glorioasă.

În schimb, în tabăra democraților, identificăm aceeași strategie de a pune în prim plan avantajul candidatei Clinton în cadrul sondajelor de opinie. În acest sens, pe pagina de internet a lui Clinton au fost publicate numeroase articole preluate din mass media care o prezintă pe aceasta, pe baza rezultatelor diverselor sondaje de opinie, drept câștigător detașat. Spre exemplu, unul dintre sondajele făcute în Wisconsin pe un eșantion de 600 de respondenţi în perioada 10 – 12 mai 2016 evidenția o diferență de 12 procente între cei doi candidaţi (43% intenție de vot pentru Hillary Clinton, respectiv 31% intenție de vot pentru Donald Trump).^[30]

Spre deosebire de celelalte state, Florida reprezintă un caz particular, prin prisma faptului că a devenit unul dintre statele puternic disputate între Republicani și Democrați, fiecare obținând trei victorii în cele șase scrutinuri prezidențiale desfășurate în perioada 1996-2016. În plus, comparativ cu alegerile din 2012, în 2016 ambii candidați au reușit să mobilizeze un număr mai mare de alegători, motiv pentru care a fost marcată o nouă premieră prin faptul că cele două partide au reușit să obțină cel mai mare număr de voturi comparativ cu rezultatele obținute în ultimii 20 de ani.

În acest context, mobilizarea suplimentară a electoratului american reprezintă un factor explicativ pentru incapacitatea sondajelor de opinie de a evalua în mod corespunzător intenția de vot. Cu toate acestea, promovarea sondajelor de opinie a reprezentat un punct important al strategiei de campanie a candidatei Hillary Clinton. În acest sens, sondajul realizat de Monmouth University, în cadrul căruia Clinton dispunea de un avans de cinci procente în fața lui Trump în privința intenției de vot a electoratului american în statul Florida, a fost puternic promovat de echipa de campanie a acesteia pentru a minimaliza șansele candidatului republican.^[31]

Principalul mesaj transmis de Trump cu ocazia vizitei în Florida s-a axat pe criticarea planului Obamacare, acesta promițând că va pune din nou America pe prima poziție și măsuri similare celor promovate în timpul mandatului lui Ronald Reagan cu privire la reducerea impozitelor. Scandalul email-urilor trimise de Clinton a fost din nou reluat în cadrul discursului candidatului republican, cu scopul de a decredibiliza imaginea acesteia în rândul electoratului american.^[32]

La fel ca în 2004, Democrații au pierdut în mod surprinzător în Iowa, iar acest lucru nu a fost determinat neapărat de mobilizarea electoratului republican, cât mai ales de demobilizarea bruscă a electoratului democrat. Discursul lui Donald Trump în Iowa a fost asemănător cu cel ținut în Wisconsin – Follow the Money. Scopul principal urmărit a fost etichetarea contracandidatei Clinton drept părtinitoare cu interesele corupților, care ar sprijini-o în cursa pentru Casa Albă.^[33] De asemenea, la începutul anului 2016 Donald Trump a fost protagonistul unui moment mai puțin întâlnit în campaniile electorale – a recitat versurile cântecului The Snake scrise în 1968 de Al. Wilson, cu scopul de a surprinde consecințele reprezentate de criza refugiaților sirieni.^[34]

În tabăra democraților, noutatea pe care o identificăm constă în admiterea faptului că Donald Trump este mai bine plasat în intenția de vot a electoratului american din Nevada și Iowa (comparativ cu poziția lui Romney din 2012).^[35]

O evoluție interesantă a celor două partide o întâlnim și în Ohio, stat în care fiecare partid și-a adjudecat trei victorii în ultimii 20 de ani, rezultatele înregistrând variații pe parcursul acestei perioade. Rezultatul din 2016 a fost cu atât mai surprinzător, dacă ținem cont de faptul că Donald Trump a pierdut alegerile primare în faţa lui John Kasich la o diferență de peste 200.000 voturi.^[36]

Per ansamblu, o caracteristică generală a majorității discursurilor lui Donald Trump constă în redefinirea raportului dintre președinte și cetățean prin intermediul unui angajament de tip „contractualist”, dar al cărui efect se rezumă doar la „sancțiuni” electorale.^[37] Contractul lui Donald Trump (din 2016) cu votantul american a reprezentat, de fapt, transferul simbolic de putere în mâinile cetățenilor americani, pe fondul neîncrederii în elita politică.

