Introducere

În perioada 22-24 august 2023, a avut loc la Sandton, în capitala sud-africană Johannesburg, cea de-a 15-a reuniune la nivel înalt a ţărilor BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Republica Africa de Sud).[1] Summit-ul este punctul culminant al reuniunilor acestui Grup al celor cinci,[2] desfăşurate în 2023 sub titlul generic „BRICS și Africa: Parteneriat pentru creștere accelerată în beneficiul tuturor, dezvoltare durabilă și multilateralism incluziv”.

Consolidarea cooperării cu ţările africane reprezintă o prioritate pentru ţări, grupuri de state şi instituţii din întreaga lume, ceea ce justifică reuniunea separată BRICS-Africa din 24 august 2023 și mai ales primirea Uniunii Africane ca membru permanent în G20 la summit-ul desfășurat sub președinția Indiei la New Delhi, în data de 9 septembrie 2023. Tot în 24 august a avut loc şi Dialogul BRICS+, privind extinderea alianței.

Summit-ul celor cinci confirmă continuarea eforturilor BRICS în direcţia reprezentării intereselor ţărilor în dezvoltare/emergente pe scena internaţională şi susţinerea de care se bucură alianța în rândul reprezentanţilor Sudului global. Tocmai de aceea se explică preocuparea multor țări din Sudul global de a se alătura celor cinci.

Țările BRICS au ajuns la un acord cu privire la principiile directoare, standardele, criteriile și procedurile procesului de extindere a alianței, deși nu există încă un document oficial dat publicității. Premierul Indiei, Narendra Modi, a propus pentru viitor criterii precum un nivel minim al PIB/locuitor și condiția ca noile state membre să nu fie supuse sancțiunilor internaționale.[3] 

Având în vedere toate acestea, acest articol argumentează de ce tot mai multe țări din Sudul global sunt interesate să adere la BRICS și totodată analizează motivaţiile pentru acceptarea primilor noi membri şi pentru menţinerea altora în anticamera aderării.

Țările BRICS, susținătoare ale unei Noi Ordini Economice Internaționale în beneficiul tuturor

Ţările BRICS, considerate deopotrivă poli individuali de putere şi o uniune de forţe grupate într-o alianţă cu obiective ambițioase, ocupă un loc aparte în configuraţia recentă a lumii multipolare. Multipolaritatea la nivel mondial este evidentă în plan economic, geopolitic și geostrategic, dar sistemul monetar internațional rămâne unipolar, fiind dominat de SUA și dolarul american.

Iniţiativele acestor ţări, atât comune, cât şi individuale, precum crearea Băncii de Dezvoltare sau „Banca BRICS”, lansarea de către China a Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură şi proiectul Chinei „Centura și Drumul”, de reactivare a Drumului Mătăsii dincolo de Asia, sunt considerate drept o cale de sporire a influenței acestora în plan global. China și Federația Rusă sunt critici fervenți la adresa Occidentului, în schimb India, Republica Africa de Sud și Brazilia nu doresc ca platforma BRICS să devină anti-occidentală.

Este bine-cunoscut că în 2006,un an în care a avut loc o nouă criză a gazului în relațiile Rusia-Ucraina și în care Ucraina a fost marcată de o criză parlamentară de proporții, Federația Rusă a fost forța motrice a formării alianței BRIC (la care s-a alăturat și Republica Africa de Sud în 2010, la inițiativa Chinei). Unul dintre obiectivele de atunci ale Rusiei era consolidarea puterii sale de negociere cu țările dezvoltate. Instituţionalizarea BRIC în 2009 a avut obiectivul nedeclarat (dar evidenţiat în Declaraţiile şi documentele comune) de reorganizare a Ordinii Mondiale în beneficiul tuturor ţărilor lumii, nu doar al „puterilor din Vest”, contribuind astfel la sporirea multipolarităţii, ceea ce ne aminteşte de amplele ecouri ale Grupului celor 77 (G77), coaliţia ţărilor în dezvoltare militând pentru o Nouă Ordine Economică Internaţională încă din anii ’70.

