Ministrul de externe grec Nikos Dendias a emis o declarație dură, în care critica atacul cu rachete întreprins de milițiile Houthi din Yemen împotriva Arabiei Saudite. Atacul care a avut loc la finele lunii trecute – asupra capitalei Riyadh – este considerat cel mai periculos, după cel care a avut loc în septembrie 2019, împotriva Aramco. Acesta a survenit la câteva zile după ce rebelii Houthi au fost eliminați de pe lista americană a organizațiilor teroriste. Acțiunea a fost percepută de milițiile Houthi drept un semn de slăbiciune, o undă verde ca să poată crește nivelul pretențiilor și o confirmare a faptului că au capacitatea de a-și răni adversarii, în special Arabia Saudită.

Nikos Dendias (Sursa: voliatki.gr)

În Grecia, declarațiile Ministerului Afacerilor Externe arată schimbarea politicii Atenei cu privire la Orientul Mijlociu, în general. Cu toate că Nikos Fendias nu a învinovățit Iranul pentru atacurile Houthi, aceasta reprezintă o nouă abordare a Greciei privind evenimentele care au loc în această zonă. În ciuda amplorii atacurilor asupra rafinăriilor Aramco și a efectelor negative pe care acestea le-au avut asupra Arabiei Saudite și comunității internaționale – o lovitură la adresa resurselor energetice mondiale – Grecia a fost unul dintre puținele state care nu au emis nicio declarație referitoare la incident. Această atitudine este rezultatul politicilor adoptate de guvernele grecești anterioare – menținerea distanței față de scena sensibilă a Orientului Mijlociu. Cu toate acestea, se pare că declarația acuzatoare în cauză nu va fi ultima, având în vedere intensificarea tensiunilor în una din cele mai complexe zone din lume.

În primul rând, trebuie să subliniez că diferendele dintre Iran și statele din Golf, în frunte cu Arabia Saudită, își au originile la momentul în care Khomeini a ajuns în capitala iraniană, Teheran, la 1 februarie 1979, odată cu succesul înregistrat de Revoluția Islamică și îndepărtarea regimului Șahului, când liderii Revoluției Islamice și-au făcut publice intențiile cu privire la dominația asupra regiunii. În ultimele patru decenii, Teheranul a reușit să încheie alianțe cu varii forțe din regiune, în timp ce Regatul Arabiei Saudite, pe de altă parte, a încercat să se opună ascensiunii Teheranului. Conflictul și-a pus amprenta pe o serie de crize, precum cea din Liban, unde Iranul a oferit sprijin ambelor părți ale opoziției din această țară. Militarizarea revoluției siriene a dat naștere unui nou teren propice continuării conflictului dintre Teheran și Riyadh pe de-o parte, și Abu Dhabi pe de alta. Ultimul front, Yemen, care este activ din 2013, s-a manifestat sub forma unui război civil, când, de fapt, reprezintă un conflict regional cronic.

(Sursa: telegraph.co.uk)

Odată cu venirea la Casa Albă a lui Joe Biden, care are limite în ceea ce privește soluționarea conflictelor, această situație beligerantă poate lua amploare și poate da naștere unei polarizări mai periculoase ca niciodată. Această atmosferă încărcată nu poate fi separată de un conflict la ai cărui poli se află Teheran și Israel, care are temeri cu privire la dorința iraniană de expansiune în regiune. În acest context, Atena a ales să normalizeze relațiile cu Abu Dhabi și Riyadh, pe de-o parte, și Israel, pe de cealaltă, un demers ale cărui rezultate sunt îndoielnice.

Atena a ales întotdeauna să stabilească relații de prietenie cu state din Orientul Mijlociu în general și a ales să dețină o poziție neutră în orice conflict care are loc în această regiune complexă. Grecia este una din cele mai sigure țări din lume și cu cei mai puțini dușmani. În timpul conflictului israeliano-palestinian a deținut relații pașnice cu Israel și a menținut relații cordiale cu Organizația pentru Eliberare a Palestinei. Pe de altă parte, grecii au pregătit vizita oficială a fostului președinte al Greciei, Prokopis Pavlopoulos, la Riyadh, în februarie 2017, a permis redeschiderea filialelor băncii iraniene Saderat, la Atena și au oferit cursuri de pregătire pentru piloți israelieni, în sudul țării.