Din acest motiv, în cadrul discursului lui Donald Trump identificăm două aspecte principale ale populismului: pe de o parte, poporul „redobândește” puterea și beneficiile de la elita politică,^[38] motiv pentru care i se oferă o motivație principală pentru susținerea lui Donald Trump ca urmare a poziționării acestuia împotriva clasei politice „reprezentată” de Hillary Clinton. Pe de altă parte, în mod paradoxal, deciziile sunt luate și asumate de o singură persoană – Donald Trump! Din acest motiv, transferul real de putere este cel de la o administrație la alta, de la un partid la altul, chiar dacă Trump a afirmat contrariul la discursul de investire la Casa Albă.^[39]

Alegeri în SUA – Tom Janssen, Olanda, 08.11.2016 (© CagleCartoons.com)

O altă caracteristică principală a campaniei lui Donald Trump din 2016 a fost reprezentată de transformarea acesteia într-un spectacol prin intermediul mass media.^[40] La fel ca și Reagan, Trump a teatralizat scena politică cu scopul de a converti audiența obținută la reality show-uri, în intenție de vot. De data aceasta, imaginea lui Trump a fost cea a unei supercelebrităţi,^[41] a unui „Macho Superman”,^[42] beneficiind de popularitate de pe urma show-ului The Aprrentice (apărut în ianuarie 2004), în cadrul căruia a fost evidențiat spiritul hipercapitalist al lui Donald Trump în cadrul unei competiții.^[43]

2020, o campanie atipică

În contextul dinamicii pandemiei de COVID-19, campaniile electorale din statele afectate au fost marcate, sine dubio, de anumite schimbări specifice măsurilor de distanțare și de prevenire a răspândirii virusului.[44] Pe de o parte, scenariile dedicate întâlnirilor dintre candidați și alegători au fost redimensionate, printre cele mai importante schimbări fiind cele reprezentate de reducerea și selectarea numărului de participanți, excluderea sau marginalizarea grupurilor vulnerabile, creșterea vizibilității în mediul online – cu precădere în cadrul rețelelor de socializare. Pe de altă parte, agenda electorală a suferit schimbări radicale în privința tematicii: accentul a fost pus preponderent asupra politicii interne, în timp ce politica externă a ocupat mai degrabă un loc marginal. Tematicile privind asigurarea accesului la servicii medicale adecvate, redresarea economică și facilitarea accesului la internet au constituit principalele subiecte dezbătute în majoritatea democrațiilor afectate de dinamica răspândirii virusului.[45]

SAN FRANCISCO, CALIFORNIA 22 Octombrie: Poporul american asistă la dezbaterea finală din cadrul campaniei electorale prezidențiale din SUA, între președintele Donald Trump și contracandidatul democrat, Joe Biden. Aceasta a avut loc în fața Teatrului Cowell.[46] (Photo by Liu Guanguan/China News Service via Getty Images)

Simultan, identificăm o schimbare de paradigmă inclusiv în rândul alegătorilor, pe care o putem observa pe două paliere: (1) așteptări mult mai bine conturate în raport cu provocările specifice pandemiei de COVID-19, reflectate, cu prioritate, în exigențele asupra leadership-ului, abordările populiste și fanteziste fiind considerate (mai degrabă ca fiind) rupte de realitate; (2) o demobilizare relativă, ca reacție la învinovățirea întregii clase politice pentru carențele structurale existente în domenii strategice de funcționare a instituțiilor statului, devenite mult mai vizibile.[47]

Per ansamblu, la mai bine de șapte luni de la instaurarea restricțiilor, tendința generală de nemulțumire (în rândul persoanelor afectate în mod direct sau indirect) generează o presiune suplimentară asupra competenței și inspirației liderilor politici, depășiți de pandemia de COVID-19. În pofida acestei reacții de respingere, acceptarea unor noi experimente devine condiționată de încrederea și imaginea atribuite principalului contracandidat, schimbarea leadership-ului fiind astfel ultima soluție la care apelează alegătorii în situația în care leadership-ul actual întruchipează imaginea „răului absolut”.