Alianța BRICS, deşi nu dispune de un sediu şi un Secretariat permanente, are o structură bine definită, multi-nivel, care este într-o continuă evoluţie. Deciziile sunt luate prin consens, un proces adeseori anevoios, ținând cont de interesele naționale adeseori contrare și de tensiunile existente (de exemplu, problema granițelor dintre China și India).

Se remarcă obiectivul de apărare a propriilor interese în cadrul organizaţiilor internaţionale, accelerarea reformei instituţiilor din sistemul Bretton-Woods şi sporirea reprezentativităţii Sudului pe scena internaţională.  BRICS consideră că acest din urmă deziderat se poate realiza prin: stimularea cooperării Sud-Sud; participarea activă la soluţionarea problemelor globale, urmând principiul responsabilităţii comune, dar diferenţiate, în funcţie de nivelul de dezvoltare; încurajarea utilizării propriilor monede în tranzacțiile Sud-Sud (ceea ce ar putea conduce pe termen lung la tranziția de la un sistem monetar internațional unipolar la unul multipolar, sinonim cu dedolarizarea tranzacțiilor internaționale).

Sinteza Declarației comune

Din cele 94 de puncte ale Declaraţiei din 23 august 2023, intitulată Declaraţia de la Johannesburg II (numerotarea fiind impusă de faptul că tot la Johannesburg a avut loc cu mai bine de două decenii în urmă o reuniune emblematică, şi anume summit-ul Pământului din 2002, sub egida ONU), se remarcă o serie de priorităţi.[4]

BRICS susţine promovarea păcii, o ordine internațională mai reprezentativă, mai echitabilă, un sistem multilateral revigorat și reformat, dezvoltarea durabilă și creșterea favorabilă incluziunii. Multilateralismul incluziv, considerat în mod necesar elementul central al sistemului relaţiilor internaţionale, este un sistem definit de reprezentanţii Grupului celor cinci prin câteva linii directoare.

Se remarcă rolul central pe care BRICS îl atribuie ONU într-un sistem internațional în care statele suverane cooperează pentru pace şi securitate, dezvoltare durabilă, asigurarea promovării și protecției democrației, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți și cooperarea bazată pe spiritul de solidaritate, respect reciproc, dreptate și egalitate. Se subliniază însă necesitatea reformei ONU, inclusiv a Consiliului de Securitate al ONU, în acord cu aspiraţiile legitime ale ţărilor în dezvoltare/emergente din Africa, Asia şi America Latină, inclusiv Brazilia, India și Republica Africa de Sud, care să dobândească un rol mai important în afacerile internaționale, în special în cadrul ONU, inclusiv al Consiliului de Securitate al acestuia.

Măsurile coercitive unilaterale sunt descrise ca fiind incompatibile cu principiile Cartei ONU, producând efecte negative în special în lumea în curs de dezvoltare. Se evidenţiază obiectivul ca ţările în dezvoltare/emergente să aibă o reprezentare mai puternică în organizații internaționale și foruri multilaterale în care acestea sunt deja prezente. Pe lista drepturilor omului este pus în lumină dreptul la dezvoltare într-o manieră echitabilă și egală, care este considerat la fel de important ca şi celelalte drepturi ale omului, aşadar un interes comun pentru Sudul global. Este adusă în prim-plan necesitatea de a promova şi proteja drepturile omului într-o manieră neselectivă, nepolitizată și constructivă și fără standarde duble. În acest sens, este relevant pasajul în care se face apel la respectarea democrației și a drepturilor omului, subliniindu-se că acestea ar trebui implementate la nivelul guvernanţei globale, precum și la nivel național.

Chiar dacă aceste deziderate referitoare la democraţie şi drepturile omului par a aduce atingere sistemului de guvernare din Federaţia Rusă şi China, interesele Sudului global sunt cele care primează, ceea ce este un plus pentru o alianţă de ţări cu sisteme de guvernare diferite. Faptul că istoria Republicii Africa de Sud după al doilea Război Mondial a fost dominată de apartheid vreme de aproape cinci decenii îi conferă acesteia dreptul, recunoscut inclusiv de China şi Federaţia Rusă, de a susţine democraţia şi drepturile omului.

