Introducere
Prezenta sinteză[1] evidențiază o serie de noi trăsături ale sistemului relațiilor internaționale și relevă măsuri restrictive adoptate deopotrivă de țări dezvoltate și în dezvoltare/emergente în sfera investițiilor străine directe (ISD), atât înainte de pandemia de Covid-19, cât şi sub influenţa acesteia.
Începând din 2018, se remarcă o tendinţă fermă în direcţia adoptării de regimuri de control mai strict al ISD, în special în ceea ce priveşte investiţiile în industrii strategice şi infrastructura critică, ca reacţie la investiţiile chineze, în strânsă legătură cu motivațiile de securitate națională. Criza Covid-19 a evidențiat o dată în plus înclinaţia către naţionalism economic și chiar obiectivul obţinerii autonomiei strategice în plan economic, nu doar în cazul țărilor dezvoltate, dar și în dezvoltare (de interes fiind în special studiile de caz privind China și India).
Înclinaţia către naţionalism economic şi autonomie strategică în multe părţi ale lumii se încadrează în categoria „protecţionismului dăunător”, în contrast cu măsurile restrictive generate de impunerea respectării unor standarde necesare de mediu, sociale şi legate de guvernanţă, asociate cu „protecţionismul bun”. Majoritatea ţărilor în dezvoltare/emergente continuă liberalizarea regimului ISD în anumite sectoare care nu afectează securitatea națională, având în vedere că acestea reprezintă principala lor sursă de capital. Însă pornind de la un nivel mai ridicat de restricţii, ţările în dezvoltare continuă să fie mai protecţioniste decât cele dezvoltate. Incertitudinea cu privire la relansarea economică după criza Covid-19 se reflectă şi în sfera regimului ISD, tendinţele protecţioniste devenind din ce în ce mai proeminente, deşi efectul lor negativ este evident.
Experţii Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), ai Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) şi ai Fondului Monetar Internațional (FMI), în rapoartele privind situaţia economiei mondiale, a comerţului şi investiţiilor internaţionale, evidenţiază o înclinaţie îngrijorătoare către intervenţionism, protecţionism şi trecerea de la un cadru de reglementare multilateral la cadre regionale şi bilaterale (UNCTAD, 2020a; WTO, 2020; IMF, 2020).
În literatura de specialitate s-a evidenţiat că, în timpul unei crize ample, multe guverne apelează la măsuri protecţioniste, în scopul apărării intereselor naţionale. În astfel de circumstanțe, crește probabilitatea unei propagări în lanţ a comportamentului protecţionist (Evenett, 2019). Însă războiul comercial iniţiat de SUA împotriva Chinei, chiar şi fără a fi însoţit de o criză internaţională, a generat efecte similare, de domino al măsurilor protecţioniste, peste care s-a suprapus criza Covid-19.
Faţetele diverse ale războiului comercial dintre SUA şi China evidenţiază că disputele și tensiunile comerciale dintre cei doi lideri mondiali nu îmbracă forma unui simplu război comercial, ci acesta este asociat cu unul ideologic şi unul pentru dominația în plan global, nefiind limitat la comerț, ci extinzându-se și asupra economiei, tehnologiei, investițiilor, securității și valorilor politice. Piedicile din calea fluxurilor de ISD nu sunt legate doar de reglementări, măsuri şi norme restrictive, care protejează anumite sectoare din economia naţională/regională, ci şi de raţiuni de natură geopolitică. Totodată, în sfera politicilor industriale, se remarcă o schimbare majoră, de la abordarea „laissez-faire”, la sporirea intervenţionismului şi a rolului statului. Şi economia digitală este ameninţată de protecţionism, ţările participante la dezbaterea internaţională pe tema taxării serviciilor digitale fiind departe de un consens, SUA retrăgându-se de la masa tratativelor sub egida Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în iunie 2020. La rândul său, pandemia de Covid-19 este însoţită de noi tendinţe protecţioniste, care nu se limitează la comerţul cu medicamente, dispozitive medicale şi materiale sanitare. Toţi aceşti factori vor fi abordaţi în cele ce urmează.
Tendinţele protecţioniste se suprapun transformărilor structurale profunde din economia mondială. Aceste transformări reflectă cea de-a patra revoluţie industrială, bazată deopotrivă pe noi tehnologii şi digitalizarea economiilor şi faptul că în costurile totale de producţie, importanţa costurilor forţei de muncă este în scădere. Avantajele competitive ale industriei prelucrătoare concentrate în zone cu un cost redus al forţei de muncă au început să se diminueze odată cu prezenţa în creştere a roboţilor industriali, ceea ce a determinat deja schimbarea configuraţiei reţelelor globale de producţie (RGP). La aceasta se adaugă şi creşterea costului forţei de muncă în economiile emergente şi sporirea riscurilor geopolitice, ceea ce creează premise solide pentru mutarea activităţilor de producţie în ţările de origine. Însă şi ţări în dezvoltare/emergente, precum China, India, Brazilia şi Mexic, dispun de stocuri semnificative de roboţi industriali, noi tehnologii şi economii digitalizate. Companiile multinaţionale prezente în aceste ţări pot decide să rămână, pentru a beneficia în continuare de aptitudinile forţei de muncă şi pentru a evita costurile suplimentare generate de delocalizarea capacităţilor productive. Deşi tendinţa de delocalizare a producției (repatrierea facilităților de producție în țările de origine sau în altele) se va intensifica în următorii ani, pe fondul automatizării producţiei internaţionale şi a lanţurilor globale ale valorii (LGV), aceasta nu va afecta uniform toate industriile şi ţările lumii, iar delocalizarea motivată de raţiuni tehnologice va rămâne limitată (UNCTAD, 2020a). Inovarea este deopotrivă elementul central al strategiilor companiilor şi al strategiilor naţionale de creştere şi dezvoltare (Cornell University-INSEAD-WIPO, 2020). Aceasta se reflectă şi asupra poziţionării economiilor lumii în clasamentul internaţional ţinând cont de indicele global al inovării (Tabelul 1).
Tabelul 1: Ierarhiile celor mai bine clasate 10 economii pe grupe de venituri în funcţie de indicele global al inovării[2] la nivelul anului 2020 (în paranteză, poziţia ocupată în clasamentul mondial al celor 131 de economii analizate)
Sursa: Cornell University-INSEAD-WIPO, 2020.
Note: Din 2011, Elveţia ocupă locul 1. Coreea de Sud a intrat pentru prima dată în top 10 în 2020. În 2020, China s-a menţinut pe locul al 14-lea, în 2019 intrând pentru prima dată în top 15. Este singura economie cu venituri medii care se află în top 30. Pe parcursul ultimilor şapte ani, China, Filipine, India şi Vietnam sunt economiile din top 50 cu cele mai semnificative progrese în materie de inovare. Deşi Brazilia ocupă doar locul 62 în clasamentul mondial al economiilor în funcţie de indicele global al inovării la nivelul anului 2020 (în urcare cu 4 poziţii faţă de 2019), totuşi are o intensitate a cercetării-dezvoltării comparabilă cu ţări europene (precum Spania şi Portugalia), are companii multinaţionale în domeniul cercetării-dezvoltării şi găzduieşte clustere majore în domeniul ştiinţei şi tehnologiei.
Ţinând cont de faptul că schimburile comerciale şi investiţiile internaţionale gravitează în jurul lanţurilor globale ale valorii, prin circuitul inputurilor generate şi receptate pentru producţia de export, este de aşteptat ca orice nou val de protecționism să genereze costuri semnificative, amplificate de o serie de factori: (1) hiperspecializarea în sarcini şi producţia de părţi componente, care implică multiplicarea costurilor de-a lungul LGV; (2) măsurile protecţioniste îndreptate împotriva unei ţări se repercutează asupra tuturor participanţilor la LGV, inclusiv asupra iniţiatorilor acestora, neavând efecte doar asupra ţărilor direct ţintite de barierele impuse (de pildă, exporturile Chinei în SUA au o valoare adăugată semnificativă din ţări precum Japonia, Coreea de Sud, SUA şi Germania, în timp ce exporturile SUA în China încorporează o valoare adăugată ridicată din ţări precum Canada, China, Japonia, Mexic); (3) incertitudinea generată se reflectă asupra comportamentului companiilor, reticente în iniţierea de investiţii; (4) remodelarea lanţurilor de aprovizionare, prin reorganizarea acestora (relocalizare, scurtare etc.), are efecte directe asupra companiilor partenere, inclusiv prin imposibilitatea unora dintre ele să mai furnizeze părţi, componente şi servicii sau să respecte termenele de livrare; (5) sporirea costurilor de tranzacţionare este însoţită de diminuarea fluxurilor comerciale, iar comerţul derulat prin LGV are un efect mult mai ridicat asupra creşterii economice şi pieţei forţei de muncă decât cel din afara LGV; (6) majorarea costurilor de producţie este însoţită de majorarea preţurilor, consumatorii finali fiind direct afectaţi (IBRD-WB, 2020).