COVID preia controlul – Rick McKee, 05.10.2020 (© CagleCartoons.com)

Observațiile menționate mai sus le identificăm și în spațiul american, alegerile prezidențiale pierzându-și parcă spectacolul de altădată. Atenuarea emoției sociale, împreună cu modificările survenite în așteptările electoratului, aduce în prim-plan imaginea neputinței, dar în jurul căreia planează totuși o speranță tăcută, simultan cu accentuarea clivajelor și tensiunilor sociale. În același timp, nevoia de izolare a contribuit și mai mult la sedimentarea atitudinilor și sentimentelor de ură manifestate față de cei care încarnează figura „Străinului”, a „Celuilalt”, a celui care este diferit de majoritatea alegătorilor.

Contrastele specifice spațiului american se reflectă inclusiv în opțiunile electorale, motiv pentru care, pe lângă reprezentările atribuite principalilor doi candidați, un element important care explică ascensiunea lui Trump (precum și o relativă conservare a capacității de fascinare a propriului electorat) este reprezentat de specificul discursului, care în mod intenționat se delimitează vizibil de retorica „limbajului de lemn”, percepută ca fiind specifică mai degrabă administrației și diplomației. Imaginea de personaj extrem de controversat, ieșit din tiparele jocului politic, a fost menținută în mod intenționat de președintele Trump, fără a exista tentative din partea contestatarilor de a pune sub semnul întrebării această imagine.

Trump despre Biden 2020 – Dave Granlund, PoliticalCartoons.com, 28.08.2020 (© CagleCartoons.com)

Paradoxul alegerilor din acest an este reprezentat de menținrea aproape intactă a imaginii candidatului Trump, aflat la final de mandat prezidențial, după numeroase scandaluri și prea puține realizări, dar care nu este perceput ca fiind parte a sistemului politic. Într-un mod populist, Trump nu a renunțat la retorica folosită în 2016, prin care s-a erijat în singura voce a poporului american, identificând de fiecare dată (în mod previzibil) „țapi ispășitori” pentru a justifica amânarea „temporară” a măsurilor salvatoare.[48]

Președintele Barack Obama îl îmbrățișează pe vicepreședintele Joe Biden după ce Obama și-a rostit discursul de adio în fața națiunii, la 10.01.2017. Scott Olson/Getty Images

„Biden nu este Obama!”[49] a susținut pe final de campanie de fostul președinte american,[50] tandemul Obama-Biden a fost exploatat mai degrabă de către Donald Trump, care a reluat atacurile folosite în campania din 2016. În schimb, echipa lui Biden a încercat să plaseze în plan secund experiența lui Biden alături de Barack Obama, principala preocupare fiind reprezentată de încercarea de a construi o nouă imagine în jurul lui Biden. Pendularea între continuitate și ruptură îl plasează însă pe candidatul democrat într-o ipostază care avantajează poziția fermă arborată (în exces) de către contracandidatul republican. Spre deosebire de Trump, care și-a păstrat o imagine aproape intactă, mai degrabă accentuată din perspectiva criticilor formulate, Biden rămâne un candidat comun în imaginarul electoral democrat, care reia teze de campanie utilizate în ultimele campanii de Obama și Clinton: America trebuie să rămână puternică, prosperă și unită! America are nevoie de un Președinte responsabil! America are nevoie de un profesionist, de un lider cu vocație![51] Dar, mai presus de toate, America nu are nevoie de un Donald Trump... Lipsit de carisma, retorica și capacitatea de mobilizare a lui Obama, care a pus mai mult accentul pe propria imagine, fostul vicepreședinte este perceput în antiteză cu actualul președinte de la Casa Albă. Simplificând, putem sintetiza campania democraților sub sloganul „Biden nu este Trump!”

NASHVILLE, TENNESSEE – 22 OCTOMBRIE: Președintele american Donald Trump și Joe Biden nominalizat din partea Democraților pentru alegerile prezidențiale participă la ultima dezbatere electorală, în cadrul Universității Belmont. Aceasta este ultima dezbatere dintre cei doi candidați înainte de alegerile din 3 noiembrie.[52] (Photo by Jim Bourg-Pool/Getty Images)

O victorie previzibilă?

Majoritatea sondajelor de opinie anunță o victorie detașată a candidatului democrat, cu un avans de nouă procente, dublu față de diferența dintre Clinton și Trump prezentată în sondajele din 2016.[53] Potrivit sondajelor, Biden ar urma să își adjudece victoria în cele mai importante și disputate state precum Michigan, Pennsylvania, Wisconsin, Florida, Iowa sau Ohio, câștigate de Trump în 2016 în fața lui Clinton – rezultate care au înclinat balanța în favoarea candidatului republican. Trump ar urma să câștige doar în două state disputate (în Arizona și în Texas).[54] Spre deosebire de suspiciunile și acuzațiile de corupție care au planat asupra lui Hillary Clinton în campania din 2016, laptopul lui Hunter Biden invocat de Trump în a doua dezbatere cu Biden[55] nu a generat schimbări semnificative în tentindețele măsurate de sondajele de opinie.

