Dr. Angela Grămadă (președinte al Asociației Experts for Security and Global Affairs, România) ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la provocările actuale ale Republicii Moldova, în interviul acordat pentru revista Pulsul Geostrategic.

Pulsul Geostrategic: După câștigarea alegerilor prezidențiale, Maia Sandu a afirmat că va „depune toate eforturile ca Republica Moldova să aibă relaţii bune şi cu Estul, şi cu Vestul”. Este acest obiectiv prioritar al Republicii Moldova în domeniul politicii externe unul fezabil? Sau dimpotrivă, Republica Moldova trebuie să opteze între Est și Vest?

Angela Grămadă: În perioada anterioară, adică a ex-președintelui Igor Dodon, expresia „relații bune și cu Estul, și cu Vestul” a devenit subiect de satiră politică. Evident, orice președinte al Republicii Moldova trebuie să fie preocupat de implementarea agendei de politică externă a țării, așa cum este menționat în Constituție, și să fie preocupat de multiplicarea oportunităților din care ar putea să beneficieze cetățenii în afara țării. Maia Sandu va avea un mandat foarte dificil. Ea va trebui să-și consolideze poziția internă, să facă o demonstrație de forță și credibilitate, să confirme că susținerea alegătorilor a fost meritată, dar, în același timp, va trebui să acționeze în sensul rezolvării dosarelor problemă, preluate de la Igor Dodon. Asta înseamnă discuții și cu Estul, unde avem interese naționale prejudiciate de interesele particulare ale unor actori politici, și cu Vestul, pentru a redobândi încrederea și timpul pierdut în avansarea unor proiecte de importanță strategică pentru Republica Moldova. Nu este cazul să mai avem dilema „între Est sau Vest”. Trebuie să depășim acest moment și să implementăm ceea ce ne-am asumat prin diferite documente și apartenența la tratate internaționale.

Renunțarea la o politică externă dependentă de Federația Rusă, implică, inevitabil, însăși regândirea relației cu regimul de la Kremlin. În ce măsură recunoaște și acceptă Vladimir Putin schimbarea politică de la Chișinău? Își va reduce sau își va intensfica Rusia influența în Republica Moldova?

În ultimii patru ani relația cu Federația Rusă a semănat a fi mai degrabă una de „vasalitate” și nu neapărat a cetățenilor din Republica Moldova. A fost o vasalitate a unui grup foarte restrâns de actori politici din Moldova față de Kremlin, iar pe interior a fost servit un discurs despre un parteneriat strategic, ineficient și avantajos doar pentru o parte.

Vladimir Putin a acceptat cu calm schimbarea la față a liderului de la Chișinău. Dar, trebuie să înțelegem că atitudinea Moscovei față de Republica Moldova nu se va schimba. Rusia este foarte prezentă în economia și politicul moldovenesc, și poate influența și în continuare multe procese. Este suficient să analizăm interesele unor politicieni sau pe cele ale unor oameni de afaceri, care susțin diferite scheme economice, pentru a înțelege că schimbarea politică de la Chișinău, deocamdată doar a președintelui țării, ar putea însemna doar accentuarea luptei pentru a păstra avantaje și oportunități. Desigur, ne interesează să urmărim cum se va transforma relația dintre fostul președinte, Igor Dodon, cu partenerii săi de la Moscova, dar și cu cine va încerca să mai discute Moscova la Chișinău în afară de socialiști, ce se va întâmpla în formatul de negociere a conflictului transnistrean, cum se va modifica dialogul energetic și cel economic, ce legi favorabile intereselor de politică externă a Federației Ruse vor mai fi promovate de deputați de la Chișinău. Maia Sandu în acest moment nu poate să schimbe în totalitate conținutul dialogului bilateral cu Rusia, dar poate să-l orienteze într-o direcție corectă. Moscova trebuie să afle că Republica Moldova are definite interese și obiective naționale.

Care sunt provocările cu care se confruntă Republica Moldova pentru a ieși din izolare pe plan extern, astfel încât să dezvolte cu partenerii occidentali și europeni, dar și în plan regional, un dialog și relații pragmatice și constructive?