În materie de politici industriale, se remarcă o schimbare majoră, de la abordarea „laissez-faire”, la sporirea intervenţionismului şi a rolului statului, nu doar în ţări în dezvoltare, dar şi dezvoltate. În ultimul deceniu, cel puţin 110 ţări au prezentat intenţii sau politici explicite de dezvoltare industrială, nu numai din raţiuni legate de dezvoltarea economică şi crearea de noi locuri de muncă, dar şi pentru reducerea sărăciei, participarea la revoluţia industrială şi la LGV şi atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă. La astfel de obiective se adaugă cele de securitate naţională, dar şi lupta pentru poziţia de lider în tehnologii avansate şi LGV strategice, cu o puternică tentă protecţionistă (UNCTAD, 2020a). În perioada recentă s-au agravat temerile legate de situaţia companiilor din sectoare strategice care, slăbite în urma crizei sanitare, s-ar putea confrunta cu riscul preluării de către companii din alte ţări precum China (inclusiv întreprinderi de stat sau controlate de stat) (Solís, 2020). Naţionalismul economic este aşadar pe o pantă ascendentă.
Ţările în dezvoltare se tem de dezindustrializarea prematură, în timp ce cele dezvoltate au în vedere reconstruirea bazei industriale (prin subvenţii, stimulente fiscale, investiţii publice pentru sporirea capacităţii productive interne), dar mai ales poziţionarea strategică în domeniul tehnologiilor avansate. Zonele economice speciale, axate pe atragerea de ISD, continuă să îşi sporească numărul şi să se diversifice, în prezent fiind peste 5.400 de astfel de zone în aproximativ 150 de economii, comparativ cu 4.000 în 2015. Numeroase astfel de zone economice speciale ţintesc concentrarea de know-how şi tehnologie în industrii intensive în capital şi inovare (în China şi Coreea de Sud, de exemplu, sunt clustere specializate în componente electronice, baterii, semiconductori, în India clustere specializate în servicii IT). Astfel de iniţiative nu generează doar tendinţe protecţioniste, ci şi măsuri de stimulare a transferului de tehnologie şi modernizarea capacităţilor productive naţionale prin programe de facilitare a comerţului şi investiţiilor. Pandemia de Covid-19 a atras după sine noi măsuri în domenii-cheie, fiind evidenţiată importanţa strategică a industriei farmaceutice şi de echipamente medicale, de exemplu (UNCTAD, 2020a).
Sporirea intervenţionismului şi protecţionismului în ţările avansate înseamnă blocarea accesului la tehnologii pentru ţări în dezvoltare/emergente, ceea ce stimulează parteneriatele pe direcţia Sud-Sud, dar şi eforturile naţionale de cercetare-dezvoltare-inovare, cum este cazul Chinei. O tendinţă care s-ar putea accelera în anii care urmează este intensificarea eforturilor de integrare economică regională, bilaterală şi chiar ad hoc, în detrimentul cooperării economice internaţionale (UNCTAD, 2020a).
Pe această bază, se impune reechilibrarea către creștere bazată pe cererea internă și regională și promovarea investițiilor în infrastructură și servicii interne, având în vedere şi Obiectivele de dezvoltare durabilă. Investitorii nu mai sunt în căutare de oportunități asociate proiectelor din industria prelucrătoare, ci vizează proiecte de creare de valoare în infrastructură, energie regenerabilă, apă și salubritate, alimentație și agricultură și îngrijirea sănătății, ţinând cont de priorităţi induse de: noua revoluţie industrială, digitalizarea economiei, dezvoltarea durabilă, dar şi intensificarea naţionalismului economic (UNCTAD, 2020a). Criza Covid-19 se manifestă într-o perioadă de profunde schimbări şi transformări din planul economiei mondiale, contribuind la amplificarea şi accelerarea acestora.
Figura 1: Sectoare prioritare pentru investiţii în prezent
Sursa: Figură elaborată de autor pe baza literaturii de specialitate.
Pe fondul şocurilor simultane în sfera cererii şi a ofertei şi al efectelor adverse ale acestora, s-a relevat o dată în plus cât de interconectate sunt fluxurile comerciale şi investiţionale internaţionale, ţările lumii regândindu-şi strategiile de politică economică pentru a reduce vulnerabilitatea la şocurile economice globale (Seric, Hauge, 2020a; 2020b; Coveri et al., 2020). Mai mult decât atât, perspectivele au devenit și mai incerte sub impactul pandemiei de Covid-19. Aceasta a fost însoţită de noi restricţii, unele țări înăsprind reglementările privind investițiile și introducând măsuri temporare pentru a preveni preluările străine în timpul crizei (Seric, Hauge, 2020a; UNCTAD, 2020a).
Cu cât provocările şi riscurile din exterior devin mai proeminente, cu atât tentanţia de a recurge la măsuri de protejare a companiilor şi sectoarelor economiei naţionale devine mai puternică. Este evident că măsurile protecţioniste dintr-un domeniu afectează şi alte sectoare (de pildă, cele din sfera comerţului se răsfrâng şi asupra fluxurilor de ISD), deoarece aceste măsuri descurajează activităţile reţelelor globale de producţie, în cadrul cărora libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor între firme din diferite ţări este vitală (Görg, Labonte, 2011). Având în vedere că evoluţia economiei mondiale este incertă în acest moment, sub impactul crizei Covid-19, de aceasta depind şi deciziile actorilor economici de a investi în continuare sau, dimpotrivă, de a dezinvesti sau a aştepta o perioadă mai favorabilă pentru noi proiecte de investiţii.
La reuniunea Forumului Economic Mondial de la Davos din 2018, Donald Trump a subliniat în discursul său că SUA vor ţine cont de interesul naţional, îndemnând şi celelalte ţări să facă acelaşi lucru. Însă unde se poate ajunge dacă interesul naţional al unui actor major de pe scena internaţională încalcă drepturile altor state ale lumii? În relaţiile SUA cu UE, la fricţiunile generate de factori precum subvenţiile din industria aeronautică şi agricultură s-au adăugat recent şi altele, precum cele privind taxarea unor servicii digitale, printre marile companii afectate de astfel de măsuri fiind şi GAFA (Google, Amazon, Facebook şi Apple). Mai mult decât atât, în perioada pandemiei de Covid-19, SUA şi UE au adoptat poziţii diametral opuse faţă de noile riscuri induse de noul coronavirus, SUA fiind acuzată chiar de acte de „piraterie” în acţiunile sale de a asigura materialele şi echipamentele sanitare necesare populaţiei americane, în detrimentul partenerilor europeni, ceea ce a ridicat o serie de întrebări legate de câtă încredere mai există în relaţiile bilaterale.
Punerea faţă în faţă a celor două războaie comerciale actuale, cel dintre SUA şi China, pe de o parte şi cel dintre SUA şi UE, pe de altă parte (care vor fi, probabil, temperate și chiar abandonate de noua administrație a SUA), ne indică două aspecte relevante ale relaţiilor internaţionale.
(1) În pofida divergenţelor, ţările dezvoltate fac front comun pentru a consolida normele internaţionale care reglementează domenii-cheie precum subvenţiile şi transferurile forţate de tehnologie. În prezent, singura ţară emergentă care are capacitatea de a ajunge din urmă ţările dezvoltate este China.
(2) Spre deosebire de războiul comercial dintre SUA şi China, cel dintre SUA şi UE este mai degrabă unul al declaraţiilor şi ameninţărilor, fiecare parte fiind prudentă în ceea ce priveşte măsurile protecţioniste impuse celeilalte de facto. Totodată, măsurile impuse de SUA nu par să fi afectat exportul de bunuri al UE. Deficitul comercial al SUA în relaţie cu UE în planul comerţului cu bunuri a continuat să crească în perioada 2017-2019, în pofida intensificării naţionalismului economic în timpul mandatului lui Donald Trump şi a unor restricţii comerciale fără precedent, odată cu recurgerea intensă de către preşedintele SUA la secţiunea 301 din Legea comerţului din 1974 (vizând „acte, politici sau practici nejustificate, definite ca fiind incompatibile cu drepturile legale internaţionale ale SUA şi care împovărează sau restricţionează comerţul SUA”) şi secţiunea 232 din Legea comerţului din 1962 (vizând securitatea naţională). Datele statistice evidenţiază cât de interdependente sunt cele două economii, o evidenţă de netăgăduit constând de pildă în faptul că un procentaj de peste 30% din stocurile de ISD receptate şi generate de UE provine din/se îndreaptă către SUA (Eurostat, 2020). Relaţiile bilaterale reprezintă „cea mai extinsă şi complexă relaţie economică din lume” (USTR, 2020), însă eliminarea incertitudinii este o condiţie sine qua non pentru continuarea consolidării acestora.