Trump și Biden în sondaje – John Cole, The Scranton Times-Tribune, PA, 09.10.2020 (© CagleCartoons.com)

BBC, Sondajele electorale din SUA, Cine este în frunte – Trump sau Biden?

BBC, Sondajele electorale din SUA, Cine este în frunte – Trump sau Biden? (Sursă: Real Clear Politics, Associated Press. Last updated: 31 October)

Post alegeri

Într-un context marcat de incertitudine și de efectele crizei economice și sociale determinate de pandemia de COVID-19, rezultatul alegerilor prezidențiale va ilustra dimensiunea crizei politice în rândul elitei politice populiste, precum și capacitatea acestora de a-și conseva legitimitatea la finalul unui mandat marcat de numeroase provocări și tensiuni. În același timp, opțiunile alegătorilor americani ne vor indica dacă în următorii patru ani retorica de la Casa Albă va continua să divizeze societatea americană, cu efecte inclusiv asupra întregii lumi. Indiferent de rezultatele înregistrate în cele 50 de state, principala provocare rămâne aceea de a înțelege ascensiunea și decăderea populismului.

NOTĂ: Vladimir-Adrian Costea a absolvit Şcoala Doctorală din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti (FSPUB), coordonator ştiinţific Prof. Univ. Dr. Georgeta Ghebrea (email: costea.vladimir-adrian@fspub.unibuc.ro). A publicat articole despre acordarea măsurilor de clemență și dinamica nivelului de ocupare al penitenciarelor în spațiul românesc, în Studia. Romanian Political Science Review, Revista de drept constituțional, Revista Română de Sociologie și Revista Polis. Publicarea acestei lucrări a fost posibilă cu suport financiar oferit în cadrul proiectului „Educaţie antreprenorială şi consiliere profesională pentru doctoranzi şi cercetători postdoctorali în vederea organizării transferului de cunoaștere din domeniul ştiinţelor socio-umaniste către piaţa muncii (ATRiUM)”: POCU/380/6/13/123343, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

Bibliografie

Ball, Molly, How COVID-19 Changed Everything About the 2020 Election, Time, 06.08.2020.

Blake Aaron, Donald Trump’s Full Inauguration Speech Transcript, Annotate, The Washington Post, 20.01.2016.

Bump, Philip, Why is Trump Doing Better in Nevada and Iowa Than Other Places?, The Washinton Post, August 29, 2016.

Carrigan, Mark, Viewpoint: Post-Democracy, Post Brexit – An Interview with Colin Crouch, 01.11.2016.

Cohn, Nate, Hillary Clinton Leads by 7 Points in Pennsylvania Poll”, New York Times, 27.10.2016.

Costea Vladimir-Adrian și Chapelan Alexis, Beyond Conservatism: how the crisis of the American Right shaped Trumpism and the Trump Vote in the 2016 Election, i, Vol XVII, Nr. 1, 2020, pp. 138-152.

Crouch, Colin, The familiar axes of politics are changing, with momentous consequences, Political Reform, IPPR, edition 23.2 of Juncture, 22.09.2016.

Elliott Philip, Abramson Alana, Vesoulis Abby, The Biggest Moments in the Final Presidential Debate”, TIME, 22.10.2020.

Hackman, Michelle, Hillary Clinton Holds 5-Point Leaf in Florida Poll, The Wall Street Journal, 20.09.2016.

Hohmann, James, The Daily 2002: Six Explanations for Bernie Sanders’s Surprise Win in Michigan”, 9.03.2016.

Inglehart Ronald F. și Norris Pippa, Trump, Brexit, and the Rise of Populism: Economic Have-Nots and Cultural Backlash, Paper for the Roundtable on Rage Against the Machine: Populist Politics in the U.S., Europe and Latin America, 10.00-11.30 vineri, 02.09.2016, annual meeting of the American Political Science Association, Philadelphia, Harvard Kennedy School, august 2016.