În ceea ce priveşte comerţul internaţional, se exprimă sprijinul pentru un sistem comercial multilateral deschis, transparent, corect, previzibil, incluziv, echitabil, nediscriminatoriu și bazat pe reguli, cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în centrul său, cu tratament special și diferențiat pentru țările în dezvoltare, inclusiv pentru țările cel mai puțin avansate. Se menţionează şi necesitatea restabilirii până în 2024 a sistemului de reglementare a diferendelor în cadrul OMC, pe două niveluri, deplin funcţional şi accesibil tuturor membrilor şi a alegerii de noi membri în Organul de Apel al OMC fără alte întârzieri.[5]

Ţările BRICS susțin o rețea robustă de siguranță financiară globală, bazată pe cote și Fondul Monetar Internațional (FMI) cu resurse adecvate în centrul său. Totodată, pledează pentru încheierea celei de-a 16-a evaluări generale a cotelor FMI înainte de 15 decembrie 2023. Revizuirea ar trebui să restabilească rolul principal al cotelor în cadrul FMI, iar orice ajustare a cotelor ar trebui să aibă ca rezultat creșteri ale participațiilor ţărilor în dezvoltare/emergente, protejând în același timp reprezentarea celor mai săraci membri. Se face apel la reforma instituţiilor de la Bretton Woods, inclusiv din perspectiva unui rol mai mare pentru ţările în dezvoltare/emergente, inclusiv în funcții de conducere, care să reflecte importanța acestora în sistemul relaţiilor internaţionale.

În Declaraţie se reafirmă relevanța Grupului celor 20 (G20) ca forum multilateral de prim rang în domeniul cooperării economice şi financiare internaţionale, care cuprinde deopotrivă ţări dezvoltate şi în dezvoltare/emergente, în cadrul căruia se caută soluţii la provocările globale. Succesiunea Indiei, Braziliei şi Republicii Africa de Sud la preşedinţia G20 în perioada 2023-2025 readuce prioritățile Sudului global pe agenda internațională.

Se subliniază importanța utilizării monedelor locale în comerțul internațional și în tranzacțiile financiare intra-BRICS, dar și cu partenerii lor. Se încurajează consolidarea rețelelor băncilor corespondente, care să permită decontările în monedele locale.

În ceea ce priveşte cooperarea intra-BRICS, se recunoaşte rolul Noii Bănci de Dezvoltare (bancă multilaterală de dezvoltare fondată de BRICS în 2015) în promovarea dezvoltării durabile şi a infrastructurii. Trebuie subliniat că în afară de BRICS, Bangladesh, Emiratele Arabe Unite și Egipt sunt deja membri ai băncii, iar Uruguay a fost acceptată ca membru, dar încă nu și-a ratificat aderarea.

Referitor la extinderea grupului BRICS, se evidenţiază că miniştrii de externe au sarcina de a elabora o listă a ţărilor partenere potenţiale şi un Raport pe această temă până la viitorul summit. Federaţia Rusă va fi gazda următoarei reuniuni la nivel înalt, programată pentru 2024 în Kazan.

Motivaţii pentru invitarea celor şase noi membri să se alăture BRICS

Dintre cele peste 40 de țări din Sudul global, interesate de adâncirea cooperării cu BRICS (din care mai mult de jumătate au depus cerere oficială de aderare),[6] Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Argentina și Indonezia erau cotate de experţi ca având cele mai mari șanse să devină membri BRICS+ în viitorul apropiat.[7]

Prezenţa Iranului şi Etiopiei pe lista ţărilor invitate să adere la BRICS (Arabia Saudită, Argentina, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Etiopia şi Iranul) a luat oarecum prin surprindere comunitatea internaţională. Surprinzătoare este şi absența Indoneziei de pe lista țărilor acceptate de BRICS (aceasta a participat la reuniuni anterioare la nivel înalt, deși nu a depus o cerere oficială de aderare), în contextul în care este a patra în clasamentul țărilor lumii ținând cont de mărimea populației și are un PIB în preţuri curente estimat la peste 1.300 de miliarde de dolari, fiind poziţionată pe locul al 16-lea în clasamentul mondial, înaintea Arabiei Saudite.