Politicile comerciale şi investiţionale ale actorilor-cheie din planul relaţiilor internaţionale au fost marcate de o amplificare evidentă a tendinţelor protecţioniste, încă dinainte de manifestarea pandemiei de Covid-19. Numeroase măsuri restrictive au vizat în mod direct China, care este şi continuă să fie considerată de organizaţiile internaţionale o ţară în dezvoltare, iar în temeiul acestui statut este scutită de asumarea anumitor obligații, ceea ce îi conferă avantaje competitive în faţa concurenţilor, deopotrivă din rândul ţărilor dezvoltate şi în dezvoltare.
Perioada recentă a fost dominată de confruntarea dintre SUA şi China, de limitarea tot mai evidentă a cooperării internaţionale în domeniul ştiinţei şi tehnologiei şi de noi forme de bariere în sfera investiţiilor, din motive legate de securitate naţională.
Din 2018, se remarcă un nou val de protecționism, alimentat de tensiunile dintre Statele Unite și China, având în vedere şi ponderile lor însemnate în fluxurile comerciale internaţionale. În 2018, cele două țări și-au impus reciproc, succesiv, taxe vamale sporite, acoperind mai mult de jumătate din comerțul lor bilateral (aproximativ 70% din exporturile SUA către China și aproape jumătate din importurile SUA din China). Se estimează că importurile SUA de bunuri intermediare din China pe termen lung vor scădea cu peste 40%, reducere mult mai accentuată decât cea a importurilor de bunuri de consum (9%) şi bunuri de capital (26%). SUA au impus, de asemenea, taxe vamale suplimentare şi pentru alte țări (la produse diverse, precum panouri solare, mașini de spălat, oțel și aluminiu), provocând represalii din partea partenerilor comerciali afectați (IBRD-WB, 2020).
Experţii internaţionali consideră că, în timp ce protecţionismul naţional temporar poate servi intereselor urgente ale unei ţări şi poate stimula producţia internă, în schimb există pericolul alunecării în direcţia naţionalismului necontrolat, cu repercusiuni pe termen lung asupra schimburilor comerciale şi investiţionale internaţionale şi, implicit, asupra relaţiilor dintre naţiuni (World Economic Forum, 2020). Ne aflăm, aşadar, departe de un „capitalism al părţilor implicate”, [3] care să ţină cont deopotrivă de interesele statelor, companiilor şi societăţii, având în vedere un set de obiective de mediu, sociale şi referitoare la guvernanţă.
Accentuarea tendinţelor protecţioniste din sfera comerţului şi a investiţiilor a devenit cu atât mai evidentă pe parcursul pandemiei de Covid-19, încât termenul de deglobalizare este tot mai frecvent utilizat. Însă, în timp ce procesul de deglobalizare „fizică” a fost accelerat de criza actuală, în schimb, globalizarea online, digitală, a fost intens stimulată.
Epidemia de Covid-19 s-a transformat în pandemie (confirmată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 11 martie 2020), considerată de experţii FMI „un dezastru rar întâlnit” (Gopinath, 2020). Lumea s-a schimbat radical în doar câteva luni. Pe măsură ce ţările au implementat măsurile necesare de carantină şi distanţare socială pentru a preveni răspândirea pandemiei, lumea a ajuns într-o „Mare Izolare”, iar economia mondială a intrat în recesiune (IMF, 2020). Situaţia economică s-a schimbat şi continuă să se schimbe profund în întreaga lume, făcând necesară implicarea directă a statului şi a băncilor centrale în economie. FMI a confirmat că actuala criză este cea mai gravă de la Marea Depresiune din 1929-1933, depăşind ca intensitate criza financiară internaţională din 2008-2009.
Un aspect important care trebuie luat în calcul este acela al comportamentului consumatorilor şi companiilor în perioada pandemiei de Covid-19: consumatorii aleg mai degrabă să economisească decât să cheltuiască, iar o pondere însemnată a investitorilor aleg să amâne investiţiile planificate, ceea ce face ca rata inflaţiei să se menţină redusă. Totodată, măsurile fiscale ample de stimulare a economiei, estimate la peste 11.000 miliarde de dolari la nivelul G20, însoţite de sporirea deficitelor fiscale (17% din PIB în ţările OCDE) şi o datorie publică medie de 140% din PIB în ţările dezvoltate, asociate cu un nou rol al băncilor centrale (acela de susţinere a pachetelor masive de stimulare a economiilor naţionale) induc riscuri, dar nu de natura unei crize a datoriei suverane (EIU, 2020).
În ultimele decenii, lanțurile globale ale valorii şi-au sporit deopotrivă lungimea și complexitatea, pe măsură ce companiile s-au extins în întreaga lume. Din 2000, valoarea bunurilor intermediare tranzacționate la nivel global s-a triplat, ajungând la peste 10.000 miliarde de dolari anual. Însă companiile multinaţionale nu au avut doar beneficii obţinute prin prisma eficienţei, a reducerii costurilor de producţie şi a apropierii de pieţele majore. Acestea s-au confruntat şi cu riscuri, dintre care cel mai grav este întreruperea lanţurilor de aprovizionare. Companiile se pot aștepta ca astfel de întreruperi, cu o durată medie de o lună sau mai mult să se manifeste la fiecare 3,7 ani, cele mai grave astfel de evenimente având un impact financiar major asupra lor (McKinsey Global Institute, 2020).
Rapoarte recente ale organizaţiilor internaţionale indică o tendinţă evidentă de sporire a atenţiei statelor membre ale G20 asupra salvgardării intereselor esenţiale de securitate naţională începând din 2018. Sunt avute în vedere, printre altele, accesul la date personale sensibile şi achiziţionarea de tehnologii avansate cu dublă utilizare, civilă și militară. În perioada octombrie 2018-mai 2019, Franţa, Germania, Italia, SUA, UE au adoptat noi politici sau au înăsprit legislaţia în vigoare (cu excepţia UE, celelalte economii aveau deja politici de monitorizare a ISD) (OECD-WTO-UNCTAD, 2019a). Din cazuistica măsurilor restrictive adoptate în perioada 2018-2020,[4] se remarcă: (1) adoptarea de politici protecţioniste – în primă instanţă de către ţările dezvoltate, apoi de către ţările în dezvoltare/emergente şi (2) intensificarea măsurilor protecţioniste pe perioada pandemiei de Covid-19, deopotrivă la nivelul ţărilor dezvoltate şi în dezvoltare/emergente, fie în direcţia monitorizării ISD pentru evitarea preluării de active strategice, fie în cea a obţinerii autonomiei strategice în plan economic (OECD-WTO-UNCTAD, 2019b; 2019c; UNCTAD, 2020b).
Calea către autonomia strategică este considerată de China drept o reacție normală de răspuns și o formă de apărare împotriva decuplării de SUA, deşi aceasta este în dezavantajul său. La rândul său, India a anunțat Misiunea pentru independenţa economică (Atma-Nirbhar Bharat Abhiyan), în contextul pandemiei de Covid-19 și al dependenței excesive de anumite categorii de importuri.
Odată ce efectele devastatoare ale Covid-19 au devenit evidente, premierul Narendra Modi a recurs la un program de măsuri ferme de relansare a economiei indiene. Acesta mizează pe susţinerea industriei prelucrătoare locale şi a lanţurilor locale de aprovizionare, în contextul mai larg al dependenței excesive a Indiei de anumite categorii de importuri[5] și al obiectivului de asigurare a autonomiei strategice a ţării. Discursul său din 12 mai 2020 a fost unul puternic naţionalist, bazat pe sloganul „vocal pentru local”. Premierul a anunţat Misiunea pentru independenţa economică a Indiei[6] (Atma-Nirbhar Bharat Abhiyan), însoţită de un pachet de măsuri de stimulare a economiei în valoare de 20.000 miliarde de rupii (aproximativ 265 miliarde de dolari), reprezentând 10% din PIB-ul Indiei.
Cei cinci piloni ai Misiunii sunt: tranziţie economică rapidă, nu schimbări treptate; infrastructură de nivel mondial, care să reprezinte India modernă; un sistem bazat pe tehnologie modernă; demografie dinamică şi cerere care să contribuie la utilizarea puterii cererii şi a ofertei la întregul său potenţial. Măsurile de reformă în vederea obţinerii independenţei economice a Indiei includ: reforma lanţurilor de aprovizionare în agricultură, un sistem raţional de impozitare, legi simple şi clare, resurse umane capabile (reforma pieţei muncii) şi un sistem financiar puternic. Pentru industria militară, se au în vedere, printre altele, reducerea importurilor şi stimularea companiilor străine să producă în India, dar şi încurajarea achiziţiilor publice din surse interne.
Cu toate acestea independenţa economică a Indiei este dificil de realizat, în măsura în care costurile de producţie sunt mult mai ridicate în India decât în ţările vecine (China, spre exemplu). Pe de altă parte, susţinerea industriei prelucrătoare locale şi a lanţurilor locale de aprovizionare este un proces de durată, complex şi dificil, având în vedere nu doar provocările interne, dar şi cele din plan regional şi internaţional.
