INTRODUCERE

          Comparativ cu alte domenii de politică, implicarea Uniunii Europene (UE) în combaterea terorismului este un demers relativ recent. În mod obișnuit, statele europene care s-au confruntat cu amenințări teroriste, precum Marea Britanie, Italia, Spania și Germania de Vest au soluționat problemele independent. Unul dintre motivele principale pentru care nu a existat cooperare între statele UE a fost opinia comună conform căreia fiecare stat se confrunta cu amenințări diferite, precum Armata Republicană Irlandeză în Marea Britanie, ETA („Națiunea și Libertatea Basce” - mișcarea separatistă bască) în Spania, Brigăzile Roșii în Italia, Facțiunea Armata Roșie în Germania. Din punct de vedere formal, cooperarea UE pe linia combaterii terorismului nu a luat ființă decât după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht din 1993. Acest aspect s-a schimbat semnificativ imediat după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Atacurile reprezintă punctul de referință – „singularitatea” care a dus la identificarea terorismului, mai ales cel islamist, drept una din cele mai importante amenințări la adresa securității Uniunii Europene și a statelor membre (Kaunert și Leonard, 2019). Drept urmare, statele UE au decis să consolideze semnificativ cooperarea pe linia combaterii terorismului, după cum s-a văzut din adoptarea, în anii care au urmat, unui numar ridicat de reglementări ambițioase.

          Din păcate, dimensiunea CBRN a politicii UE de combatere a terorismului a primit cu mult mai puțină atenție. Facem referire la combaterea utilizării armamentelor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) în scopuri teroriste. Există argumente conform cărora acest lucru se datorează faptului că armamentul de tip CBRN este mai puțin utilizat în acțiuni teroriste. După cum subliniază Newsome și Jarmon (2016: 169), “[pentru] teroriști, armele de foc și explozivii reprezintă tehnologii familiare, probate, portabile, ieftine și ușor de utilizat”, în timp ce ”pentru achiziționarea și utilizarea tehnologiilor CBRN ar fi necesare intenții și abilități noi”. Totuși, la nivelul oficialităților și mediului academic s-a împământenit, în special după atacurile de la 11 septembrie 2011, opinia că riscul utilizării mijloacelor CBRN în atentate teroriste este semnificativ. De exemplu, în iunie 2003, un raport al administrației SUA înaintat Consiliului de Securitate al ONU a subliniat „probabilitatea ridicată” a unui atac CBRN executat de Al-Qaida în următorii doi ani (Newsome și Jarmon, 2016: 169). Aceste temeri pot fi foarte bine explicate de o schimbare în narațiunea experților privind natura amenințărilor teroriste la adresa statelor occidentale. În 1999, Laqueur (1999) susținea, în cartea sa intitulată Noul terorism, că specificul terorismului evoluează, îndepărtându-se de la recursul la violența calculată utilizată în scopuri politice, către fanatism și distrugeri catastrofale. Aceste aspecte au fost confirmate și de alți experți, care au avertizat asupra amenințării din partea a ceea ce a ajuns să fie denumit „super terorism”, „mega terorism” sau „hiper terorism”. Acești termeni au intenționat să atragă atenția asupra faptului că Occidentul se confruntă cu tipuri noi de grupări teroriste, percepute ca fiind mai periculoase și mai imprevizibile decât cele de dinainte (Neumann, 2009: 3). S-a mai presupus că aceste tipuri noi de amenințări teroriste ar fi foarte interesate să utilizeze armament de tip CBRN date fiind efectele lor catastrofale și devastatoare.