International Institute for Democracy and Electoral Assistance (International IDEA), Managing Elections during the COVID-19 Pandemic. Considerations for Decision-makers, Policy Brief, iulie 2020.

Kellner, Doglas, American Nightare: Donald Trump, Media Spectacle, and Authoritarian Populism, Sense Publishers, Rotterdom, Boston, Taipei, 2016.

Klein, Ezra, Joe Biden is not Barack Obama, Vox, 16.09.2019.

Merkel, Wolfgand, Trump and Democracy in America, traducere din limba germană - Seongcheol Kim, în Minda de Gunzburg, Center for European Studies Harvard, 14.11.2016.

Mihalik Lily, Pesce Anthony and Welsh Ben, Live results from the Ohio primary, Los Angeles Times, 15.03.2016.

Morris, Dick, Noul Principe. [traducere Gaetan Victor], Ed. Ziua, Bucureṣti, 2003 [1999].

Morrow, Brendan, Wisconsin General Election Polls: State Favors Hillary Clinton Over Donald Trump. Heavy, 10.06.2016.

Neale, Thomas H., When the Electoral Vote and the Popular Vote Differ, Departamentul de Stat al SUA, Volumul 13, Nr. 9, septembrie 2008.

Negoiță Ciprian și Costea Vladimir-Adrian, Criza democrațiilor occidentale: între post-democrație, extremism și ascensiunea populismului, Polis, Revistă de Științe Politice, Volum VII, Nr. 3 (25), Serie nouă, iunie – august 2019, pp. 67-82.

Norris Pippa și Inglehart Ronald, Cultural Backlash. Trump, Brexit, and Authoritarian Populism, New York, Cambridge University Press, 2018.

Strauss, Daniel, Why Clinton is trouncing Trump in Michigan, Politico, 19.08.2016.

Tilly, Charles, Democracy, Cambridge University Press, Cambridge, New York, 2007.

Vitali, Ali, «The Snale»: Trump Poetry Slams Syrian Refugees with Allegorical Song, NBC News, 12.01.2016.

Zeleny Jeff, Stracqualursi Veronica, Obama to Join Biden on Campaign Trail for Final Weekend Push”, CNN, 28.10.2020.

____________________________________________________________________________________

[1] The Declaration of Independence is displayed on a wall behind a podium in the debate hall inside the Curb Event Center ahead of the Presidential Debate at Belmont University on October 21, 2020 in Nashville, Tennessee. The debate, which will be held on Thursday, October 29, is the final debate before the November 3rd election.

[2] A se vedea Vladimir-Adrian Costea și Alexis Chapelan, Beyond Conservatism: how the crisis of the American Right shaped Trumpism and the Trump Vote in the 2016 Election, Romanian Review of Political Sciences and International Relations, Vol XVII, Nr. 1, 2020, pp. 138-152; Ciprian Negoiță și Vladimir-Adrian Costea, Criza democrațiilor occidentale: între post-democrație, extremism și ascensiunea populismului, Polis, Revistă de Științe Politice, Volum VII, Nr. 3 (25), Serie nouă, iunie – august 2019, pp. 67-82.

^[3] Colin Crouch in Mark Carrigan, „Viewpoint: Post-Democracy, Post Brexit – An Interview with Colin Crouch, 01.11.2016, http://discoversociety.org/2016/11/01/viewpoint-post-democracy-post-brexit-an-interview-with-colin-crouch/.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

^[6] Colin Crouch, The familiar axes of politics are changing, with momentous consequences, Political Reform, IPPR, edition 23.2 of Juncture, 22.09.2016, http://www.ippr.org/juncture/tilted; Colin CROUCH, Post-Democracy, Cambridge, Polity, 2004.

^[7] Wolfgand Merkel, Trump and Democracy in America, tradus din limba germană de Seongcheol Kim, în Minda de Gunzburg, Center for European Studies Harvard, 14.11.2016, p. 3.

^[8] Thomas H. Neale, When the Electoral Vote and the Popular Vote Differ, în Departamentul de Stat al SUA, Volumul 13, Nr. 9, septembrie 2008, p. 17.

^[9] Wolfgand Merkel, “Trump and Democracy in America”, translated from German by Seongcheol Kim, in Minda de Gunzburg, Center for European Studies Harvard, November 14, 2016, p. 3.

^[10] Charles Tilly, Democracy, Cambridge University Press, Cambridge, New York, 2007, p. 111.