În ceea ce privește China, reacţia acesteia la măsurile protecţioniste adoptate de parteneri-cheie a fost cea de înclinaţie către autonomia strategică. Într-un Comunicat ce sintetizează direcţiile principale de acţiune care vor fi incluse în cel de-al 14-lea plan cincinal al Chinei pentru perioada 2021-2025, se arată că inovaţia este elementul-cheie al dezvoltării moderne, inclusiv prin „transformarea autonomiei tehnologice într-un sprijin strategic pentru dezvoltarea națională”. Conducerea chineză consideră dependența de tehnologiile de peste hotare, cum ar fi cipurile electronice (semiconductorii), drept o slăbiciune majoră, în special în urma extinderii politicilor SUA de control al exporturilor (Price et al., 2020). Aceasta cu atât mai mult cu cât SUA, pe parcursul administraţiei Trump, și-a exprimat intenţia de „decuplare” de economia Chinei. Se are în vedere reducerea dependenţei de furnizorii străini pentru produse strategice precum alimente, energie şi cipuri electronice. Calea către autonomia strategică este considerată de China drept o formă de asigurare sau apărare împotriva decuplării de SUA şi aliaţii lor, deşi experţi chinezi apreciază că ar fi în avantajul Chinei să nu apeleze la această cale (McDonald, 2020).
Determinanți majori ai tendințelor protecționiste în sfera ISD
Motivaţiile pentru restricţionarea ISD sunt variate, de la protejarea unor tehnologii avansate, menţinerea locurilor de muncă şi încurajarea producţiei locale (cerinţe privind conţinutul local), la menţinerea controlului asupra companiilor naţionale şi stimularea transferului de tehnologie în plan naţional, în general ţările în dezvoltare fiind mai protecţioniste decât cele dezvoltate (De Bolle, Zettelmeyer, 2019).
Criza financiară internaţională din 2007-2008 a generat un val de tendinţe protecţioniste şi intervenţioniste, o scădere treptată a ratei rentabilităţii ISD şi o trecere de la cadrele multilaterale de negociere la cele regionale şi bilaterale (UNCTAD, 2020a). Însă alte studii evidenţiază că până în 2016-2017, nu se observă totuşi o tendinţă de intensificare abruptă a protecţionismului, aceasta apărând abia din 2018 (Evenett, 2019). În Raportul UNCTAD privind politicile din sfera ISD în 2009, se arată că măsurile de promovare a ISD coexistă cu cele de discriminare a investitorilor străini, inclusiv prin mijloace mascate (achiziţii publice cu un ridicat conţinut local, în special în cazul proiectelor de infrastructură publică, împiedicarea băncilor să acorde credite agenţilor economici externi, invocarea excepţiilor din motive legate de securitatea naţională etc.). Raportul menţionează şi temerile legate de preluarea „campionilor naţionali” de către investitorii străini (UNCTAD, 2009). Trebuie subliniat că această dihotomie, liberalizare-promovare a investiţiilor versus intensificarea reglementării ISD în vederea atingerii obiectivelor de politică economică se remarcă în toate statele lumii, în unele mai pronunţat, în altele mai puţin intens. În Raportul UNCTAD cu analize referitoare la anul 2016, se arată că 80% dintre măsurile adoptate în plan global sunt în favoarea liberalizării ISD şi numai 20% restricţionează ISD (UNCTAD, 2017).
În special din 2017-2018, după ce un val de investiţii chineze a condus la preluarea de către companii chineze a controlului asupra unor firme străine de înaltă tehnologie şi a altor active strategice, a sporit îngrijorarea unor ţări (în special dezvoltate, în frunte cu SUA) cu privire la efectele acestor preluări în planul competitivităţii naţionale şi al protejării intereselor naţionale.[7]
Ţările dezvoltate sunt cele care „au dat tonul” noului val de protecţionism din sfera ISD, fiind demne de menţionat măsurile de monitorizare a investiţiilor străine în statele membre ale UE, dar şi în SUA şi Japonia. Deşi acestea sunt considerate de ţările care le adoptă drept căi de eliminare a ISD „dăunătoare”, este dificil de trasat o graniţă exactă între simpla protecţie a economiei şi formele de protecţionism care vizează blocarea accesului investitorilor din alte ţări la active strategice, pentru a frâna avansul lor tehnologic.
În Comunicarea Comisiei Europene, Încurajarea investițiilor străine directe, asigurându-se totodată protejarea intereselor esențiale (Comisia Europeană, 2017), se evidenţiază că „Investițiile străine directe reprezintă o sursă importantă de creștere economică, locuri de muncă și inovare. Acestea au adus beneficii importante pentru Uniune și pentru restul lumii. Din acest motiv, UE dorește să mențină un mediu de investiții deschis. În același timp, în documentul de reflecție referitor la valorificarea oportunităților oferite de globalizare sunt confirmate preocupările crescânde legate de achizițiile strategice de întreprinderi europene care dețin tehnologii-cheie, efectuate de investitori străini, în special de întreprinderi de stat. În plan internaţional, regimul de investiții al UE se numără printre cele mai deschise, însă pe măsură ce apar noi tendințe în materie de investiții (inclusiv prin prisma rolului jucat de unele economii emergente ca furnizori de ISD, precum China, dar şi al întreprinderilor de stat şi al unor firme private care au acces la finanţare sau alte măsuri de sprijin din partea statului, care le permit să fie mai competitive în raport cu altele, se conturează riscul ca „în cazuri individuale, investitorii străini să încerce să dobândească controlul sau să obțină influență în întreprinderi europene ale căror activități au repercusiuni asupra tehnologiilor critice, a infrastructurii, a materiilor prime sau a informațiilor sensibile”).
Această Comunicare trebuie corelată cu „UE-China – O perspectivă strategică” din martie 2019, care evidenţiază că „puterea economică a Chinei și influența sa politică au sporit cu o amploare și viteză fără precedent, reflectând ambiția sa de a deveni lider mondial. China nu mai poate fi considerată o țară în curs de dezvoltare. Este un actor mondial de prim rang și un lider în domeniul tehnologic. Consolidarea prezenței sale în întreaga lume, inclusiv în Europa, ar trebui să fie însoțită de asumarea mai multor responsabilități pentru apărarea ordinii internaționale bazate pe norme, precum și de un grad sporit de reciprocitate, nediscriminare și deschidere a sistemului său”.
În Regulamentul UE 452/2019 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019, de stabilire a unui cadru pentru examinarea ISD în Uniune (aplicat de la 11 octombrie 2020), se stabileşte cadrul general de examinare a ISD din motive privind securitatea sau ordinea publică. ISD vor fi analizate din perspective impactului asupra: “(a) infrastructurii critice, fie ea fizică sau virtuală, inclusiv infrastructura din domeniul energiei, al transporturilor, al apei, al sănătății, al comunicațiilor, al mass-mediei, al prelucrării sau stocării datelor, infrastructura aerospațială, infrastructura din domeniul apărării sau infrastructura electorală ori financiară, asupra instalațiilor sensibile, precum și asupra terenurilor și proprietăților imobiliare, esențiale pentru utilizarea unei astfel de infrastructuri; (b) tehnologiilor critice și produselor cu dublă utilizare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului, inclusiv tehnologiile inteligenței artificiale, ale roboticii, ale semiconductorilor și ale securității cibernetice, tehnologiilor aerospațiale, tehnologiilor din domeniul apărării și din cel al stocării energiei, tehnologiilor cuantice și nucleare, precum și nanotehnologiilor și biotehnologiilor; (c) aprovizionării în ceea ce privește factorii de producție critici, inclusiv energia sau materiile prime, precum și asupra securității materiale; (d) accesului la informații sensibile, inclusiv la date cu caracter personal, sau asupra capacității de a controla aceste informații; sau (e) libertății și pluralismului mass-mediei”. Primul criteriu luat în calcul pentru a stabili dacă o investiţie poate afecta securitatea şi ordinea publică este legat de controlul investitorului “direct sau indirect de guvernul unei țări terțe, inclusiv de organisme de stat sau de forțele armate ale acesteia, inclusiv prin structura de proprietate sau prin finanțări semnificative”. Controlul autorităţilor comunitare asupra ISD din fiecare stat membru va fi exercitat prin raportarea anuală, până la 31 martie, a ISD realizate pe teritoriul lor.
