Nu am scăpat încă de această pandemie, iar dimensiunea completă a repercusiunilor sale rămâne imprevizibilă. Cu toate acestea, avem câteva lecții de învățat acum, pe măsură ce Europa trebuie să se adapteze la o nouă realitate post-COVID. Apărarea nu face excepție. Șocul bugetar cauzat de pandemie poate afecta considerabil capacitatea unor State Membre de a susține programele de apărare curente, ca să nu mai vorbim despre lansarea altora noi. Ceea ce, la rândul său, amenință să diminueze influența europeană în materie de securitate și apărare.

Totuși, ar putea exista și parte pozitivă a acestei crize: o parte din efectele sale ar putea ajuta la accelerarea procesului pentru o cooperare reală a UE în materie de apărare. Dacă ar fi să o privim din acest punct de vedere, criza oferă o oportunitate unică și nesperată pentru a face din dezvoltarea în cooperare a capabilității noua normă în Europa. În loc să slăbească forțele de apărare naționale una câte una, noua realitate impusă de COVID-19 ar putea duce la progresul Europei Apărării ca întreg.

Costurile post-pandemie sunt de așteptat să afecteze cheltuielile publice naționale pentru ani de zile, inclusiv în domeniul apărării. Mai mult, povara bugetară vine într-o perioadă în care Europa trebuie să investească mai mult și mai bine în securitatea și apărarea sa. Motivele valide care în 2016 au determinat UE și Statele Membre să ridice nivelul de ambiție al Uniunii privind apărarea și să acționeze pentru autonomie strategică europeană ca țintă pe termen lung sunt încă valabile. Abandonarea sau chiar reducerea acestei ambiții nu este o opțiune nici măcar în condițiile excepționale curente, dat fiind că ar submina semnificativ rolul de securitate al Europei la nivel global. 

Cum poate fi soluționată această problemă?

Cooperarea în domeniul apărării este soluția. Europa are nevoie de mai multa planificare comună și dezvoltare în comun a capabilităților în domeniul apărării. Nevoia de punere și folosire în comun a resurselor și capabilităților nu reprezintă o noutate, însă a devenit mai stringentă la acest moment. În condițiile în care bugetele pentru apărare sunt supuse presiunilor, modul cel mai inteligent în care Statele Membre își pot menține și chiar crește reziliența militară este planificarea, dezvoltarea, achiziționarea, mentenanța și operarea împreună a echipamentelor lor de apărare. Dezvoltarea de capabilități multinaționale – fie prin PESCO, EDA, sau orice altă format incluzând mai multe țări Europene – este mai eficientă financiar și cu rezultate mai bune decât eforturile naționale individuale. Fondurile economisite prin cooperarea UE pot compensa tăierile bugetare din domeniul apărării preconizate, cel puțin pe termen lung. Dincolo de beneficiile financiare, cooperarea dă rezultate și grație eficienței operaționale și interoperabilității sporite, în beneficiul UE, NATO sau al altor operațiuni multinaționale. Cooperarea va oferi posibilitatea Statelor Membre care se confruntă cu constrângeri bugetare să facă mai mult, pentru apărarea proprie și pentru cea a Europei.

Cealaltă veste bună este că nu este nevoie să pornim de la zero. Toate instrumentele și procesele necesare pentru a face posibilă și a gestiona cooperarea europeană în domeniul apărării sunt deja la îndemână și gata să fie utilizate: Prioritățile Europene pentru Dezvoltare a Capabilităților actualizate, Analiza Anuală Coordonată privind Apărarea (CARD), Cooperarea Permanentă Structurată (PESCO) și Fondul European pentru Apărare. Instrumentele nu sunt singurele aflate la îndemână, ci și oportunitățile concrete pentru cooperare. Prima analiză anuală, care a avut loc anul trecut sub auspiciile Agenției Europene pentru Apărare, a identificat 55 de oportunități de cooperare în întreg spectrul capabilităților, considerate a fi cele mai promițătoare, necesare, sau urgente, precum și din punct de vedere al valorii operaționale. Pe baza acestui catalog de oportunități identificate, Statelor Membre li se recomandă să își concentreze eforturile pe următoarele șase domenii specifice cu perspectivă foarte bună de cooperare (încurajând un număr de State Membre interesate, programele naționale care sunt deja în curs de desfășurare sau de pregătire): tancuri grele de luptă, sisteme integrate pentru luptători, ambarcațiuni de suprafață pentru patrulare, sisteme de combatere a sistemelor aeriene fără pilot, aplicații spațiale pentru apărare și mobilitate militară.

Dacă Statele Membre nu utilizează instrumentele de apărare europeană și oportunitățile de cooperare la acest moment, atunci când o vor face?

Este și cazul Agenției Europene pentru Apărare (EDA), centrul european pentru cercetare și dezvoltare în colaborare a capabilităților, care la acest moment derulează peste 110 programe de cercetare și dezvoltare a capabilităților, precum și 200 de alte acțiuni. Statele Membre au aici la dispoziție ceva spațiu de manevră, în cazul în care doresc să exploateze la maxim expertiza Agenției și potențialul acesteia.

Pandemia de COVID-19 a adus în atenție, indirect bineînțeles, potențialul de distrugere uriaș al substanțelor biologice. Deși amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) se află în atenția noastră de ceva vreme – Prioritățile Europene de Dezvoltare a Capabilităților revizuite în 2018, sub îndrumarea EDA, fac referire clară la nevoia de a consolida capacitățile europene în domeniul CBRN – această criză a evidențiat nevoia urgentă de a face mai mult pentru a fi mai bine pregătiți și echipați în fața acestor tipuri de amenințări pe viitor. Aceasta este o altă lecție importantă pe care trebuie să o învățăm din această experiență dramatică. Având în vedere magnitudinea provocării, nu putem să îi facem față decât împreună, de exemplu prin intermediul cooperării.

În final, și aceasta este cea de-a treia lecție, COVID-19 a arătat importanța menținerii capacităților de producție strategică locale capabile să furnizeze materiale critice de înaltă calitate și în cantități suficiente la momente de criză – de la produse de bază precum măști sau alte echipamente de protecție, până la vaccinuri anti COVID salvatoare de vieți. Aceasta ne-a reamintit tuturor, chiar și în sectorul apărării, că autonomia strategică a Europei nu se poate rezuma doar la capabilități militare de înaltă clasă sau la tehnologii avansate, ci și la expertiză industrială și la capacități de producție. Menținerea de capacități critice de producție industrială constituie o premisă esențială pentru construirea unei Europe a apărării și pentru progres către autonomie strategică. Și în acest caz, cooperarea este soluția, deoarece demersurile strategice ale Europei pot fi susținute doar lucrând împreună.

NOTĂ: Jiří Šedivý este directorul executiv al Agenției Europene pentru Apărare.