Graficul 1: Ierarhia noilor membri ai grupului BRICS în funcţie de valoarea PIB-ului în 2022 (preţuri curente, milioane dolari, în paranteză locul în clasamentul mondial)

Sursa: International Monetary Fund (2023). World Economic Outlook Database, April.

Dintre ţările invitate, se remarcă centrul de greutate în regiunea Orientului Mijlociu. Atât Arabia Saudită, cât și Emiratele Arabe Unite au început să se detașeze de SUA şi merg din ce în ce mai mult pe propriul lor drum în domenii precum producția de ţiţei, războiul din Ucraina și relațiile cu partenerii strategici. [8]

Cu toate acestea, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite nu se concentrează exclusiv asupra BRICS și consideră G20 și alte organizații drept platforme care pot sprijini strategia lor de a-și spori influența geopolitică.[9]

La nivel mondial, China este principalul importator de ţiţei din Arabia Saudită şi Iran şi al treilea importator major din Emiratele Arabe Unite, în timp ce India este al patrulea importator semnificativ de ţiţei din Arabia Saudită şi al doilea din Emiratele Arabe Unite. În 2021, Iranul și China au semnat un acord economic și de securitate amplu, prin care China s-a angajat să investească 400 de miliarde de dolari în Iran pe o perioadă de 25 de ani în schimbul unei aprovizionări constante de petrol iranian la preț redus.[10]

Pe de altă parte, este bine-cunoscut rolul Chinei în eforturile de reconciliere a relaţiilor Arabia Saudită-Iran, urmate de restabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale dintre acestea.

Totodată, Federaţia Rusă exportă ţiţei către Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, în vederea rafinării şi reexportului, pentru ocolirea sancţiunilor internaţionale. În 2022, India şi Emiratele Arabe Unite au semnat un Acord de parteneriat economic cuprinzător, după ce 2021 a marcat 50 de ani de relaţii economice bilaterale. Această ţară din Golful Persic este principala destinaţie a emigranţilor indieni (3,5 milioane), fiind urmată de SUA (2,7 milioane) şi Arabia Saudită (2,5 milioane).[11]

Aderarea la BRICS este descrisă de experţi drept o "victorie politică" a Iranului, "după un an de tulburări în care s-a confruntat cu o criză severă de legitimitate pe plan intern și în străinătate".[12] Este o reconfirmare că Iranul nu este izolat pe scena internaţională şi atestă cât de puternice sunt relaţiile sale deopotrivă cu Federaţia Rusă şi China. De altfel, pe 4 iulie 2023 (întâmplător sau nu, exact de Ziua Națională a SUA), Iranul a devenit al nouălea membru al Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai, marcând prima aderare la un pact regional după revoluţia din 1979 şi constituirea Republicii Islamice.

În ceea ce priveşte Argentina, aceasta se află în plină criză economică, cu o rată a inflaţiei de trei cifre şi o depreciere accelerată a monedei naţionale, cu doar câteva luni înainte de alegerile generale din octombrie 2023. Doi candidaţi la alegerile prezidenţiale critică aderarea la BRICS, în timp ce actualul preşedinte, de centru-stânga, apreciază că aceasta este o oportunitate economică, oferind Argentinei posibilităţi de acces pe noi pieţe, consolidarea pieţelor existente, accelerarea investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă.[13] Argentina are relații strânse de cooperare deopotrivă cu Nordul și Sudul. O dovadă în acest sens o reprezintă faptul că, în data de 23 august 2023, Consiliul executiv al FMI a aprobat plata a 7,5 miliarde de dolari pentru Argentina, după finalizarea celei de-a cincea și a șasea revizuiri ale programului în valoare totală de 44 de miliarde de dolari.[14]