România, ca stat membru al UE, a pregătit un proiect de Ordonanţă de Urgenţă (OUG), prin care se modifică mecanismul actual de examinare a ISD, astfel încât să fie aplicate prevederile Regulamentul UE 452/2019. În acest sens, se are în vedere constituirea unei Comisii pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD), pe lângă Guvernul României, alcătuită din reprezentanți ai: aparatului de lucru al Premierului, Administrației Prezidențiale, Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și Consiliului Concurenței. Actul normativ prevede și solicitarea avizului Consiliului Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), în situaţia în care ISD vizează sau implică tehnologii IT ce pot afecta sau aduce atingere securităţii sau ordinii publice a României. În situația în care se consideră că există riscuri majore în ceea ce privește securitatea, va fi solicitat avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Investitorii străini din afara UE (persoane fizice sau firme) trebuie să notifice intenția privind ISD (în domenii precum energie, transport, agricultură, comunicaţii, militar) către autoritățile române. CEISD va emite un aviz pe baza informaţiilor primite, deciziile fiind luate cu unanimitate, după care Guvernul va emite o hotărâre prin care autorizează sau respinge investiția. Entitățile direct implicate pot ataca în instanță decizia guvernului. Lipsa notificării unei asemenea investiții sau transmiterea de informații false/incomplete sunt pedepsite cu amenzi de 1-5% din cifra de afaceri.[8]
Deşi China nu este menţionată expres în Regulamentul 452/2019, este evident că investiţiile chineze în infrastructură, energie, tehnologie şi alte domenii sensibile la nivelul UE vor fi frânate. Aceasta chiar și în condițiile adoptării în viitorul apropiat a Acordului cuprinzător între UE și China privind investițiile (deși acordul de principiu a fost realizat în 30 decembrie 2020, este necesară definitivarea textului acestuia, semnarea de statele membre și ratificarea sa de către Parlamentul European).
Începând din 2018, se remarcă o tendinţă fermă, în crescendo, în direcţia adoptării de regimuri de control mai strict al ISD, în special în ceea ce priveşte investiţiile străine în industrii strategice şi infrastructura critică. Numeroase ţări, majoritatea din categoria celor dezvoltate (dar şi emergente, precum India), au recurs la măsuri protecţioniste, având ca principal obiectiv protejarea securităţii lor naţionale, numeroase dintre acestea reprezentând reacţii la investiţiile chineze, iar mai recent şi la pandemia de Covid-19 (UNCTAD, 2020a). Deşi, statistic, anul 2018 apare ca fiind „vârful” măsurilor de restricţionare a ISD din perioada recentă (Graficul 1), o analiză a atitudinii ţărilor lumii faţă de ISD, în special în sectoare considerate a fi sensibile, arată că trendul protecţionist continuă şi chiar se intensifică.
Graficul 1: Numărul măsurilor adoptate în domeniul ISD, pe trei categorii principale, în perioada 2004-2019
Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor UNCTAD (2020a).
Pandemia de Covid-19 a agravat temerile legate de situaţia companiilor din sectoare strategice care, slăbite în urma crizei sanitare, s-ar putea confrunta cu riscul preluării de către ţări precum China (Solís, 2020). Criza actuală şi incertitudinea cu privire la durata şi intensitatea şocului (IMF, 2020) afectează şi ISD, având în vedere evoluția cererii, posibilitatea întreruperii aprovizionării şi veniturile incerte. Exacerbarea restricţiilor la export a devenit o realitate din martie 2020, nu doar pentru medicamente şi echipamente de protecţie, dar şi pentru alimente (Espitia, Rocha, Ruta, 2020).
Noile restricții şi reglementări din ultimii ani în materie de investiții reflectă îngrijorarea unor state ale lumii cu privire la securitatea națională și scenariul preluării excesive a controlului firmelor de înaltă tehnologie, a activelor strategice, a terenurilor sau a resurselor naturale de către investitori străini. Mai multe țări au înăsprit controlul asupra ISD sau iau în considerare noi proceduri de examinare a investițiilor. Argumentele privind securitatea națională sunt utilizate în prezent pe scară largă pentru a proteja interesele naționale, tehnologiile de bază și know-how-ul, elemente considerate primordiale în termeni de competitivitate națională (UNCTAD, 2020a). Însă acest termen nu este clar definit (Ufimtseva, 2020), astfel încât sub „pavăza” sa, pot fi impuse restricţii discriminatorii, în detrimentul liberei concurenţe. În următorii ani, este de aşteptat ca proprietatea intelectuală din anumite industrii, cum ar fi serviciile financiare, telecomunicațiile, electronica, biotehnologia și chiar agricultura, să fie protejată din ce în ce mai riguros, ceea ce poate conduce la noi restricții legate de investiții (UNCTAD, 2020a).
Deşi măsurile de promovare a ISD le depăşesc numeric pe cele de restrângere sau reglementare suplimentară, evoluţia lor indică o înclinaţie fermă în direcţia protecţionismului (Graficul 1).
Aceste date trebuie corelate şi cu evoluţia fluxurilor de ISD la nivel mondial. Potrivit datelor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi UNCTAD, valoarea fluxurilor totale de ISD la nivel mondial a scăzut cu 40% pe ansamblul anului 2020, reducându-se astfel la sub 1.000 miliarde dolari pentru prima dată din 2005 (comparativ cu 1.540 miliarde de dolari în 2019 şi maximul atins în 2015, de aproximativ 2.042 miliarde de dolari) (Graficul 2). Pentru 2021 se prognozează o nouă scădere de 5-10%, iar pentru 2022, o redresare treptată. În 2022 este posibilă o revenire la nivelul anterior pandemiei de Covid-19, dar aceasta doar în scenariul optimist (OECD-WTO-UNCTAD, 2020).
Graficul 2: Evoluţia fluxurilor de ISD receptate la nivel mondial în perioada 1970-2019 (milioane de dolari, în preţuri curente)
Sursa: UNCTAD (2020c).
În primul semestru din 2020, fluxurile totale de ISD la nivel mondial au scăzut cu 49% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2019, pe fondul pandemiei de Covid-19 şi a restricţiilor care s-au impus. Economiile dezvoltate au fost cel mai grav afectate (-75%), scăderea înregistrată de economiile în dezvoltare fiind moderată (-16% pe ansamblu, -12% în Asia, -28% în Africa şi -25% în America Latină şi Caraibe), chiar mai redusă decât se prognoza iniţial (UNCTAD, 2020d).
Datele UNCTAD arată că, între 1970 şi 2019, cea mai lungă perioadă de creştere neîntreruptă a fluxurilor de ISD receptate la nivel mondial a fost 1992-2000, urmată de o nouă perioadă benefică între 2004 şi 2007, după care au urmat suişuri şi coborâşuri şi o tendinţă evidentă de scădere între 2016 şi 2018. Este demn de notat faptul că, în 2016, China a marcat cea mai mare valoare a fluxurilor sale de ISD generate la nivel mondial, de aproape 200 miliarde de dolari, poziţionându-se pe locul al doilea, după SUA, însă în perioada următoare valoarea acestor fluxuri a scăzut de la an la an, și pe fondul restricțiilor impuse de economiile avansate. În contrast, criza financiară din 2007-2008 nu a descurajat fluxurile de ISD generate de China, tendinţa fiind una de creştere până în 2016.
Graficul 3 prezintă evoluţia fluxurilor de ISD receptate şi generate de SUA, China, Japonia, UE-27 şi Marea Britanie în perioada 2008-2019.
Graficul 3: Evoluţia fluxurilor de ISD generate şi receptate de SUA, China, Japonia, UE-27 şi Marea Britanie în perioada 2008-2019 (milioane de dolari, în preţuri curente)
Fluxuri generate Fluxuri receptate
Sursa: UNCTAD (2020c).
Apreciem că avântul producţiei internaţionale, intercorelat cu cel al ISD în primele două decenii ale mileniului al treilea a fost stimulat de patru categorii principale de factori: (1) politicile economice (iniţiative de liberalizare a comerţului şi măsuri asociate creşterii economice axate pe export, atragerea de investiţii, dar şi impulsionarea cererii); (2) oportunităţi conturate în sfera tranzacţiilor economice (scăderea costurilor de producţie şi a altor costuri asociate afacerilor internaţionale); (3) avansul tehnologic (factor cu rol major în scăderea costurilor de transport, comunicare, management, coordonare a activităţilor lanţurilor de aprovizionare); şi (4) avansul înregistrat în planul indicelui dezvoltării umane (dintr-o dublă perspectivă, a calităţii forţei de muncă şi a unor noi tendinţe în planul cererii, având în vedere sporirea alfabetizării digitale a populaţiei, accelerarea incluziunii financiare, schimbarea obiceiurilor de consum, sporirea interesului pentru noile tehnologii, forţa de tracţiune a tinerilor din generaţiile X, Y şi Z).
În 2019, ţările în dezvoltare din Asia au continuat să fie lideri în ceea ce priveşte numărul de noi măsuri de politici din sfera investiţiilor, fiind chiar mai active decât în 2018 (50 de măsuri, faţă de 42 în 2018). Acestea au fost urmate de ţările africane (17 măsuri, dar în scădere faţă de cele 27 de măsuri adoptate în 2018). Natura măsurilor adoptate este însă diferită în regiunile în dezvoltare comparativ cu cele dezvoltate. Dintre măsurile adoptate în 2019 în economiile în dezvoltare, 52 au fost de liberalizare, promovare şi facilitare a investiţiilor şi numai 11 au fost de restricţionare a acestora. În schimb, în ţările dezvoltate, peste jumătate din măsurile adoptate în 2019 au fost restrictive. Modul diferit de abordare a ISD este explicat de faptul că acestea rămân principala sursă de capital pentru ţările în dezvoltare (UNCTAD, 2020a; 2019). Însă o altă explicaţie rezidă în regimul cu un grad mai ridicat de deschidere către investiţii în ţările dezvoltate, comparativ cu cele în dezvoltare/emergente, continuarea deschiderii într-o economie deja mai permisivă fiind mai dificil de realizat în comparaţie cu o economie mai protejată (Mistura şi Roulet, 2019).
