Știrile apărute privind comasarea trupelor rusești în apropierea Ucrainei au reprezentat subiectele principale ale mass-media internațională încă din octombrie. (vezi EDM, 14 octombrie și 2 decembrie) Evenimentele au dat naștere numeroaselor declarații ale liderilor Uniunii Europene și NATO, cu privire la amenințările reprezentate de iminența unei invazii rusești în Ucraina. Occidentul l-a avertizat pe Vladimir Putin despre consecințele grave pe care un astfel de scenariu l-ar putea avea asupra Moscovei. Acest mesaj a fost transmis și de președintele Joseph Biden pe durata videoconferinței din 7 decembrie a.c., pe care acesta a avut-o cu președintele rus Vladimir Putin. (vezi EDM, 8 decembrie)
Temerile au la bază mișcările neclare ale trupelor rusești care au avut loc din primăvara până în toamna lui 2021 – din Districtul Militar de Vest spre cel Central. La 31 mai a.c., ministrul apărării rus, Serghei Șoigu a declarat că, până la finalul anului, în Districtul Militar de Vest, vor fi înființate 20 de noi unități militare pentru a face față amenințărilor NATO. Atunci, însă, nu a mai furnizat detalii suplimentare. (Interfax, 31 mai, a.c.) Această incertitudine a dat naștere la tot felul de spelculații și la scenarii imaginate variate.
Experții internaționali și-au îndreptat atenția în special asupra diviziilor și echipamentelor aparținând Corpului 41 Armată al Rusiei (cu sediul în Novosibirsk), care în această primăvară s-a mutat în zona Smolensk-Voronej. Aceste formațiuni militare au participat la exercițiul întrunit ruso-bielorus, Zapad 2021, care a avut loc la jumătatea lunii septembrie, însă nu s-au întors la sediul lor permanent. Echipamentul, incluzând lansatoarele de rachete cu rază scurtă de acțiune „Iskander” și personalul desemnat pentru logistica acestora au rămas la bazele din Elnia, Smolenks și Oblast. Mai important este faptul că mutarea diviziilor Corpului 41 Armată al Rusiei, în Districtul Militar de Vest, a continuat și în noiembrie a.c., adică la o lună jumate/două după încheierea exercițiului militar Zapad 2021. (112.international, 1 noiembrie, Janes, 9 decembrie)
Devine din ce în ce mai evident că liderii militari ruși au pus în aplicare un plan pentru transferul permanent al acestor divizii în Districtul Militar de Vest. Este posibil ca ministrul apărării rus să fi avut acest aspect în vedere când a emis declarațiile de la 31 mai precizate mai sus.
Conform unor estimări ucrainene, începând cu decembrie a.c., Rusia avea circa 48 de batalioane tactice pe un areal de 250 de kilometri în jurul Ucrainei, inclusiv în Crimeea, însumând în jur de 100.000 de militari. Majoritatea acestor unități militare au caracter permanent, inclusiv cele două noi divizii aparținând Corpului 20 Armată al Rusiei, care au fost transferate în Districtul Militar de Vest, în regiunile Belgorod (Divizia 3 Infanterie Motorizată) și Smolensk (Divizia 144 Infanterie Motorizată). (Janes, 9 decembrie)
Aceste divizii au început să prindă contur în 2016, personalul și dotarea fiind restructurate în permanență. Ca atare, în arealele în care sunt amplasate, activitățile militare s-au intensificat, existând acțiuni zilnice și antrenamente de luptă. (vezi EDM, 8 noiembrie) Aceste acțiuni au generat rumoare și nu se știe dacă reprezintă pregătiri pentru un eventual atac din nord asupra Ucrainei.
Cât despre cantitatea echipamentelor și numărul personalului, cea mai mare și mai recentă creștere în rândul trupelor din vecinătatea Ucrainei – rezultatul transferului unităților militare – poate fi observată în rândul Corpului 20 Armată al Rusiei localizat în regiunea Smolensk și în Crimeea. În același timp, structura și dimensiunea Corpului 8 Armată Combinată a Rusiei aflat la granițele estice ale Ucrainei nu s-au modificat. Aceasta este unitatea militară care asigură echipamentul, muniția și comanda primului și Corpului 2 Armată ale Rusiei, situat în teritoriile controlate de Moscova – Donețk și Lugansk – din estul Ucrainei. (EuromaidanPress, 3 decembrie, Janes, 9 decembrie)
În timpul intensificării tensiunilor cu NATO din aprolie-mai a.c., Rusia și-a amplasat 53 de batalioane tactice și aproximativ 105.000 de militari în aceleași zone din jurul Ucrainei. (vezi EDM, 8, 22 și 27 aprilie) Deci, am exagera dacă am preciza că această comasare de trupe a Rusiei din jurul Ucrainei din această toamnă este fără precedent. În ambele cazuri, aceste comasări nu sunt suficiente să pornească o invazie de amploare a Ucrainei, însă sunt destule cât să lanseze o operațiune redusă și să zădărnicească încercările Forțelor Armate ale Ucrainei de a schimba status quo-ul oblasturilor din estul țării.
Militarii ucraineni sunt obișnuiți să fie martori la demonstrații periodice de forță din partea Rusiei și își păstrează calmul în situația de față. Conducerea militară ucraineană recunoaște superioritatea Forțelor Armate ale Rusiei în ceea ce privește ofensiva aeriană și sitemele de rachete, însă este de părere că, la acest moment, Rusia nu poate furniza un număr suficient de persoane care să participe într-o ofensivă îndreptată la adresa Ucrainei. Gl. Mr. Oleksandr Pavliuk, comandantul Statului Major Întrunit din Donbas a declarat că nu a observat semnale clare care să indice eventualitatea unei agresiuni imediate – precum apariția unor elemente aferente unui sistem de comandă și control în caz de ofensivă, pregătiri de trasee și logistice sau activități de recunoaștere mai intense în anumite zone. (Deutche Welle, Ucraina, 10 decembrie) Și ca un indiciu splimentar cum că tensiunile s-ar putea diminua treptat, în 13 decembrie, Ministerul Afacerilor Externe rus ar fi exclus varianta conform căreia Moscova se pregătește pentru invazia Ucrainei. Ministrul adjunct de externe rus, Serghei Riabkov, declara că „americanii sunt obsedați în mod inexplicabil de ideea iminenței unei «invazii rusești» în Ucraina. Nu este și nici nu va fi cazul. Ceea ce facem în teritoriile care ne aparțin nu îi privește pe aceștia; nu au nici dreptul moral și nici politic pentru a pune astfel de întrebări.” (Ria Novosti, 112.international, 13 decembrie)
Astfel, actuala comasare de trupe din jurul Ucrainei este mai degrabă o acțiune de intimidare, o modalitate de a exercita presiuni de natură psihologică asupra Ucrainei și a NATO, nu o intenție reală de a invada această țară.