Egiptul, a treia țară ca populație de pe continentul african, a beneficiat de sprijin financiar din partea SUA decenii de-a rândul, însă în perioada recentă şi-a consolidat relaţiile de cooperare cu Federaţia Rusă şi China. Dependenţa excesivă de dolarul american, pe fondul războiului din Ucraina, a generat o fugă a capitalului şi a declanşat o criză valutară şi economică de proporţii. Importurile de grâu şi combustibil, achitate cu dolari, au determinat o majorare substanţială a preţurilor. Rambursarea datoriilor a fost îngreunată, iar moneda naţională s-a depreciat vizibil. În acest context, aderarea la BRICS este considerată de autoritățile egiptene o cale de a impulsiona schimburile comerciale în moneda naţională şi atragerea de investiţii străine directe.[15]

Etiopia, a doua cea mai populată țară a continentului african după Nigeria, dar totodată una dintre cele mai sărace țări ale lumii, confruntată cu îndelungi conflicte etnice, a solicitat aderarea la BRICS în data de 29 iunie 2023. Această țară a fost considerată până nu demult o "stea în ascensiune" a continentului african, datorită ritmului său robust de creştere economică. Premierul Abiy Ahmed Ali, în funcţie din 2018, a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace în 2019 „pentru eforturile sale de pace și cooperare internațională și, în special, pentru inițiativa sa decisivă de a rezolva conflictul de frontieră cu Eritreea vecină”.[16] Însă în urma celor doi ani de război în regiunea Tigray şi a suspendării ajutorului din partea SUA (schimburi comerciale preferenţiale şi ajutor alimentar), situaţia s-a schimbat. Conflictul din Tigray a luat sfârşit în noiembrie 2022, însă au apărut şi alte zone de tensiuni pe plan intern. Alianţa cu Emiratele Arabe Unite s-a consolidat în perioada recentă, iar intensificarea relaţiilor de cooperare cu BRICS este considerată o cale către redresarea economică, având în vedere că reconstrucţia ţării implică resurse financiare substanţiale.

Concluzii

Într-o lume în schimbare, unele țări în dezvoltare/emergente sunt înclinate să se regrupeze în jurul BRICS, dar altele preferă să rămână echidistante între Occident și axa Beijing-Moscova. Dominanța SUA și a dolarului american nu este în avantajul Sudului global, dar numeroase țări în dezvoltare/emergente nu consideră nici apropierea prea mare de China și Federația Rusă ca fiind benefică intereselor naționale de dezvoltare economică. Relevant în acest sens este cazul Indoneziei. Absența sa de pe lista țărilor care au fost invitate să se alăture BRICS se explică prin poziția acesteia, care menține o politică strictă de nealiniere. Indonezia are chiar o aversiune față de alianțele de natură geopolitică/geostrategică, cu atât mai mult cu cât avantajele sale de ordin economic în calitate de membru nu sunt evidente, iar relațiile sale cu partenerii occidentali s-ar putea deteriora. Unii experți internaționali apreciază că aderarea sa la alte organizații precum Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică este mai avantajoasă pentru imaginea sa decât statutul de membru al BRICS.

Dintre noii membri potențiali, se remarcă Iranul, care nu are la dispoziție multe alternative de cooperare în plan regional și internațional. Este de așteptat ca în viitorul apropiat să nu mai fie acceptate state supuse sancțiunilor economice internaționale (precum Venezuela), după cum indică preferințele exprimate de premierul indian Narendra Modi pe marginea summit-ului.

În schimb, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite par a fi interesate de BRICS doar din perspectiva sporirii puterii lor de negociere cu țările dezvoltate și a creșterii rolului lor pe scena internațională. Argentina, Egiptul și Etiopia sunt țări care se confruntă cu dificultăți de natură economică, cooperarea cu BRICS fiind considerată o cale de a impulsiona schimburile comerciale în moneda naţională, atragerea de investiţii străine directe și accesul la resurse financiare în absența unor constrângeri similare cu cele din partea FMI. Astfel de așteptări trebuie să se și înfăptuiască, pentru ca BRICS să rămână și în viitor o organizație credibilă pentru Sudul global.