Schimbarea politicii menționate mai sus este radicală, însă tacită. Astăzi, forțele armate ale Greciei iau parte, prin intermediul sistemului Patriot, la apărarea aeriană a Arabiei Saudite, în timp ce fregata Hydra, aparținând forțelor navale grecești navighează în apele Golfului, alături de Franța, pentru a asigura securitatea în regiune. Suntem la momentul în care un acord comun militar de apărare între Atena și Abu Dhabi a ajuns să confirme o realitate nouă, adică faptul că Grecia face parte la acest moment dintr-o alianță arabă sunnită, al cărei dușman este doar Iranul, ceea ce pune Atena într-o poziție ostilă asemănătoare, vizavi de Teheran. Cu toate acestea, această nouă turnură mai are o fațetă, legată de Tel Aviv.

Într-o vizită fulger la Tel Aviv, premierul grec Kyriakos Mitsotakis a avut o întrevedere cu omologul său israelian, B. Netanyahu, sub pretextul – prezentat publicului  larg – de cooperare între cele două țări pentru combaterea COVID-19. Însă, o sursă a diplomației grecești a anunțat că această vizită are și o componentă militară periculoasă. Cele două părți au subliniat nevoia de extindere a cooperării pe linie militară bilaterală, iar Atena a solicitat Israelului închirierea a două drone pentru uz militar, pentru o perioadă de trei ani; totodată, au fost făcute retușuri finale acordului referitor la construcția de către o companie israeliană a unei bazei de pregătire aeriană la Kalamata. Această vizită sensibilă și apropierea pe linie militară dintre cele două țări a reieșit și din declarațiile Șefului Statului Major al Forțelor Armate israeliene, Aviv Kochavi, care a poziționat Grecia în fruntea listei aliaților Tel-Aviv-ului împotriva Iranului și a aliaților acestuia. În acest mod, Atena apare din nou ca inamic al Teheranului.

(Sursa: middleeasteye.net)

Într-adevăr, relațiile diplomatice publice dintre Atena și Teheran sunt încă liniștite și stabile și nu au fost declarații din partea oficialilor celor două țări care să dea de înțeles altceva. Dar nu putem să negăm faptul că noua strategie militară adoptată de Atena va include în curând componente noi, toate destinate sprijinirii statelor care sunt deschis ostile față de Teheran. În același context, au fost demarate discuții diplomatice între greci, arabi și israelieni pentru stabilirea unei noi alianțe în viitorul apropiat, care să includă state arabe ostile Iranului și Israelului, din care Grecia ar putea face parte.

Dacă se va întâmpla, acest lucru ar putea fin interpretat drept o lipsă de încredere a acestei alianțe în noua conducere democrată de la Washington, condusă de Biden, care în mod evident nu dorește să adopte o poziție ostilă față de Teheran. Partea greacă se va folosi de aceasta pe plan intern, pentru a atrage de partea sa aliați care se opun Ankarei și planurilor acesteia cu privire la Mediterana de Est.

Având în vedere că ne aflăm într-un moment în care războiul este mai plauzibil decât pacea, creșterea nivelului de cooperare dintre Grecia și țările bogate din Golf este considerat un demers înțelept iar beneficiile economice pot ajuta Grecia să depășească dificultățile de această natură. Evident și cu siguranță că aceste țări nu vor impune condiții privind o eventuală cooperare militară cu Atena, în schimbul cooperării pe linie economică. Cu toate acestea, adevărul este că dorința actualului guvern de la Atena de a juca un rol mai important în regiune îl determină să întreprindă demersuri și să acționeze pripit, iar consecințele pe termen mediu și lung pot fi catastrofale. Efectuarea unor manevre riscante într-o regiune în care nu trec zece ani și are loc un război denotă fie naivitate, fie ignoranță în ceea ce privește pericolele.