Însă dincolo de reacţiile ţărilor dezvoltate (SUA, Australia, Japonia, dar și la nivelul UE) şi ale câtorva economii emergente (India) la intensificarea achiziţionării de către China a unor tehnologii critice de ultimă generaţie, dincolo de tendinţele generale în direcţia deglobalizării manifestate în timpul administraţiei Trump şi de noile temeri care însoţesc pandemia de Covid-19, se remarcă necesitatea respectării de către agenţii economici a unor standarde stricte de mediu, sociale şi legate de guvernanţă. Abordarea MSG, care trebuie interpretată şi din perspectiva celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, este însoţită de noi investiţii în infrastructură şi servicii, precum şi în economia verde şi albastră (în sectoare precum energiile regenerabile, apă şi instalaţii sanitare, sănătate), noi modalităţi de finanţare (finanţarea proiectelor, nu ISD tradiţionale) şi atragerea de noi categorii de investitori, nu doar din categoria companiilor multinaţionale. Trebuie, aşadar, diferenţiat între „protecţionismul bun” (prin prisma respectării unor standarde necesare de mediu, sociale şi legate de guvernanţă) şi „protecţionismul dăunător”, această temă complexă putând reprezenta baza unui alt articol.
Indicele restricţionării ISD, calculat de experţii OCDE, măsoară restricţiile din calea ISD pentru 22 de sectoare economice în 69 de ţări (inclusiv ţările OCDE şi G20). Sunt luate în calcul patru categorii de restricţii: (1) limitări ale capitalului străin; (2) mecanisme de monitorizare sau aprobare care sunt discriminatorii; (3) restricţii privind angajarea străinilor ca personal-cheie; (4) alte restricţii operative, precum cele legate de repatrierea capitalului sau dreptul de proprietate asupra terenurilor. Restricţiile sunt evaluate pe o scală de la 0 (economii deschise) la 1 (economii închise). Deşi cadrul de reglementare a ISD joacă un rol semnificativ în procesul decizional al investitorilor, o serie de alţi determinanţi sunt luaţi în calcul de aceştia: uşurinţa derulării afacerilor, calitatea guvernării, calitatea infrastructurii, mediul macroeconomic, calitatea educaţiei şi a resurselor umane, eficienţa și mărimea pieţelor, stadiul de dezvoltare tehnologică etc.
Graficul 4 reflectă indicele restricţionării ISD în zece ţări în dezvoltare/emergente din G20 (China, India, Brazilia, Rusia, Mexic, Indonezia, Arabia Saudită, Turcia, Argentina şi Republica Africa de Sud), remarcându-se două grupuri: cel protecţionist (peste media OCDE – Indonezia, Rusia, China, India, Arabia Saudită, Mexic) şi cele deschise (Republica Africa de Sud, Turcia şi Argentina), Brazilia având un nivel similar cu media OCDE.
Graficul 4: Indicele restricţionării ISD în 2019 – media OCDE comparativ cu zece ţări în dezvoltare/emergente, membre ale G20
Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor OECD (2020).
Notă: Mexic şi Turcia sunt deopotrivă membre ale OCDE şi G20.
La nivelul celor trei sectoare principale de activitate (primar, secundar şi terţiar), în Indonezia, China, Mexic, Arabia Saudită şi Brazilia, sectorul primar este cel mai intens protejat, în schimb în Rusia, India, Turcia, Republica Africa de Sud şi Argentina, sectorul terţiar este cel mai puternic restricţionat, diferenţe notabile între sectorul primar şi terţiar remarcându-se în special în cazul: Indiei, Rusiei, Mexicului, Indoneziei, Turciei şi Republicii Africa de Sud. Sectorul secundar este mai puţin protejat comparativ cu celelalte două, iar în rândul ţărilor analizate, Indonezia, Rusia, Mexic, China şi Arabia Saudită au sectorul secundar mai protejat decât celelalte ţări incluse în analiză.
Mistura şi Roulet (2019) evidenţiază că ţări precum China, India, Indonezia, Rusia şi Turcia au marcat progrese substanţiale în direcţia reducerii restricţiilor din calea ISD în perioada 1997-2017. Progresul înregistrat de ţările cu un nivel mai ridicat de protecţie este posibil într-un ritm mai rapid. În schimb, ţările cu un nivel redus de restricţii marchează un ritm mai lent al reformelor în direcţia liberalizării, deoarece sunt mai puţine bariere de eliminat şi, mai mult decât atât, restricţiile care au fost mai uşor de eliminat au fost printre primele îndepărtate, însă restricţiile care întâmpină rezistenţă din partea unor actori majori persistă mai mult. Graficul 5 relevă evoluţiile pozitive în materie de liberalizare a regimului ISD în nouă din cele zece ţări analizate, excepţia fiind Argentina (care are deja cel mai scăzut nivel al restricțiilor între cele zece țări analizate).
Graficul 5: Evoluţia indicelui de restricţionare a ISD în 1997, 2003, 2013-2019 – media OCDE comparativ cu zece ţări în dezvoltare/emergente, membre ale G20
Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor OECD (2020).
Potrivit datelor OCDE, în 2019, ţările cu cel mai ridicat indice de restricţionare a ISD au fost: Indonezia, Rusia, China, Arabia Saudită, India şi Mexic, în pofida reformelor adoptate în direcţia liberalizării regimului ISD.
Datele OCDE se opresc la 2019, însă trebuie subliniat că noul val de măsuri protecţioniste adoptate la nivelul economiilor avansate a „inspirat” şi economii în dezvoltare/emergente. Măsurile protecţioniste implementate de acestea din urmă pot fi încadrate în câteva categorii majore: legate de securitatea naţională (Republica Africa de Sud, Federaţia Rusă, dar și China); de restricţionare a ISD receptate din ţări vecine (India); de sprijinire a producătorilor locali (Indonezia); de control al relaţiilor cu „entităţi nesigure” (China). Deşi nu sunt la fel de detaliate precum cele adoptate la nivelul UE, de exemplu (prin cadrul de monitorizare a ISD, reglementat de Comisia Europeană, aceasta putând decide când o investiţie este considerată o ameninţare la adresa intereselor de ansamblu ale UE), efectele lor sunt la fel de puternice asupra relaţiilor cu parteneri comerciali şi investiţionali.
China. La 19 septembrie 2020, China a publicat dispozițiile privind „Lista de entități care nu sunt de încredere”, care a intrat în vigoare la aceeași dată. Cu toate acestea, guvernul chinez nu a furnizat o listă de nume sau un calendar privind implementarea sa. O entitate străină sau o persoană fizică poate fi desemnată ca „entitate care nu este de încredere”, ceea ce implică, printre altele, restricţia sau interdicția angajării în activități de import sau export din/către China și investiții în China. Sunt vizate în primul rând următoarele acțiuni întreprinse de o „entitate străină” (o întreprindere, o altă organizație sau o persoană dintr-o țară străină): punerea în pericol a suveranității naționale, a securității sau a intereselor de dezvoltare ale Chinei; suspendarea tranzacţiilor normale cu o întreprindere, organizaţie sau persoană fizică chineză; aplicarea de măsuri discriminatorii împotriva unei întreprinderi, organizaţii sau persoane fizice chineze, care încalcă principiile normale ale tranzacțiilor de pe piață și cauzează prejudicii grave drepturilor și intereselor legitime ale agenţilor economici chinezi (Global Trade Alert, 2020).
China a înregistrat progrese în materie de liberalizare a investițiilor, prin Legea privind investițiile străine, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020, oferind o „listă negativă” mult mai scurtă a sectoarelor protejate. Însă în articolele 6 și 35, sunt incluse prevederi legate de securitatea națională și interesul național, ceea ce poate genera îngrădiri neașteptate ale accesului investitorilor la anumite sectoare (UNCTAD, 2020b). Totodată, prin sistemul de credit social corporativ (SCS), doar companiile de încredere au acces pe piața chineză. Comportamentul companiilor devine elementul cheie luat în considerare în procesul de continuare a liberalizării. Procesul de monitorizare reprezintă un sistem complex, cu ratinguri corporative, sancțiuni și mecanisme de recompense care au un impact direct asupra accesului pe piață și a activităților companiilor active în China: (1) scoruri mai ridicate pot însemna rate mai mici de impozitare, condiții mai bune de creditare, acces mai ușor pe piață și mai multe oportunități de achiziții publice pentru companii; (2) scorurile mai mici conduc, în schimb, la un acces limitat și chiar la înscrierea pe lista neagră; și (3) accesul pe piață pentru entitățile care nu sunt de încredere și sunt incluse pe lista neagră va fi limitat și chiar interzis (European Chamber-Sinolytics, 2019).