[1] O variantă a acestui articol a fost publicată în revista Institutului de Economie Mondială Piața internațională, Buletin lunar, nr. 8, august, pp. 5-10.

[2] A nu se confunda cu G5 desemnând BICSAM (Brazilia, India, China, Republica Africa de Sud, Mexic), invitate în 2005 de Marea Britanie să participe la summit-ul G8 din 2005.

[3] https://www.reuters.com/world/brics-leaders-weigh-expansion-criteria-with-blocs-future-balance-2023-08-23/.

[4] Declaraţia poate fi consultată la: https://mea.gov.in/Images/CPV/Declaration_2408.pdf.

[5] La data de 10 decembrie 2019, au expirat mandatele a doi dintre ultimii trei membri ai Organului de Apel - reprezentând India şi SUA - ceea ce a determinat ca acesta să nu îşi mai poată desfăşura activitatea din 11 decembrie 2019. Mandatul ultimului membru a expirat la 30 noiembrie 2020. Din iunie 2017, nu a mai avut loc nicio nouă numire din cauza lipsei de consens dintre membri. În perioada iunie 2017-decembrie 2019, mandatele a trei judecători au expirat și un alt judecător și-a dat demisia. Organul de Apel este compus din șapte membri (cu posibilitatea să îşi desfăşoare activitatea cu un număr de cel puţin trei membri), care sunt numiți de Organul de soluționare a diferendelor, cu mandate de câte patru ani. Fiecare persoană poate fi numită pentru încă patru ani. Numirile sunt eșalonate, asigurându-se că nu toți membrii își încep și își finalizează mandatele în același timp. Un președinte este ales dintre membri pentru un mandat de un an, care poate fi prelungit pentru o perioadă suplimentară de un an. Președintele coordonează activitatea Organului de Apel. Pentru audierea fiecărui apel este selectată o divizie formată din trei membri, cu un preşedinte.  Lipsa unui arbitru internațional în acest domeniu poate încuraja escaladarea/agravarea disputelor comerciale, precum cele dintre SUA-China, Franţa-SUA, UE-Malaysia.

A se consulta:

http://country.eiu.com/article.aspx?articleid=1798800563. https://www.wto.org/english/tratop_e/dispu_e/dispu_e.htm.

[6] https://www.reuters.com/world/brics-leaders-weigh-expansion-criteria-with-blocs-future-balance-2023-08-23/.

[7] https://www.business-standard.com/economy/news/brics-countries-likely-to-add-five-new-members-during-august-summit-123062900836_1.html.

[8] https://www.nytimes.com/2023/08/25/world/middleeast/iran-brics.html.

[9] https://www.reuters.com/world/saudi-arabia-eyes-world-stage-after-brics-invitation-2023-08-24/.

[10] Iranul este a doua țară în clasamentul statelor lumii cu cele mai mari rezerve de gaze naturale (după Rusia) și a treia mare deținătoare de rezerve de țiței, dar este puternic afectată de sancţiunile economice din partea SUA şi a UE. https://www.nytimes.com/2023/08/25/world/middleeast/iran-brics.html.

[11] A se consulta: https://www.thenationalnews.com/uae/government/2023/08/13/indian-population-in-uae-crosses-35-million-minister-says/ şi https://www.pewresearch.org/short-reads/2022/12/16/key-facts-about-recent-trends-in-global-migration/.

[12] https://www.nytimes.com/2023/08/25/world/middleeast/iran-brics.html.

[13] https://www.reuters.com/world/new-scenario-opens-argentina-with-brics-invitation-fernandez-says-2023-08-24/.

[14] https://www.reuters.com/world/americas/argentina-secures-75-bln-disbursement-imf-board-oks-reviews-govt-2023-08-23/.

[15] https://www.nytimes.com/2023/08/23/world/asia/brics-nations-new-members-expansion.html.

[16] https://www.nobelprize.org/prizes/peace/2019/summary/.