          Deși, contrar previziunilor, Al-Qaida nu a condus, până acum, atentate teroriste împotriva Occidentului în care să utilizeze armament de tip CBRN, alți actori politici au făcut-o. Guvernul Federației Ruse, în special, a fost acuzat de două ori în ultimii ani că s-a aflat în spatele unor planuri de asasinat cu utilizarea de armament CBRN, în Marea Britanie, care pot fi considerate drept cazuri de terorism statal. În noiembrie 2006, fostul spion Litvinenko a fost asasinat prin otrăvire cu plutoniu radioactiv – 210 (BBC News, 2016), în timp ce în martie 2018, Sergei și Yulia Skripal au fost otrăviți cu neurotoxina Novichok. Aceștia și-au revenit, în cele din urmă (BBC News, 2018), dar o altă persoană a decedat în urma expunerii la neurotoxină. Pe lângă aceasta, statele europene au devenit din ce în ce mai îngrijorate de posibilitatea ca persoane implicate în conflictul sirian să se reîntoarcă și să utilizeze arme chimice. Într-adevăr, din 2012 au existat acuzații – unele dintre ele din partea Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, aflată sub egida ONU – conform cărora în Siria au fost utilizate arme chimice, inclusiv clor, gaz sarin și iperită – gaz muștar pe bază de sulf (New York Times, 2017, UN News, 2019). În raportul din 2016 referitor la Situația și Tendințele Terorismului în Uniunea Europeană, Oficiul European de Poliție (EUROPOL) (2016: 8) preciza că „fenomenul indivizilor care călătoresc în scopuri teroriste în zone de conflict amplifică riscul ca expertiza în domeniul utilizării armelor chimice să fie transferată în Uniunea Europeană prin revenirea luptătorilor teroriști străini.” În plus, frecvența apariției subiectelor de discuție referitoare a CBRN în propaganda teroristă din mediul on-line a fost semnalizată în raportul privind Situația și Tendințele Terorismului aparținând EUROPOL din 2018 (2018: 14). Este vorba îndeosebi despre faptul că a crescut numărul încărcărilor pe internet a indicațiilor privind organizarea de atacuri teroriste cu CBRN, la scară mică. Acestea recomandă, de obicei, utilizarea de chimicale industriale toxice care sunt disponibile în UE dată fiind natura duală a întrebuințării lor (Eurpol 2018). Prin urmare, după cum sublinia Comisia Europeană (2017b), amenințarea pe care o prezintă terorismul CBRN este prioritară pe agenda UE din ultimii ani deoarece, deși este puțin probabilă, reprezintă un risc cu impact major. „Chiar și la scară mică, un atac CBRN poate avea un impact semnificativ asupra societăților și economiilor la adresa cărora sunt îndreptate, având ca rezultat disfuncționalități semnificative și de durată și răspândind teamă și incertitudine.” (Comisia Europeană, 2017b: 2)

           UE şi terorismul CBRN

          Așa cum a fost menționat și anterior, după atacurile de la 11 septembrie 2001 a fost adoptată rapid, de către UE, o „foaie de parcurs” a luptei împotriva terorismului. Aceasta includea cinci obiective ca elemente de bază a viitoarei politici UE de combatere a terorismului: cooperarea în domeniile poliție și justiție, instrumente de drept internațional, măsuri împotriva finanțării terorismului, securitatea aeriană și coordonarea acțiunilor globale ale UE (Consiliul Europei, 2001). Cu toate acestea, în cadrul reuniunii de la Ghent a Consiliului European, din octombrie 2001, abordarea problemei legate de terorismul CBRN a fost și ea considerată ca fiind o arie importantă de acțiune a UE. Aceasta a avut ca rezultat adoptarea unor politici esențiale în următorii ani, în special „Programul pentru îmbunătățirea cooperării în Uniunea Europeană pentru prevenirea și limitarea consecințelor amenințărilor teroriste CBRN”, din 2002 (Consiliul Uniunii Europene, 2002), „Strategia UE împotriva proliferării Armelor de Distrugere în Masă” din 2003 (Consiliul Uniunii Europene, 2003) și „Programul UE de solidaritate privind consecințele atacurilor și amenințărilor teroriste (Programul CBRN revizuit și îmbunătățit)” (Consiliul Uniunii Europene, 2004b). Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului stipulează la rândul său, în Articolul 1, că „fabricarea, posesia, achiziționarea, transportul, furnizarea sau utilizarea de arme de foc, de explozibili, de arme nucleare, biologice și chimice, precum și cercetarea și dezvoltarea de arme biologice și chimice sunt considerate infracțiuni teroriste”. În plus, Strategia UE de Combatere a Terorismului care a fost adoptată în 2005 subliniază importanța „[cooperării] cu parteneri și organizații internaționale în domeniul […] neproliferării materialelor CBRN […] precum și [asigurarea] asistenței tehnice și securității, cu precădere în state terțe” (Consiliul Uniunii Europene, 2005: 11).