India. La 17 aprilie 2020, Guvernul Indiei și-a revizuit politica de investiții străine directe pentru reducerea preluărilor/achizițiilor de companii indiene „în scopuri oportuniste” pe fondul pandemiei actuale de Covid-19 și a decis să introducă așa-numita „cale guvernamentală” pentru toate investițiile originare din țări care au frontiere comune cu India. Aceasta înseamnă că toate investițiile străine din Afghanistan, Bangladesh, Bhutan, China, Nepal și Pakistan necesită aprobarea prealabilă a guvernului.
Indonezia. În data de 19 mai 2020, Ministerul Comerţului a emis un nou regulament, MOT 50/2020, în vigoare de la 19 noiembrie 2020, prin care se impune actorilor din domeniul comerțului electronic să sprijine programele guvernamentale prin prioritizarea bunurilor și serviciilor produse local, creșterea competitivității bunurilor și serviciilor locale și, în special pentru operatorii naţionali de servicii de comerţ electronic, oferirea de spațiu pentru promovarea bunurilor și serviciilor produse la nivel local.
Federaţia Rusă. La 31 iulie 2020, a intrat în vigoare o modificare a Legii federale privind procedurile de investiții străine în entități comerciale de importanță strategică din motive legate de apărarea națională și securitatea statului. Scopul său este acela de a supune chiar și preluarea temporară de participații în companiile strategice la proceduri de monitorizare a ISD.
Republica Africa de Sud. Regimul concurenţei a fost modificat în mod semnificativ la data de 14 februarie 2019, odată cu acesta fiind introdus şi mecanismul de monitorizare a ISD. Noua lege impune înființarea unui comitet special responsabil cu evaluarea fuziunilor care implică o firmă străină, din perspectiva efectului pe care îl poate avea fuziunea asupra intereselor de securitate națională. Opinia comitetului este apoi transmisă ministrului comerțului și industriei, care în termen de 30 de zile publică o notificare cu privire la decizia de autorizare, autorizare cu condiții sau interzicerea implementării unei fuziuni. Începând din 12 iulie 2019, modificările aduse Legii concurenței din Republica Africa de Sud îi conferă președintelui puterea de a stabili o listă a intereselor de securitate națională și de a înființa un comitet care să monitorizeze ISD pentru a proteja interesele esențiale de securitate ale țării.
Astfel de măsuri evidenţiază înclinaţia către naţionalism economic şi protecţionism, în defavoarea liberalizării şi cooperării pe baze multilaterale. Tendinţele protecţioniste afectează atât comerţul, cât şi toate cele patru tipuri majore de ISD: orizontale (în căutare de piaţă), verticale (în căutare de eficienţă, implicând un comerţ activ cu inputuri intermediare între diferite filiale ale CTN), investiții axate pe resurse și investiții orientate spre active strategice.
Concluzii
Doi factori cu totul noi şi neaşteptaţi au afectat puternic sistemul relaţiilor internaţionale în perioada recentă: (1) „factorul Trump”, asociat cu o confruntare dură între SUA şi China, deciziile, acţiunile şi opţiunile celor două puteri reprezentând determinanţii cu cele mai ample consecinţe în plan internaţional, inclusiv din perspectiva comerţului şi a investiţiilor şi (2) pandemia de Covid-19, care a pus în lumină și a acutizat multe dintre provocările economice mai vechi, agravate de retragerea tot mai evidentă a națiunilor lumii din sfera cooperării internaționale și de încetinirea ritmului de creștere a producției globale și a comerțului internațional.
Comparativ cu războiul comercial dintre SUA şi China, pandemia de Covid-19 reprezintă un șoc şi mai profund pentru relațiile internaţionale. Aceasta determină o reconfigurare a lanțurilor de producţie şi aprovizionare din întreaga lume, întrucât statele şi companiile multinaţionale deopotrivă încearcă să-și reducă dependența de anumiți furnizori străini (în special în cazul surselor unice de aprovizionare) și să-și sporească propria capacitate şi resursele din industriile strategice.
Analizând măsurile restrictive din perioada 2018-2020, se remarcă: (1) adoptarea de politici protecţioniste în primă instanţă de către ţările dezvoltate, după care ţările în dezvoltare/emergente le-au urmat exemplul; şi (2) intensificarea măsurilor protecţioniste pe perioada pandemiei de Covid-19, deopotrivă la nivelul ţărilor dezvoltate şi în dezvoltare/emergente, fie în direcţia monitorizării ISD pentru evitarea preluării de active strategice, fie în cea a obţinerii unei autonomii strategice în plan economic.
Așadar, noul val de măsuri protecţioniste adoptate la nivelul economiilor avansate a determinat economii în dezvoltare/emergente să adopte o serie de măsuri similare, ca reacție de răspuns. Acestea pot fi încadrate în câteva categorii majore: legate de securitatea naţională (Republica Africa de Sud, Federaţia Rusă, China); de restricţionare a ISD receptate din ţări vecine (India); de sprijin al producătorilor locali (Indonezia); de control al relaţiilor cu „entităţi nesigure” (China).
Criza Covid-19 a evidențiat înclinaţia către naţionalism economic și chiar obiectivul ambițios al obţinerii autonomiei strategice în plan economic, nu doar în cazul țărilor dezvoltate, dar și în dezvoltare. Spre exemplu, calea către autonomia strategică este considerată de China drept o reacție normală de răspuns și o formă de apărare împotriva decuplării de SUA şi aliaţii lor, deşi aceasta este în dezavantajul său. La rândul său, India a anunțat Misiunea pentru independenţa economică (Atma-Nirbhar Bharat Abhiyan), în contextul pandemiei de Covid-19 și al dependenței excesive de anumite categorii de importuri.
Relaţiile transatlantice vor rămâne un element-cheie al ordinii mondiale, în pofida unor obstacole dificil de depășit. Politicile economice promovate de președintele Trump, pornind de la strategia „America pe primul plan”, au stimulat protecționismul, unilateralismul și naționalismul economic şi au afectat puternic încrederea UE în cel mai important partener strategic al său. Misiunea noului președinte, Joe Biden, de reorientare către multilateralism, va putea conduce la recâștigarea încrederii partenerilor săi în SUA, însă acest proces va fi de durată. Uniunea Europeană, cu o Comisie geopolitică, având drept obiectiv major sporirea rolului UE în plan internațional, este pregătită să adopte inițiative fără avizul SUA. Adoptarea Acordului cuprinzător între UE și China privind investițiile la sfârșitul anului 2020 (chiar dacă textul acestuia nu este definitiv și va trebui semnat de statele membre și ratificat de Parlamentul European), este un exemplu în acest sens. China, care deja şi-a dovedit capacitatea de reacţie rapidă la criză, îşi consolidează poziţia de actor global-cheie. Rusia continuă să fie puternic afectată de scăderea pronunţată a preţurilor la ţiţei şi de prelungirea repetată a sancţiunilor din partea unor parteneri până nu demult „strategici”, precum SUA şi UE. Acești factori se vor reflecta și asupra evoluției ISD în anii care vor urma.
Sistemul relațiilor internaționale se află într-un moment de răscruce, iar alegerea căii deglobalizării, a naţionalismului economic și autonomiei strategice în plan economic ar avea ample consecințe negative deopotrivă pentru țările dezvoltate și în dezvoltare/emergente. O posibilă revenire a SUA la o atitudine mai echilibrată, de susținere a multilateralismului, ar fi un impuls necesar pentru reorientarea către cooperare și respingerea unei ordini economice internaționale a rivalităților și confruntărilor.
Baldwin, R., Freeman, R. (2020). Trade conflict in the age of Covid-19, VOX EU-CEPR, May 22.
Comisia Europeană (2017). Încurajarea investițiilor străine directe, asigurându-se totodată protejarea intereselor esențiale, COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR, Bruxelles, 13.9.2017 COM(2017) 494 final.
Cornell University, INSEAD, and WIPO (2020). The Global Innovation Index 2020: Who Will Finance Innovation? Ithaca, Fontainebleau, and Geneva.
De Bolle, M., Zettelmeyer, J. (2019). Measuring the Rise of Economic Nationalism, Peterson Institute for International Economics, August.
Coveri, A., Cozza, C., Nascia, L. et al. (2020). Supply chain contagion and the role of industrial policy. Journal of Industrial and Business Economics, 47, 467-482.
The Economist Intelligence Unit (EIU) (2020). A new era of slow growth, low inflation and high debt Q4 global forecast 2020.
Espitia, A., Rocha, N., Ruta, M. (2020). Covid-19 and Food Protectionism – The Impact of the Pandemic and Export Restrictions on World Food Markets, Policy Research Working Paper 9253, World Bank Group.
Eurostat (2020). FDI statistics database, disponibilă la: https://ec.europa.eu/eurostat/web/balance-of-payments/data/database.
European Union Chamber of Commerce in China, Sinolytics (European Chamber-Sinolytics) (2019). The Digital Hand – How China’s Corporate Social Credit System Conditions Market Actors, Report.