^[11] Ronald F. Inglehart si Pippa Norris, “Trump, Brexit, and the Rise of Populism: Economic Have-Nots and Cultural Backlash”, Paper for the roundtable on “Rage against the Machine: Populist Politics in the U.S., Europe and Latin America”, 10.00-11.30 on Friday 2 September 2016, annual meeting of the American Political Science Association, Philadelphia, Harvard Kennedy School, August 2016, p. 1.

^[12] Ibidem, pp. 2-3.

[13] Rezultatele alegerilor prezidenţiale americane desfăşurate în perioada 1789-2016 sunt disponibile la: http://www.presidency.ucsb.edu/elections.php . 

^[14] 43.903.230 (50,75 %) voturi obţinute de Ronald Wilson Reagan, faţă de 35.480.115 (41,01%) voturi obţinute de James Earl „Jimmy” Carter Jr.

^[15] 489 electori au votat pentru Ronald Reagan (90,98%), în timp ce pentru Jimmy Carter au votat 49 (9,11%) electori.

^[16] 304 electori au votat pentru Donald Trump (56,51,%), în timp ce pentru Hillary Clinton au votat 227 (42,38%) electori.

^[17] 65.844.954 (48,04 %) voturi obţinute de Hillary Clinton, faţă de 62.979.879 (45,95%) voturi obţinute de Donald Trump.

^[18] Ne referim la Alabama, Alaska, Georgia, Idaho, Kansas, Mississippi, Montana, Nebraska, North Dakota, Oklahoma, South Carolina, South Dakota, Texas, Utah și Wyoming.

^[19] Ne referim la California, Connecticut, Delaware, Hawaii, Illinois, Maine, Maryland, Massachusetts, Minnesota, New Jersey, New York, Oregon, Rhode Island, Vermont, Washington + D.C.

^[20] Donald J. Trump Campaign, In Michigan, Donald Trump Outlines his Urban Renewal Agenda & Promises to Bring Back Jobs, 31.10.2016, https://www.donaldjtrump.com/media/in-michigan-donald-trump-outlines-his-urban-renewal-agenda-promises-to-bring.

^[21] Ibidem.

^[22] Ibidem.

^[23] Daniel Strauss, Why Clinton Is Trouncing Trump in Michigan, 19.08.2016 http://www.politico.com/story/2016/08/trump-clinton-michigan-election-227176.

^[24] Ibidem.

^[25] James Hohmann, The Daily 2002: Six Explanations for Bernie Sanders’s Surprise Win in Michigan, 9.03.2016, https://www.washingtonpost.com/news/powerpost/paloma/daily-202/2016/03/09/daily-202-six-explanations-for-bernie-sanders-s-surprise-win-in-michigan/56df2e58981b92a22d78d6d3/?utm_term=.747df46343f5.

^[26] Donald J. Trump Campaign, Trump Remarks on New Education Proposals in Pennsylvania, 22.09.2016, https://www.donaldjtrump.com/media/trump-remarks-on-new-education-proposals-in-pennsylvania.

^[27] The Pennsylvania Democratic Party, History, http://www.padems.com/party/history/.

^[28] Nate Cohn, Hillary Clinton Leads by 7 Points in Pennsylvania Poll, New York Times, 27.10.2016 https://www.nytimes.com/interactive/2016/10/27/upshot/pennsylvania-poll.html?_r=0.

^[29] Donald J. Trump Campaign, Trump Remarks in Waukesha, Wisconsin: Follow the Money, 28.09.2016, https://www.donaldjtrump.com/media/trump-remarks-in-waukesha-wisconsin-follow-the-money.

^[30] Brendan Morrow, Wisconsin General Election Polls: State Favors Hillary Clinton Over Donald Trump. Heavy, 10.06.2016, http://heavy.com/news/2016/06/donald-trump-hillary-clinton-wisconsin-poll-polls-head-to-head-match-general-election/.

^[31] Michelle Hackman, Hillary Clinton Holds 5-Point Leaf in Florida Poll”, The Wall Street Journal, 20.09.2016 http://blogs.wsj.com/washwire/2016/09/20/hillary-clinton-holds-narrow-lead-in-florida-poll/.

^[32] Donald J. Trump Campaign, In Florida, Trump Blasts Obamacare and Propses Real Change That Will Put America First, 5.10.2016, https://www.donaldjtrump.com/media/in-florida-trump-blasts-obamacare-and-proposes-real-change-that-will-put-am.

