Europarlamentarul Monika Hohlmeier, Președintele Comitetului pentru Control Bugetar și membru al Comitetului pentru Buget, a efectuat o analiză a perspectivelor și provocărilor gestionării bugetului de investiții al UE pentru o Europa viitoare, în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19, într-un interviu pe care l-a acordat revistei Pulsul Geostrategic.

Pulsul Geostrategic: Încercăm să identificăm și să înțelegem noile provocări generate de Brexit. Care sunt, la acest moment, principalele perspective și provocări în legătură cu previziunile strategice ale UE de după Brexit?

Monika Hohlmeier: Ei bine, am rămas fără unul dintre cei mai puternici membri ai UE din punct de vedere economic și unul dintre cei mai vocali din punct de vedere politic. Marea Britanie a fost și cel mai înfocat apărător al piețelor libere, un punct de vedere pe care nu îl împărtășesc multe State Membre și care se va reflecta în politica comercială a UE. Cred că vom observa schimbări și în sectorul financiar, care nu este deocamdată acoperit de un acord, în timp ce majoritatea activelor Euro din Marea Britanie tranzitează spre continent, intensificând activitățile la Paris și Frankfurt. Impactul Brexit-ului este atât de profund încât nu vom vedea consecințele decât peste câteva săptămâni sau luni, poate chiar ani. Cu toate acestea, Marea Britanie depinde de UE și, totodată, noi avem nevoie de Marea Britanie. Încheierea unui acord a fost singura alternativă pe care am avut-o și trebuie să profităm de acest lucru pentru a fi siguri că rămânem competitivi, concentrați și pregătiți pentru provocările secolului XXI.

Elaborarea bugetului E continuă să reprezinte o miză aparte. Care sunt cele mai sensibile aspecte legate de finanțarea investițiilor în UE? Unde trebuie UE să-și ajusteze bugetul și acțiunile?

Bugetul UE pentru 2021 este de 165,3 miliarde de euro, iar pentru următorii șapte ani bugetul UE ajunge la 1,1 trilioane euro, din care aproape 94% sunt alocați pentru investiții. Nu cunosc un alt buget despre care să se poată spune la fel. Bugetul UE reprezintă un simbol al solidarității și al intereselor comune de care beneficiază fiecare Stat Membru în parte. Consider că este important să precizez câte țări, afaceri și indivizi beneficiază de pe urma acestuia. Fondurile europene finanțează politici de coeziune, sprijină fermieri și studenți, asigură cercetare și inovație de calitate excelentă, asigură finanțare pentru controlul frontierelor și pentru forțele de poliție, asigură fonduri pentru activitățile spațiale și aeronautice ale UE și sprijină întreprinderi mici și mijlocii de la Helsinki până în Porto. Marele neajuns al investițiilor UE ar putea fi, de fapt, faptul că Uniunea nu arată sau anunță în mod adecvat și nu definește în mod vizibil ceea ce finanțează. Prin urmare, unii își pot asuma meritele sau chiar mai rău, nimeni nu știe că realizările au fost posibile datorită finanțării europene. Cu toate acestea, am observat și alte chestiuni care necesită atenție din partea Uniunii Europene. Încă există prea multe cazuri de fraudă, corupție și alocări financiare defectuoase. În timp ce unii oligarhi și unele familii care sunt deja avute continuă să acumuleze averi uriașe și să îndemne la acumulări de proprietăți prin intermediul unor conglomerate, după cum este cazul imperiului Agrofert al președintelui ceh Babiš, micii fermieri și afacerile mici nu au parte de finanțare echitabilă. Acest lucru presupune că trebuie să revizuim și îmbunătățim distribuția terenurilor agricole și să discutăm cum putem ajuta mai eficient pe micii fermieri. Cred că acest aspect privește și România.

De asemenea, trebuie să ne îmbunătățim capacitatea de monitorizare a fluxurilor financiare europene până la beneficiari, pentru a avea o imagine de ansamblu a distribuției reale și a concentrării de fondurilor europene și a putea reacționa rapid în scopul opririi unor astfel de tranzacții. La acest moment mă străduiesc să implementez un sistem digital obligatoriu de raportare, monitorizare și audit, care să fie interoperabil sistemele utilizate de Statele Membre și care să ne asigure o astfel de imagine de ansamblu. Din păcate, unele State Membre se opun vehement acestei inițiative în Consiliu și au blocat sau obstrucționat toate propunerile constructive pentru modernizarea și digitalizarea rapoartelor europene și auditului deoarece le convine o lipsă de transparență.

