Lovitura de stat din Niger,[1] care a avut loc pe 26 iulie, a fost și continuă să fie un mare risc pentru stabilitatea Africii și a întregii lumi, fiind condamnată pe scară largă de către liderii și organizațiile internaționale. Atât Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest (ECOWAS), cât și Uniunea Africană au emis ultimatumuri pentru puciști, cerând repunerea în funcție a președintelui demis, Mohamed Bazoum.

ECOWAS a amenințat că va folosi forța în caz de nerespectare a solicitării făcute, o poziție adoptată ferm care a generat contra-amenințări din partea Burkina Faso și Mali, ambele țări controlate de regimuri militare care au condus anterior la loviturile de stat ce au generat actuala situație din statele menționate.

Astfel, pe 26 iulie, generalul Abdourahamane Tchiani, comandantul gărzii prezidențiale din Niger, a dat startul unei „demonstrații anti-republicane” împotriva președintelui statului Niger ales democratic, M. Bazoum. La un interval de câteva ore după începerea derulării evenimentelor, colonelul Amadou Abdramane (Forțele Aeriene) a anunțat la postul de televiziune de stat din Niger înlăturarea lui M. Bazoum și a declarat formarea juntei Consiliul Național pentru Salvarea Patriei (CNSP).

În timp ce M. Bazoum a refuzat să demisioneze din funcție și și-a apărat pe rețeaua de socializare Twitter legitimitatea ocupării poziției de președinte al statului Niger, purtătorul de cuvânt al CNSP, col. A. Abdramane, a declarat, pe 28 iulie, că A. Tchiani este noul lider al Nigerului.

Așadar, iată că lovitura de stat din Niger, care a fost prima astfel de acțiune derulată de când fostul președinte, Mamadou Tandja, a fost înlăturat, în februarie 2010, a urmat după evenimente similare care au avut loc în Guineea, Burkina Faso, Mali și Ciad și a scos în evidență prăbușirea democrației în regiunea Sahel.

Chiar dacă lovitura de stat din Niger ar putea avea implicații negative palpabile pentru situația de securitate a Africii de Vest, reacțiile internaționale la preluarea puterii de către A. Tchiani au făcut dovada unei varietăți considerabile.

SUA și Franța au condamnat lovitura de stat și au reafirmat legitimitatea lui M. Bazoum, Pentru a-și exprima solidaritatea cu autoritățile legitime ale Nigerului, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a vorbit cu M. Bazoum, pe 30 iulie. Ulterior, A. Blinken a avertizat că „sute de milioane de dolari” din partea SUA pentru securitate și asistență economică în Niger sunt în pericol dacă „guvernarea democratică” nu va fi restaurată. Contingentul american de 1.000 de militari din Niger a fost dislocat la o bază americană din Agadez (orașul este deservit de Aeroportul Internațional Mano Dayak, care operează curse spre Alger, Niamey și Paris).

La rândul său, Franța a suspendat asistența pentru dezvoltare în Niger. Acest lucru pune într-o stare de incertitudine viitorul celor 50-100 de militari ai UE din Niger, care oferă ajutor logistic și asistență pentru dezvoltarea infrastructurii. Deși Franța nu a amenințat că își va retrage forța de 1.500 de oameni, care includea și forțe ce au fost dislocate anterior în Mali, ea a evacuat unii cetățeni europeni din Niger. Președintele francez, Emmanuel Macron, a promis în 30 iulie o acțiune „imediată și fără compromisuri” în cazul în care cetățenii sau interesele franceze sunt atacate, după ce mii de oameni s-au adunat în fața ambasadei Franței de la Niamey.

Șeful UE pentru politică externă, Josep Borrell, a anunțat „încetarea imediată a sprijinului bugetar” pentru Niger și suspendarea „acțiunilor de cooperare în domeniul securității”.

În contextul acestor semnale negative, o întrerupere completă a cooperării Nigerului cu Occidentul în materie de securitate nu este inevitabilă. Lovitura de stat a lui A. Tchiani este motivată în principal de ambiția personală, mai degrabă decât de impunerea unei noi ideologii, iar adoptarea unei poziții dure anti-occidentale ar putea crea reacții la nivel interne greu de previzionat și cuantificat.