         Un prim „Plan de Acțiune al UE privind CBRN” care să consolideze securitatea CBRN în UE a fost adoptat în 2009 (Consiliul Uniunii Europene, 2009). Este evident încă de la începutul acestui document că temerile privind posibila achiziționare de materiale CBRN de către grupări terorist au jucat un rol esențial în dezvoltarea acestui Plan de acțiune (Consiliul Uniunii Europene, 2009: 2). Acesta a definit „scopul general al noii politici CBRN” ca urmărind „[diminuarea] amenințărilor și pagubelor rezultate în urma atacurilor CBRN asupra cetățenilor Uniunii Europene prin intermediul unui Plan de acțiune CBRN prioritar și coerent care implică toți actorii cu relevanță, inclusiv reprezentanți ai sectorului industrial” (Comisia Comunității Europene, 2009: 2). Planul de acțiune, care cuprinde mai bine de 100 de măsuri, pune accent pe trei obiective: prevenirea, identificarea, pregătirea și răspunsul. Prevenirea se axează pe identificarea materialelor cu risc CBRN și pe asigurarea controlului și securității acestor materiale și a locurilor în care sunt depozitate. Identificarea se referă la importanța capacității de a detecta materialele CBRN, ceea ce este esențial pentru activitățile de prevenire și răspuns. În final, pregătirea și răspunsul acoperă o arie largă de problematici legate de răspunsul și recuperarea în urma incidentelor CBRN, cum ar fi: planificarea pentru urgențe, fluxuri de informații, instrumente de modelare și capacitate de investigare. Adoptarea acestui Plan de acțiune a dus la câteva realizări, inclusiv adoptarea a trei liste UE de substanțe cu risc ridicat (materiale chimice, biologice, radioactive și nucleare) și dezvoltarea, la nivelul UE, a segmentului de cooperare și pregătire pe tematici referitoare la problematica CBRN (Consiliul Uniunii Europene, 2014: 36).

         Au fost înregistrate progrese noi atunci când, pe baza unui raport din 2012, Comisia Europeană a publicat, în 2017, o Comunicare referitoare la Planul de acțiune privind îmbunătățirea nivelului de pregătire împotriva riscurilor de securitate chimică, biologică, radiologică și nucleară (Comisia Europeană, 2017b). Partea introductivă a documentului, care este intitulată „amenințarea în continuă evoluție” (Comisia Europeană, 2017b: 2), evidențiază clar faptul că temerile privind terorismul au fost sursa principală a motivației pentru intensificarea  cooperării, la nivelul UE, împotriva riscurilor CBRN. Comisia Europeană subliniază faptul că „există indicații credibile care sugerează că grupările teroriste ar putea avea intenția să achiziționeze materiale sau arme CBRN și că lucrează la dezvoltarea cunoștințelor și capacităţii de a le folosi” (Comisia Europeană, 2017b: 2). În acest context, planul de acțiune – pe care statele membre UE au fost îndemnate să-l implementeze în totalitate până la finele anului 2019 (Comisia Europeană, 2018a: 4) – pune accent pe patru obiective: „(1) reducerea accesibilității materialelor CBRN; (2) asigurarea unei pregătiri mai temeinice în ceea ce privește incidentele de securitate CBRN și răspunsul la acestea; (3) stabilirea unor legături interne-externe mai puternice în domeniul securității CBRN cu principalii parteneri europeni regionali și internaționali ai UE; și (4) îmbunătățirea cunoștințelor în materie de riscuri CBRN.”