În ce măsură facilitează Cadrul Financiar Multianual și instrumentul de redresare Next Generation depășirea provocările economice, sociale și politice pe care le întâmpină UE în mod curent?

Dacă ar fi să privim în urmă cu un an sau doi, când coronavirusul era o necunoscută pentru toți, ideea unui buget de redresare în valoare de 750 de milioane de euro, care să ofere asistență financiară Statelor Membre cele mai grav afectate de pandemie ar fi reprezentat un concept pur teoretic, pentru uzul experților politici și think-tank-urilor de la Bruxelles. Am făcut un salt atât de mare în ceea ce privește integrarea și solidaritatea europene, încât ne va lua ceva timp să înțelegem ce ni s-a întâmplat. Deși unele decizii referitoare la plan pot fi contestate, mai ales excluderea Parlamentului European din procesul decizional, consider că Germania și Franța au făcut propunerea corectă pentru Europa și au demonstrat că avem nevoie de o Uniune închegată, care să facă față unită unor provocări de tipul pandemiei de COVID-19. Consecințele de ordin economic și social sunt atât de profunde, încât niciun Stat Membru nu le va putea suporta de unul singur. Mecanismul de redresare și reziliență, care acoperă 672,5 miliarde de euro din pachetul de 750 de miliarde de euro nu va servi doar pentru finanțarea unei serii de doleanțe ale șefilor de state și guverne. Există prevederi clare care stipulează că fondurile trebuie utilizate inter alia pentru procesul de tranziție ecologică și digitală, pentru o creștere sustenabilă și incluzivă și pentru politici privind generația următoare. Acesta este rezultatul direct al eforturilor continue depuse de Parlamentul European pentru a se asigura că banii sunt alocați corespunzător criteriilor pentru fondul de redresare. Colegul meu român, Siegfried Mureșan, care a făcut parte din echipa de negociere a Parlamentului, a jucat un rol important în acest sens. Din păcate, Statele Membre au inclus câteva portițe de scăpare în acordul final, pentru a avea spațiu de manevră. Parlamentul European trebuie să fie foarte atent acum și să asigure că banii să ajungă acolo unde sunt de cel mai mare ajutor pentru societățile noastre. În timp ce Parlamentul European s-a zbătut să participe direct în procesul decizional cu privire la alocarea fondurilor către fiecare Stat Membru și să garanteze că fondurile Mecanismului de redresare și reziliență nu finanțează cheltuieli naționale recurente, noi nu putem decât să verificăm planurile naționale de reformă și să monitorizăm progresele. Dar să nu va îndoiți, vom avea grijă să semnalăm dacă identificăm nepotriviri sau alocări necorespunzătoare.

În ce măsură au facilitat actualele mecanisme Europene cooperarea, coordonarea și reacția rapidă? Au contribuit acțiunile UE la diminuarea consecințelor crizelor economice și sociale din Statele Membre?

Absolut. Cel mai edificator exemplu este cel al Instrumentului pentru sprijin de urgență, care a fost introdus de către Comisia Europeană în câteva săptămâni, imediat după ce totul a fost închis, la începutul anului 2020. Instrumentul ajută Statele Membre să abordeze problema pandemiei de coronavirus. A devenit evident că nevoile pot fi abordate cel mai bine strategic și coordonat la nivel european, iar nu prin eforturile individuale ale fiecărei capitale. Practic, Instrumentul permite bugetului UE să intervină și să furnizeze sprijin în caz de urgență. Fondurile au ajutat la producerea vaccinurilor împotriva coronavirusului, la crearea de rezerve medicale strategice peste tot în Europa, la readucerea în Statele Membre a turiștilor blocați, la transferul între state a pacienților precum și a personalului medical și a echipelor medicale mobile.

Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra ansamblului macroeconomic, adoptarea Instrumentului de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE) a creat premisele furnizării de asistență financiară de până la 100 miliarde de euro sub formă de împrumuturi de la UE pentru Statele Membre afectate. Banii sunt meniți să soluționeze creșterea subită a cheltuielilor publice pentru păstrarea locurilor de muncă, spre exemplu prin finanțarea de soluții de angajare pe termen scurt. Începând de azi, 18 State Membre au solicitat sprijin financiar în valoare de 90,3 de miliarde de euro, prin intermediul SURE, ceea ce pentru mine reprezintă un exemplu clar de solidaritate și cooperare între Statele Membre.