Emiratele Arabe Unite (EAU) au condamnat, de asemenea, lovitura de stat, fiind posibilă adoptarea unei astfel de poziții pentru că doreau să infirme zvonurile emise în mass-media regională cu privire la sprijinul său acordat lui A. Tchiani.

Alți actori regionali din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), cum ar fi Turcia, Egiptul și Arabia Saudită, au emis declarații mai echilibrate prin care și-au manifestat „îngrijorarea”.

Declarația Chinei cu privire la lovitura de stat a avut un ton la fel de neutru și a subliniat mai întâi de toate grija pentru siguranța cetățenilor săi.

Reacția Rusiei la lovitura de stat a lui A. Tchiani a fost o excepție izbitoare. În timp ce ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a manifestat un sprijinit vag pentru restabilirea „ordinii constituționale” în Niger, el a transmis acuzații SUA cu privire la așa numite standarde duble folosite pentru condamnarea loviturii de stat a lui A. Tchiani, dar și pentru sprijinirea „loviturii” din februarie 2014, din Ucraina, care l-a îndepărtat pe fostul președinte, Viktor Ianukovici.

Dar iată că, în ciuda recentei dispute cu Kremlinul, șeful Grupului Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin a descris lovitura de stat ca o victorie împotriva colonialismului occidental și a oferit serviciile contractorilor săi militari privați armatei nigeriene. Deși Rusia a și condamnat lovitura de stat din Niger, Grupul Wagner a salutat preluarea militară a puterii. Nu trebuie să uităm faptul că, E. Prigojin, liderul mercenar, și luptătorii săi au jucat un rol semnificativ în multe state africane, spre disperarea Occidentului, și cel mai recent au ajuns în Republica Centrafricană (RCA) înaintea unui referendum constituțional.

Cu toate acestea, CNSP, noua conducerea a Nigerului, este puțin probabil să urmeze cursul dur anti-occidental al regimurilor militare din Mali și Burkina Faso. În contextul în care SUA și Franța văd Nigerul drept ultimul lor punct de sprijin major în Sahel, trecutul istoric slab al grupului Wagner în combaterea terorismului în Mali l-ar putea descuraja și mai mult pe A. Tchiani să accepte propunerile lui E. Prigojin.

Mai mult, în mediile de analiză internaționale s-a ajuns la concluzia că atât interesele comerciale ale Chinei în regiune, cât și cele ale puterilor regionale din MENA și Africa favorizează menținerea stabilității în Niger, toate deciziile ce vor fi luate în acest sens nedepinzând de natura regimului de la Niamey. O politică de implicare pragmatică a partenerilor cheie, care reflectă alinierea istorică a Franței cu regretatul dictator al Ciadului, Idriss Déby, sau cooperarea Washingtonului cu președintele egiptean, Abdel Fattah el-Sisi, ar putea permite regimului lui A. Tchiani să evite izolarea la nivel internațional.

Perspectivele pentru continuarea cooperării occidentale împotriva terorismului cu statul Niger par sumbre totuși, mai ales că, la fel ca juntele din Mali și Burkina Faso, CNSP a subliniat „deteriorarea continuă a situației de securitate” drept justificare pentru lovitura de stat pusă în operă.

Nu trebuie să omitem că, în primii doi ani ai președinției lui M. Bazoum, A. Tchiani a fost un susținător loial al guvernului nigerian. A. Tchiani a dejucat o tentativă de lovitură de stat a căpitanului Sani Gourouza (Forțele Aeriene Nigeriene) împotriva lui M. Bazoum, în martie 2021, și a fost ulterior decorat de președintele nigerian pentru „spiritul său de devotament, sacrificiu de sine, disponibilitate și loialitate”.

În acest context, lovitura de stat a lui A. Tchiani este percepută ca fiind probabil o reacție la amenințarea demiterii sale. Se pare că generalul în vârstă de 62 de ani risca să fie înlăturat și s-a confruntat cu nemulțumirea colegilor săi membri ai gărzii prezidențiale din Niger. Reputația controversată a lui A. Tchiani rămâne o responsabilitate pentru el ca lider de facto al Nigerului. Alinierea strânsă a lui A. Tchiani cu predecesorul președintelui M. Bazoum, Mahamadou Issoufou, care l-a ridicat la gradul de general în 2018, continuă să polarizeze opinia publică și, în acest context, au apărut semnale cu privire la posibila izbucnire a unor lupte interioare între diverse grupări și conspiratori.