           În plus, după cum a fost precizat anterior, în ultimii ani a fost acordată o atenție aparte problematicii atacurilor teroriste cu arme chimice. Drept rezultat, a fost agreată o listă cuprinzând substanțele chimice periculoase, la nivelul experților aparținând Comisiei Europene și statelor membre, și a fost consolidată cooperarea cu sectorul privat, în special pentru identificarea substanțelor periculoase și reducerea accesului teroriștilor la acestea (Comisia Europeană 2018a: 14 ). În acest context, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul (UE) 2018/1542 care pune în aplicare măsuri restrictive împotriva proliferării și utilizării armelor chimice. Acest instrument permite UE „să adopte sancțiuni, constând în restricții de călătorie și înghețarea activelor persoanelor și entităților implicate în fabricarea și utilizarea armelor chimice, indiferent de naționalitate și loc de provenință” (Comisia Europeană, 2018a: 14). În acest fel s-au înregistrat progrese semnificative privind cooperarea UE în contracararea amenințărilor cu armament CBRN, inclusiv utilizarea potențială a acestora de către teroriști. Totuși, mai există câteva provocări, cum ar fi nevoia identificării unui set mai redus de priorități și importanța asigurării unor cooperări mai intense între actorii implicați. Următoarea secțiune analizează în detaliu unul din instrumentele de bază utilizat de UE în combaterea amenințărilor CBNR, adică Mecanismul Consolidat de Protecție Civilă al Uniunii Europene, care este „piatra de temelie” a sistemului UE de răspuns la situații de criză.

           CONCLUZIE

          Acest articol își propune să analizeze amenințarea teroristă CBRN cu care se confruntă statele din Uniunea Europeană și modul în care UE a ales să abordeze problema până la acest moment. Subiectul merită analizat, deoarece literatura referitoare la politicile UE privind combaterea terorismului a tins să neglijeze această dimensiune a cooperării europene cu privire la combaterea terorismului. Iar asta pune probleme, deoarece există temeri tot mai mari, în special după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, că grupări teroriste ar putea utiliza armament CBRN. Recent, o serie de observatori au devenit deosebit de îngrijorați de posibilitatea revenirii în Europa a unor luptători străini care dețin cunoștințele sau materialele necesare conducerii de atacuri teroriste cu arme chimice, mai ales în condițiile în care au existat acuzații grave privind utilizarea acestora în conflictul din Siria. Deși posibilitatea ca un atac terorist cu arme chimice să aiba loc, mai ales după evenimentele de la 11 septembrie 2001, este conștientizată mai bine, probabilitatea acestora loc este relativ redusă, ceea ce înseamnă că pregătirea pentru alte tipuri de crize trebuie să aibă întâietate. Unii actori, precum Comisia Europeană, au trebuit să le reamintească periodic statelor membre nevoia de a aloca prioritate și amenințărilor de tipul CBRN, având în vedere că impactul acestora poate fi foarte sever și de durată. Cum UE și statele membre nu au fost nevoite să facă față unui atac terorist cu armament CBRN, nu pot fi emise concluzii referitoare la nivelul de pregătire și capacitățile de răspuns în cazul unui astfel de eveniment cu potențiale consecințe devastatoare.

BIBLIOGRAFIE

BBC News (2016) ‘Alexander Litvinenko: Profile of murdered Russian spy’ (Profilul unui spion ucis), 21 ianuarie 2016. https://www.bbc.co.uk/news/uk-19647226 (accesat la 8 ianuarie 2018).

BBC News (2018) ‘Russian spy: What happened to Sergei and Yulia Skripal?’ (Spionul rus: Ce s-a întâmplat cu Sergei și Yulia Skripal?). https://www.bbc.co.uk/news/uk-43643025 (accesat la 2 ianuarie 2018).

Comisia Comunităţilor Europene (2009) ‘Comunicare a Comisiei CĂTRE Parlamentul European și către Consiliu privind consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare în Uniunea Europeană – un Plan de acțiune al Uniunii Europene în domeniul CBRN’, COM(2009) 273, 24 iunie 2009, Bruxelles: Comisia Comunităţilor Europene.