La nivel global, care sunt măsurile pe care UE le-a adoptat și intenționează să le adopte pentru a oferi asistență regiunilor și comunităților vulnerabile?

Cooperarea pentru dezvoltare, cu vecinătatea și internațională rămâne una din componentele de bază ale bugetului UE. Bugetul pe termen lung (Cadrul Financiar Multianual 2021-2027) prevede 98,4 miliarde de euro pentru cooperarea cu state terțe. O mare parte a fondului pentru dezvoltare din 2020 a fost redirecționat ca parte a eforturilor UE de a combate consecințele COVID-19 în state din afara UE. Direcția acțiunilor întreprinse de UE se va schimba puțin, acestea urmând să vizeze tot mai mult Balcanii de Vest, vecinătatea extinsă a UE și Africa Subsahariană. În timp ce dorim să ajutăm la stabilitatea țărilor din vecinătate, din sud și est, să reducem fluxul migrator și să le oferim oamenilor o perspectivă în propriile țări, ne interesează ca statele să devină aliați politici de încredere și stabili. Am fost în favoarea inițiativei lansării unui plan de tip Marshall pentru Africa, deoarece existența a două continente vecine care sunt atât de diferite nu este viabilă. Combaterea pandemiei și activitățile pentru dezvoltare pe termen mediu și lung trebuie să fie complementare. Pe de altă parte, Balcanii de Vest ar putea avea perspective de aderare la UE în următorii zece ani. Bineînțeles, în condițiile în care întrunesc criteriile de la Copenhaga, precum și alte prevederi, ceea ce presupune eforturi suplimentare din partea lor, în special în domeniul legislativ, al combaterii corupției, al stabilității instituționale și al coerenței economice.

Cum avansează, în opinia dumneavoastră, dezbaterile cu privire la scenariile pentru Europa până în 2025? În ce măsură Statele Membre pot și vor să redefinească viitorul construcției Europene?

Cred că Uniunea Europeană a înregistrat cele mai mari succese atunci când statele au ales să își comaseze resursele, deoarece au considerat că separat au avut impact limitat. Politicile comerciale, drepturile consumatorilor, agricultura, acestea sunt doar trei dintre domeniile în care Statele Membre ale UE au reușit să se înțeleagă, ceea ce a fost foarte benefic tuturor. Sunt convinsă că vom asista la mai multe acorduri comerciale, la reglementări noi care să consolideze piața unică, la sporirea performanței în domenii precum cercetarea și dezvoltarea, acestea fiind doar unele dintre domeniile unde se vede adevărata valoare a UE. Am putea fi foarte bine martori la sporirea atribuțiilor Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Paza de Coastă, prin preluarea unui control mai mare asupra managementului granițelor externe și intensificarea cooperării în domenii precum securitatea și justiția, deoarece cetățenii se așteaptă ca UE să reducă diferența dintre promisiuni și rezultate. Accesul la un sistem medical îmbunătățit și activități de cercetare în domeniu vor reprezenta o prioritate a agendei europene, deoarece pandemia de coronavirus a evidențiat o serie de neajunsuri. Mai mult, avem nevoie de un proces decizional rapid și obligatoriu în problematicile ținând de politica externă și securitatea la nivelul UE. Altfel, deciziile adoptate de UE vor ajunge să fie nerelevante.

Cu toate acestea, consider că sarcini fundamentale precum cele legate de politicile sociale, taxe, politicile industriale și educație vor rămâne, pe drept, responsabilitățile Statelor Membre. Trebuie să avem grijă să evităm extinderea dezbaterii pe tema integrării europene prea mult. UE nu are rolul de a înlocui Statele Membre, ci, mai degrabă, de a funcționa ca un instrument eficient de coordonare și armonizare.

NOTĂ: Monika Hohlmeier a fost ales ca membru al Parlamentului European în 2009. La acest moment este Președintele Comitetului pentru Control Bugetar și membru al Comitetului pentru Buget, precum și membru supleant al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. Până în 2018 a fost coraportor pentru Comitetul Special pentru Terorism. Înainte să devină europarlamentar Monika Hohlmeier a fost Secretar de Stat în cadrul Ministerului Bavarez pentru Educație și Cultură (1993-1998) și ministru în cadrul aceluiași minister (1998-2005).