Deoarece Mali și Burkina Faso au experimentat lovituri de stat succesive, riscul ca luptele interioare să declanșeze și o a doua lovitură de stat este catalogat ca fiind foarte mare. Într-un astfel de context al evoluțiilor viitoare, perspectiva unei intervenții a Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) în Niger, care a fost condamnată de gruparea aliniată la CNSP, este foarte probabilă. Ca argument poate fi adus faptul că, la 30 iulie, ECOWAS i-a acordat lui A. Tchiani o săptămână pentru a ceda puterea, a impus sancțiuni financiare Nigerului și nu a exclus „folosirea forței”. În același context, tor în 30 iulie, Uniunea Africană le-a mai spus liderilor militari care au pus în operă lovitura de stat că au la dispoziție 15 zile pentru a se întoarce în cazărmi și a restabili autoritatea constituțională. Dar iată că, la expirarea acestui termen, spațiul aerian al Nigerului s-a închis din cauza „amenințării unei intervenții din partea țărilor vecine”, potrivit unei declarații video a liderului puciului nigerian, colonelul, Amadou Abdramane, declarație difuzată în 06 august la televiziunea de stat. Mai mult, junta a avertizat, de asemenea, la televiziunea de stat că orice intervenție militară va fi primită cu „un răspuns imediat și neanunțat din partea forțelor de apărare și securitate ale Nigerului”. Este de remarcat că, înainte de expirarea termenului limită din 06 august, liderii ECOWAS s-au întâlnit în Nigeria săptămâna trecută pentru a organiza un răspuns colectiv la lovitura de stat și pentru a planifica un potențial răspuns militar, despre care grupul a spus că este o ultimă soluție. „Toate elementele care ar intra în orice eventuală intervenție au fost elaborate aici și sunt în curs de perfecționare, inclusiv momentul, inclusiv resursele necesare și cum și unde și când vom desfășura o astfel de forță”, a spus Abdel-Fatau Musah, comisarul ECOWAS pentru afaceri politice, pace și securitate.

Datorită acestor riscuri, A. Tchiani ar putea fi prudent și ar putea evita mișcările provocatoare, cum ar fi expulzarea forțelor occidentale.

De asemenea, nu ar trebui exagerat potențialul Grupului Wagner de a înlocui forțele occidentale. După ce Nigerul a autorizat desfășurarea forțelor străine împotriva terorismului în aprilie 2022, organizații anti-franceze, precum Mișcarea M62, au început să organizeze proteste la Niamey. O demonstrație din septembrie 2022, care a atras câteva sute de participanți, a prezentat sloganurile, „Jos Franța!” și „Trăiască Putin și Rusia!”. Aceste proteste au fost inflamate suplimentar și de dezinformarea rusă, care susținea că Franța jefuiește vastele rezerve de uraniu ale Nigerului pentru a-și completa rezervele în vederea producerii energiei electrice. Astfel, este de remarcat că, pe 30 iulie, mii de manifestanți pro-Rusia cu steaguri rusești au mărșăluit pe străzile din Niamey și au încercat să ia cu asalt Ambasada Franței.

Dar iată că, la rândul său, în 01 august, Mykhailo Podolyak, un consilier al președintelui ucrainean, a acuzat Rusia că se află în spatele loviturii de stat din Niger. Este de remarcat punctul de vedere exprimat de M. Podolyak, care a subliniat că este o tactică rusă standard de a distrage atenția și de a extinde conflictul, adăugând că aprobarea lui E. Prigojin cu privire la preluarea puterii printr-o lovitură de stat militară este o dovadă a implicării Rusiei în derularea evenimentelor din Africa. Am putea spune că este clar că Rusia se află în spatele așa-numitei „lovituri militare” din Niger, această evoluție fiind catalogată ca fiind o tactică rusă standard: de a distrage atenția, de a profita de momentul oportun și de a extinde conflictul în regiune. Mai mult, este important să subliniem că în „fotografie de familie” pentru Summitul Rusia-Africa, desfășurat la St. Petersburg (Rusia), în 27-28 iulie, președintele rus, Vladimir Putin, a stat lângă Ibrahim Traore, tânărul ofițer care a preluat puterea în Burkina Faso, în septembrie 2022. Acum, Burkina Faso și o altă țară condusă de o juntă prietenoasă cu Rusia, Mali, au făcut pasul neobișnuit de a declara că intervenția militară străină în statul Niger vecin, după lovitura de stat ce a avut loc, va fi considerată și o declarație de război împotriva lor.