Evenett, S. (2019). Protectionism, state discrimination, and international business since the onset of the Global Financial Crisis, Journal of International Business Policy, March 1.
Global Trade Alert (2020). Global Dynamics, bază de date disponibilă la:
https://www.globaltradealert.org/global_dynamics.
Gopinath, G. (2020). The Great Lockdown: Worst Economic Downturn since the Great Depression, IMF Blog, April 14.
Görg, H., Labonte, P. (2011). Trade protection during the crisis: Does it deter foreign direct investment?, Kiel Institute for the World Economy.
International Bank for Reconstruction and Development / The World Bank (IBRD-WB) (2020). World Development Report – Trading for Development in the Age of Global Value Chains, Washington D.C.
International Monetary Fund (IMF) (2020). World Economic Outlook – A Long and Difficult Ascent, Washington D.C., October.
McDonald, J. (2020). China’s Leaders Focus on Tech as They Make 5-Year Economic Plan, Self-reliance, especially amid the growing U.S.-China tech war, is a key theme of the CCP gathering currently underway, The Diplomat, October 27.
Mistura, F. et C. Roulet (2019). « The determinants of Foreign Direct Investment : Do statutory restrictions matter? », Documents de travail de l'OCDE sur l'investissement international, n° 2019/01, Éditions OCDE, Paris, https://doi.org/10.1787/641507ce-en.
McKinsey Global Institute (2020). Risk, resilience, and rebalancing in global value chains, August 6.
McMann, K.M. (2012). Economic Autonomy and Democracy – Hybrid Regimes in Russia and Kyrgyzstan, Cambridge University Press.
Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD) (2020). OECD Regulatory Restrictiveness Index, bază de date disponibilă la: https://www.oecd.org/investment/fdiindex.htm.
OECD-WTO-UNCTAD (2020). Reports on G20 Trade and Investment Measures (Mid-October 2019 to Mid-May 2020), June 29.
OECD-WTO-UNCTAD (2019a). Reports on G20 Trade and Investment Measures (Mid-October 2018 to Mid-May 2019), June 24.
OECD-WTO-UNCTAD (2019b). Reports on G20 Trade and Investment Measures (Mid-May to Mid-October 2019), November 22.
Office of the United States Trade Representative (USTR) (2020). 2020 Trade Policy Agenda and 2019 Annual Report of the President of the United States on the Trade Agreements Program.
Price, A.H. et al. (2020). China Releases Broad Outline of 14th Five Year Plan Objectives, Wiley Law, October 30.
Sarooshi, D. (2004). „Sovereignty, Economic Autonomy, the United States, and the International Trading System: Representations of a Relationship” (September). European Journal of International Law, Vol. 15, No. 4, pp. 651-676.
Seric, A., Hauge, J. (2020a). COVID-19 and the global contraction in FDI, May, UNIDO.
Seric, A., Hauge, J. (2020b). Foreign direct investments could contract by 40% this year, hitting developing countries hardest, June, World Economic Forum.
Schwab, K. (2019). Why we need the 'Davos Manifesto' for a better kind of capitalism, December 1.
Solís, M. (2020). The post Covid-19 world: economic nationalism triumphant?, The Brookings Institution, July 10.
Ufimtseva, A. (2020). The Rise of Foreign Direct Investment Regulation in Investment‐recipient Countries, Global Policy, Volume 11, issue 2, April, pp. 222-232.
UNCTAD (2020a). World Investment Report 2020 – International Production beyond the Pandemic, Geneva.
UNCTAD (2020b). Investment Policy Monitor, disponibil la: https://investmentpolicy.unctad.org/investment-policy-monitor.
UNCTAD (2020c). UNCTAD Statistics, disponibil la: https://unctad.org/statistics.
UNCTAD (2020d). 2020 H1 FDI down 49%. Biggest declines in Europe and the United States. Outlook negative as new project announcements drop 37%, Investment Trends Monitor, issue 36, October.
UNCTAD (2017). World Investment Report 2017 – Investment and the Digital Economy.
UNCTAD (2009). World Investment Report 2009 – Transnational corporations, agricultural production and development, June.
World Economic Forum (2020). Challenges and Opportunities in the Post-COVID-19 World, May.
__________________________________________________________________
[1] Sinteză a contribuției autorului la studiul Reconfigurarea priorităților economiilor emergente sub impactul noilor politici comerciale și investiționale la nivel internațional, Oehler-Şincai, I.M. (2020) (coordonator), Institutul de Economie Mondială, Academia Română, noiembrie, 156 pagini.
[2] Principalii piloni ai indicelui global al inovării sunt: instituţiile, capitalul uman şi cercetarea, infrastructura, gradul de sofisticare a pieţei şi a afacerilor, rezultatele din sfera cunoaşterii şi tehnologiei şi rezultatele industriei creative.
[3] Fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, defineşte trei tipuri de capitalism: (1) „capitalismul acţionariatului”, susţinut de majoritatea companiilor occidentale, care au ca principal obiectiv maximizarea profitului; (2) „capitalismul de stat”, care încredinţează guvernului misiunea de a stabili direcţia economiei naţionale şi care nu este prezent doar în China, ci în multe alte economii ale lumii şi (3) „capitalismul părţilor implicate”, recomandat de fondatorul Forumului economic mondial încă de acum 50 de ani (Schwab, 2019).
[4] Legate de: infrastructură critică (energie, transport, apă, sănătate, comunicații, mass-media, prelucrarea sau stocarea datelor, sectorul aerospațial și infrastructură de apărare, electorală sau financiară și facilități sensibile); tehnologii critice cu dublă utilizare (inteligență artificială, robotică, semiconductori, securitate cibernetică, tehnologie aerospațială și de apărare, tehnologie de stocare a energiei, tehnologie cuantică și nucleară, nanotehnologie și biotehnologie și tehnologie sanitară, medicală și farmaceutică); furnizarea de resurse critice, inclusiv energie sau materii prime, securitate alimentară, echipamente medicale și de protecție; accesul sau controlul informațiilor sensibile, inclusiv a datelor cu caracter personal; libertatea și pluralismul mass-media etc.
[5] Spre exemplu, în industria electronică, India importă majoritatea componentelor de bază, inclusiv plăcile cu circuite imprimate. Aproximativ 88% din componentele telefoanelor mobile sunt importate din ţări precum China, potrivit datelor Confederaţiei Industriei Indiene. Industria energiei solare este puternic dependentă de importul de celule şi module fotovoltaice, industria autovehiculelor electrice de importul de produse chimice pentru baterii, iar industria de vopsele şi coloranţi de materiile prime importate. Totodată, peste 60% din necesarul de echipamente medicale este importat. Chiar şi industria farmaceutică, deşi este bine dezvoltată, importă anumite ingrediente farmaceutice active pentru antibiotice şi vitamine.
[6] A se consulta: https://indianexpress.com/article/explained/narendra-modi-coronavirus-economic-package-india-self-reliance-6406939/. https://indianexpress.com/article/explained/self-reliant-india-which-are-the-sectors-dependent-on-imports-which-are-not-6408407/. https://www.oneindia.com/india/the-five-pillars-for-a-self-reliant-india-3087682.html. https://www.narendramodi.in/what-are-the-five-pillars-of-a-self-reliant-india-read-to-find-out-more-549630. https://economictimes.indiatimes.com/news/defence/view-modis-mission-self-reliance-can-go-a-long-way-in-making-india-a-major-hub-for-defence-manufacturing/articleshow/75813584.cms. https://pib.gov.in/PressReleasePage.aspx?PRID=1624661.
[7] În frunte cu SUA, ţările occidentale au intensificat monitorizarea investitorilor chinezi, ceea ce a condus la anularea sau blocarea unui număr de 21 de achiziţii chineze, în valoare totală de aproximativ 25 de miliarde de dolari în 2018, în creştere cu 28% faţă de 2017. A se consulta: https://www.fxstreet.com/analysis/china-five-facts-about-outward-direct-investment-and-their-implication-for-future-trend-201903210827.
[8] A se consulta: https://financialintelligence.ro/proiect-de-oug-se-modifica-actualul-mecanism-national-de-examinare-al-investitiilor-straine-directe/, https://www.profit.ro/stiri/politic/statul-va-putea-obliga-investitorii-straini-non-ue-considerati-periculosi-pentru-securitatea-nationala-sa-si-vanda-afacerile-din-romania-focus-special-pe-mass-media-19483864, https://www.g4media.ro/exclusiv-marile-investitii-economice-din-afara-ue-trebuie-sa-treaca-de-un-nou-filtru-administrativ-format-din-guvern-presedintie-servicii-secrete-proiect-de-transpunere-a-legislatiei-europene-provo.html.
© Copyright 2024 Ingepo Consulting SRL.
Toate drepturile sunt rezervate.
ISSN: 1843-701X
Conditii de publicare Termeni şi CondiţiiSite-ul şi buletinul sunt disponibile pentru publicitate. Pentru detalii vă rugăm să ne contactaţi.
Open in English