Consiliul Uniunii Euopene (2002) ‘Adoptarea unui program pentru îmbunătățirea cooperării în Uniunea Europeană pentru prevenirea și limitarea consecințelor amenințărilor teroriste CRBN, Doc. 14627/02, 21 noirmbrie 2002, Bruxelles: Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene (2003) ‘Lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă - strategia Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă’, Doc. 15708/03, 10 decembrie 2003, Bruxelles: Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene (2004a) ‘Planul de acțiune al UE pentru combaterea terorismului’, Doc. 10586/04. Bruxelles: Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene (2004b) ‘Programul de solidaritate al UE privind consecințele amenințărilor și atacurilor teroriste (Programul CBRN revizuit și îmbunătățit) Adoptat prin, Doc. 15480/04, 1 Decembrie 2004, Bruxelles: Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene (2005) ‘Strategia Uniunii Europene privind Combaterea Terorismului’, Doc. 14469/4/05, Bruxelles: Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene (2009) ‘Concluziile Consiliului referitoare la consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) a Uniunii Europene – Plan de acțiune CBRN al Uniunii Europene’, Doc. 15505/1/09 REV 1, 12 Noiembrie 2009, Bruxelles: Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene (2014) ‘Raport privind implementarea strategiei UE de combatere a terorismului’, Doc. 13971/14, 10 Octombrie 2014, Bruxelles: Consiliul Uniunii Europene.

Comisia Europeană (2017b) ‘Comunicat din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor: ‘Plan de acțiune privind îmbunătățirea nivelului de pregătire împotriva riscurilor de siguranță chimică, biologică, radiologică și nucleară’, COM(2017) 610, 18 Octombrie 2017, Bruxelles: Comisia Europeană.

Comisia Europeană (2018a) ‘Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu al șaptesprezecelea raport privind progresele înregistrate către o uniune a securității efectivă și reală’, COM(2018) 845, 11 Decembrie 2018, Strasbourg: Comisia Europeană.

Consiliul Europei (2001) ‘Planul de combatere a terorismului’, Doc. SN 4019/01, Bruxelles: Consiliul European.

Europol (2016) ‘Raportul Uniunii Europene privind situația și tendințele terorismului 2016’ (TE-SAT), Haga: Europol.

Europol (2018) ‘Raportul Uniunii Europene privind situația și tendințele terorismului 2018’ (TE-SAT), Haga: Europol.

Kaunert, C. (2010) European Internal Security: Towards Supranational Governance in the Area of Freedom, Security and Justice? (Securitatea internă a Europei: către guvernarea supranațională în domeniul libertății, securității și justiției) Manchester: Manchester University Press.

Kaunert, C. and Léonard, S. (2019) ‘The Collective Securitisation of Terrorism in the European Union’ (Securizarea colectivă a terorismului în Uniunea Europeană), West European Politics, 42(2) 261-277.

Laqueur, W. (1999) The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction. (Noul terorism: fanatismul și armele de distrugere în masă) Oxford: Oxford University Press.

Neumann, P.R. (2009) Old & New Terrorism. Cambridge: Polity.

Newsome, B.O. and Jarmon, J.A. (2016) A Practical Introduction to Homeland Security and Emergency Management: From Home to Abroad (Introducere în securitatea națională și managementul crizelor: național și în străinătate), Thousand Oaks, CA: CQ Press.

The New York Times (2017) ‘Australia Details “Sophisticated” Plot by ISIS to Take Down Plane’, 4 august 2017 (Detalii din Australia – complotul „sofisticat” al ISIS). https://www.nytimes.com/2017/08/04/world/australia/sydney-airport-terror-plot-isis.html (accesat la 10 ianuarie 2019).

UN News (2019) ‘Security Council discusses chemical weapons use in Syria following latest global watchdog report’ (Consiliul de Securitate al ONU discută despre utilizarea armelor chimice în Siria în urma celui mai recent raport întocmit în urma analizării situației din teren), 6 martie 2019. https://news.un.org/en/story/2019/03/1034201 (accesat la 10 martie 2019).