Igor Dodon a fost izolat pe plan extern. Republica Moldova a continuat să beneficieze de susținere financiară sau asistență tehnică din partea partenerilor europeni. Este adevărat, au fost momente ratate, în care a fost sistată asistența financiară și condiționată cu atingerea de rezultate în ceea ce privește reforma anti-corupție sau depășirea unor crize politice interne și asta deoarece partenerii au nevoie de stabilitate și continuitate. Evident, schimbarea guvernelor și a decidenților politici sunt procese normale în state democratice. Dar, este nevoie de o predictibilitate minimă în ceea ce privește angajamentele asumate și de o deschidere pentru dialog susținut și credibil pe interior în ceea ce privește direcția de dezvoltare a țării. Provocările sunt multiple și se referă la rigori diplomatice, care au fost încălcate (a se vedea scandalul cu implicarea unor ambasade în afara Republicii Moldova), la refacerea imaginii Republicii Moldova în calitate de țară care să susțină integritatea teritorială a vecinului său, la promovarea unei intenții ferme în ceea ce privește soluționarea conflictului transnistrean, la bătăliile poltiice interne, care afectează reziliența instituțională, la capacitatea de a proiecta interese economice în afara țării. Agenda Republicii Moldova este foarte consistentă la capitolul provocări. Dar, probleme mai mari avem la capitolul soluții și capabilități de a promova aceste soluții în beneficiul cetățenilor.

În ce măsură Republica Moldovă dispune, pe plan extern, de credibilitatea necesară pentru a dezvolta parteneriate puternice cu UE și SUA?

Atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite ale Americii au promovat și au susținut transformarea Republicii Moldova într-un actor coerent cu propriile interese. Desigur, există multe momente în care putem pune sub semnul întrebării capacitatea autorităților de la Chișinău de a valorifica acest potențial al dialogului în format bi- sau multilateral.

În prezent cred că imaginea Maiei Sandu de politician onest, neimplicat în scheme sau scandaluri de corupție, este favorabilă creșterii nivelului de credibilitate a parteneriatelor cu UE și SUA. Deci, putem prevedea că vom asista la un transfer de credibilitate de la nivel personal la nivel de țară. Dar, să nu uităm de faptul că pe scena politică de la Chișinău se prefigurează accentuarea crizei politice și/sau alegeri parlamentare anticipate, ceea ce i-ar putea plasa în expectativă pe cei care doresc să construiască parteneriate cu noi.

Care sunt perspectivele privind deschiderea unui oficiu NATO la Chișinău? Identificați o posibilă schimbare de atitudine la Maia Sandu față de reticența lui Igor Dodon?

Deocamdată deschiderea oficiului NATO la Chișinău nu a fost menționată în aparițiile publice ale Maiei Sandu. Mă refer aici strict la perioada de după depunerea jurământului. Trebuie să înțelegem că discursul său public conține acum multe priorități de natură internă, cu accent pe organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Altfel, fără o susținere în Parlament sau Guvern, orice inițiativă a președintelui țării nu va putea fi transpusă în realitatea, iar activitatea i-ar putea fi blocată.

Vizita președintelui Iohannis în Republica Moldova a prilejuit readucerea în discuție a temei privind aprofundarea relațiilor strategice în vecinătate. Concret, care ar fi direcțiile și domeniile în care cele două state își pot intensifica nivelul de cooperare?

Cred că orice dialog politic poate deveni eficient dacă are la bază o cooperare economică susținută și eficientă. Există o foaie de parcurs, semnată în toamna anului 2019, în care sunt incluse o listă de priorități și proiecte bilaterale pe care și le-au asumat România și Republica Moldova. Acea foaie de parcurs este foarte generoasă în ceea ce privește obiectivele pe care ni le-am asumat pe plan politic, de infrastuctură economică sau energetică, precum și privind cooperarea în domeniul socio-cultural. Nu în ultimul rând, cred că România este susținută în cadrul UE să își asume mai multă Republică Moldova. Priorități și obiective stabilite avem, guvern votat la București există, susținere parlamentară pentru un dialog susținut cu Chișinăul în parlamentul de la București există. A rămas o singură provocare: să găsim curajul necesar.