În același context, nu trebuie să omitem aici nici părerea exprimată oficial de SUA în care s-a subliniat că nu există „niciun indiciu” că Rusia a fost implicată în răsturnarea militară a președintelui ales democratic din Niger. În 01 iulie, întrebat despre potențiala implicare a Moscovei în tumultul care se desfășoară într-o țara din Africa de Vest, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby, a declarat mass-media că administrația J. Biden nu are „niciun indiciu că Rusia ar fi în spatele acestui lucru, că Rusia îl sprijină militar în vreun anume fel și chiar eficient.” Totuși, ar fi de remarcat că Departamentul de Stat a adăugat că „nu ar fi în regulă ca Rusia sau Grupul Wagner să încerce să profite de instabilitatea din această țară sau în oricare alta din Africa”.

O altă națiune a cărei evoluții se derulează tot în contextul unei lovituri de stat, Guineea, într-o declarație separată a susținut junta din Niger și a îndemnat ECOWAS să „își revină în fire”. Poziția lor ca apărători față de evenimentele din Niger complică răspunsul întregii lumi la evenimentele derulate acum în Africa. De asemenea, reflectă ceea ce a avertizat un studiu al ONU, luna trecută, după ce a chestionat mii de cetățeni din țări africane care au trecut recent prin lovituri de stat sau alte schimbări nedemocratice de guvern.

Drept urmare, este important a sublinia aici că Uniunea Europeană (UE) și ONU și-au exprimat foarte clar dezaprobarea față de lovitura de stat și și-au exprimat sprijinul pentru acțiunile întreprinse de ECOWAS. Aceste organisme internaționale au subliniat importanța restabilirii guvernării democratice în Niger și au denunțat orice formă de schimbare neconstituțională a puterii.

Concluzionând, putem sublinia că situația actuală din Niger are implicații semnificative pentru stabilitatea regiunii Africii de Vest, dar și a întregii lumi.Amenințările cu forța din partea ECOWAS și a Uniunii Africane, contra-amenințările din Burkina Faso, Mali și Guineea, pozițiile diferite adoptate de marii actori internaționali și potențialul semnificativ de schimbare a influenței majore a puterii regionale în Africa către Rusia și China evidențiază complexitatea conflictului din Niger.

Pe măsură ce situația continuă să evolueze, comunitatea internațională va monitoriza îndeaproape evoluțiile din Niger și din întreaga regiune a Africii de Vest. Pe măsură ce criza se desfășoară, este esențial să se mențină concentrarea pe populația din Niger, care este prinsă în mijlocul conflictului. Rezolvarea crizei trebuie să acorde prioritate refacerii stabilității și securității în Niger și în întreaga regiune și să se susțină valorile democratice, soluția fiind necesar a fi în conformitate cu procedurile constituționale și fără a se recurge la forță, evitându-se astfel izbucnirea unui nou război după cel din Ucraina.

[1] Niger, oficial Republica Niger, este o țară din Africa de Vest, fără ieșire la mare, denumită astfel după fluviul Niger. Nigerul se mărginește cu Nigeria și Benin la sud, cu Burkina Faso și Mali la vest, cu Algeria și Libia la nord și cu Ciad la est. Nigerul are o suprafață de aproape 1.270.000 km², fiind a doua țară ca mărime fără ieșire la mare din Africa de Vest, după Ciad. Peste 80% din suprafața sa se află în deșertul Sahara. Populația predominant musulmană a țării de aproximativ 22 de milioane de locuitori trăiește în mare parte în grupuri în sudul și vestul îndepărtat al țării. Capitala, și cel mai mare oraș al țării, este Niamey, situat în partea sud-vestică a Nigerului.