^[33] Donald J. Trump Campaign, Trump Remarks in Council Bluffs, IA: Follow the Money”, 28.09.2016, https://www.donaldjtrump.com/media/trump-remarks-in-council-bluffs-ia-follow-the-money.

^[34] Ali Vitali, «The Snale»: Trump Poetry Slams Syrian Refugees With Allegorical Song, NBC News, 12.01.2016, http://www.nbcnews.com/politics/2016-election/snake-trump-poetry-slams-syrian-refugees-allegorical-song-n495311.

^[35] Philip Bump, Why is Trump Doing Better in Nevada and Iowa Than Other Places?, The Washinton Post, August 29, 2016, https://www.washingtonpost.com/news/the-fix/wp/2016/08/29/why-is-trump-doing-better-in-nevada-and-iowa-than-other-places/?utm_term=.afaaf977e750.

^[36] Lily Mihalik, Anthony Pesce și Ben Welsh, Live results from the Ohio primary, Los Angeles Times, 15.03.2016, http://graphics.latimes.com/election-2016-ohio-results/.

^[37] A se vedea Donald Trump’s Contract with the American Voter, https://assets.donaldjtrump.com/_landings/contract/O-TRU-102316-Contractv02.pdf.

^[38] Today's ceremony, however, has very special meaning because today, we are not merely transferring power from one administration to another or from one party to another, but we are transferring power from Washington, D.C. and giving it back to you, the people. In Aaron Blake, Donald Trump’s full inauguration speech transcript, annotate, The Washington Post, 20.01.2016, https://www.washingtonpost.com/news/the-fix/wp/2017/01/20/donald-trumps-full-inauguration-speech-transcript-annotated/?utm_term=.83cc1547c0db .

^[39] Ibidem.

^[40] Dick Morris, Noul Principe. [traducere Gaetan Victor], Ed. Ziua, Bucureṣti, 2003 [1999]; p 146, 243.

^[41] Doglas Kellner, American Nightmare: Donald Trump, Media Spectacle, and Authoritarian Populism, Sense Publishers, Rotterdom, Boston, Taipei, 2016, pp. 5-6.

^[42] Ibidem, pp. 26-27.

^[43] Ibidem, p. 7.

[44] International Institute for Democracy and Electoral Assistance (International IDEA), Managing Elections during the COVID-19 Pandemic. Considerations for Decision-makers, Policy Brief, iulie 2020, https://www.idea.int/sites/default/files/publications/managing-elections-during-covid-19-pandemic.pdf.

[45] Molly Ball, How COVID-19 Changed Everything About the 2020 Election, Time, 06.08.2020, https://time.com/5876599/election-2020-coronavirus/.

[46] People watch the final U.S. presidential debate between President Donald Trump and Democratic candidate Joe Biden outside Cowell Theater on October 22, 2020 in San Francisco, California.

[47] Ibidem.

[48] Pippa Norris și Ronald Inglehart, Cultural Backlash. Trump, Brexit, and Authoritarian Populism, New York, Cambridge University Press, 2018.

[49] Ezra Klein, Joe Biden Is Not Barack Obama, Vox, 16.09.2019, https://www.vox.com/policy-and-politics/2019/9/16/20863343/joe-biden-barack-obama-2020-democratic-presidential-primary.

[50] Jeff Zeleny, Veronica Stracqualursi, Obama to Join Biden on Campaign Trail for Final Weekend Push”, CNN, 28.10.2020.

https://edition.cnn.com/2020/10/28/politics/obama-biden-2020-joint-campaign-appearance/index.html.

[51] Joe’s Vision! Battle for the Soul of the Nation, https://joebiden.com/joes-vision/.

[52] U.S. President Donald Trump and Democratic presidential nominee Joe Biden participate in the final presidential debate at Belmont University on October 22, 2020 in Nashville, Tennessee. This is the last debate between the two candidates before the November 3 election.

[53] BBC, US election poll tracker: Who is ahead – Clinton or Trump?, 8.11.2016,

https://www.bbc.com/news/election-us-2016-37450661.

[54] BBC, US election 2020 polls: Who is ahead - Trump or Biden?, https://www.bbc.com/news/election-us-2020-53657174.

[55] Philip Elliott, Alana Abramson, Abby Vesoulis, The Biggest Moments in the Final Presidential Debate, TIME, 22.10.2020, https://time.com/5903061/presidential-debate-live-updates/.