1. Întâlnire importantă între miniștrii de externe din Ucraina și Ungaria înainte de un summit extraordinar al Uniunii Europene (UE)

În 29 ianuarie 2024, ministrul de externe ucrainean, Dmîtro Ivanovîci Kuleba[1] s-a întâlnit, în vestul Ucrainei, cu omologul său maghiar, Péter Szijjártó[2], înaintea unui summit care vizează deblocarea ajutorului pentru o țară devastată de războiul cu Rusia. Întâlnirea celor doi miniștri de externe a avut loc într-o stațiune din apropierea orașului ucrainean Ujhorod, fiind prima vizită a ministrului maghiar de externe, P. Szijjártó, în Ucraina, de la invazia declanșată de Rusia, în februarie 2022, și singura întâlnire bilaterală oficială cu omologul său ucrainean, D. Kuleba, în ultimii doi ani.

În acest context, este semnificativ a menționa aici că această întâlnire s-a desfășurat înainte ca Uniunea Europeană (UE) să desfășoare un summit extraordinar planificat a avea loc în ziua de 01 februarie 2024, cu scopul de a încheia revizuirea bugetului său multianual și, așa cum am subliniat anterior, inclusiv pentru finanţarea Ucrainei în contextul războiului cu Rusia.

În fața provocărilor fără precedent și neașteptate, inclusiv războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, pandemia globală de COVID-19 și creșterea ratelor dobânzilor, s-a ajuns la concluzia că bugetul pe termen lung al UE trebuie consolidat, deoarece a fost supus unei presiuni foarte mari. În acest context, liderii statelor membre ale UE vor discuta propunerea de revizuire chiar la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2021-2027, care include crearea unui instrument pentru Ucraina pentru a oferi stabilitate pe termen lung statului ucrainean și platforma tehnologiilor strategice pentru Europa (STEP), obiectivul esențial fiind acela de a face UE mai competitivă.

Încă din decembrie 2023, pe baza negocierilor avute, liderii statelor UE au discutat cum să fie finanțate cele mai stringente nevoi și prioritățile viitoare, inclusiv sprijinul pentru Ucraina, migrația și dimensiunea externă, plățile de dobânzi și instrumentele speciale. În urma negocierilor s-a prevăzut un pachet financiar suplimentar de 64,6 miliarde EUR, care ar trebui cheltuit pentru următoarele noi priorități: 50 de miliarde EUR pentru Ucraina (17 miliarde EUR sub formă de granturi și 33 miliarde EUR în împrumuturi), 2 miliarde EUR pentru migrație și gestionarea frontierelor, 7,6 miliarde de euro pentru comunități, 1,5 miliarde EUR pentru Fondul European de Apărare în cadrul noului instrument STEP, 2 miliarde EUR pentru instrumentul de flexibilitate și 1,5 miliarde EUR destinați rezervei pentru solidaritate și ajutor de urgență Este semnificativ de menționat că încă de la la 10 ianuarie 2024, ambasadorii UE au aprobat mandate parțiale privind sprijinul financiar pentru Ucraina și Fondul European de Apărare în cadrul noului instrument STEP.

Dar iată că, ministrul de externe maghiar, P. Szijjártó, în cadrul întâlniri cu ministrul de externe ucrainean, a subliniat că modificările aduse de Ucraina, la sfârșitul anului trecut, legilor lingvistice și educaționale au „oprit fără îndoială o spirală negativă” care a restrâns drepturile etnicilor maghiari din regiunea Zakarpattia, de vestul Ucrainei, de a studia în limba lor maternă. Oficialul maghiar a mai ținut să precizeze că acele schimbări nu au fost suficiente pentru a rezolva disputa privind drepturile lingvistice ale minorității maghiare care a dominat relațiile destul de sărace ale celor două țări în ultimii ani.

Ungaria, a mai spus P. Szijjártó, are „o așteptare ca membrii comunității naționale maghiare să-și recapete drepturile care existau deja în 2015”, oficialul maghiar subliniind că „au încă un drum lung de parcurs, dar partea maghiară este pregătită să facă această muncă”. Din punctul său de vedere, D. Kuleba a ținut să evidențieze că el consideră că problema minorității maghiare este „rezolvată în mod fundamental”, dar că va fi înființat un comitet mixt pentru a examina modul în care Kievul poate răspunde cererilor ulterioare ale Budapestei, privind comunitatea maghiară din Ucraina, și să prezinte aceste constatări guvernelor celor două state în termen de zece zile.

Andrii Yermak, șeful Oficiului prezidențial ucrainean care a participat și el la discuții, a declarat că s-au înregistrat progrese în organizarea unei întâlniri bilaterale între premierul Ungariei, Viktor Orbán, și președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, dar nu a oferit detalii despre când ar putea avea loc o astfel de întâlnire. Totuși, este foarte important a reține că unii dintre criticii lui V. Orbán, din cadrul UE, cred că acesta și-a folosit dreptul de veto, pentru blocarea asistenței acordate Ucrainei, ca pârghie pentru a obține acces la fondurile înghețate, în timp ce la Budapesta se susține că Bruxellesul încearcă să șantajeze Ungaria pentru a forța o schimbare a politicilor sale.

În acest context, putem aprecia că, în urma întâlnirii celor doi miniștri de externe din data de 29 ianuarie, a fost făcut un pas în soluționarea conflictului diplomatic existent de ani de zile între Ucraina și Ungaria, dar nu a fost făcut niciun progres în ceea ce privește blocarea de către Ungaria a unui pachet crucial de ajutor financiar al UE pentru Kiev. Așadar, așa cum este și firesc în contextul ultimelor inadvertențe apărute în ultima perioadă în cadrul procesului de adoptare a deciziilor la nivelul UE, este semnificativ a menționa aici că relațiile dintre cele două state vecine, Ucraina și Ungaria, au fost tensionate mai mult după ce premierul Ungariei, V. Orbán, un lider din cadrul UE perceput foarte clar ca un apropiat al Kremlinului, a folosit dreptul de veto, în decembrie 2023, pentru a nu vota favorabil și a bloca cele 50 de miliarde de euro oferite pentru ajutorul Kievului în războiul cu Moscova.

2. Fracționarea statelor lumii, caii troieni și corupția, factori perturbatori pentru viitorul Ucrainei

Deci, a devenit foarte clar că liderii UE au convenit în privinţa declanșării convorbirilor cu Ucraina pentru sprijin și chiar pentru aderare, însă nu au putut conveni asupra pachetului de ajutor financiar pentru Kiev datorită unei cauze la care se așteptau mulți, și anume opoziţia statului maghiar.

Ungaria, care și-a menținut și chiar și-a intensificat în ultima perioadă legăturile mai ales cu Kremlinul, dar și cu Beijingul, a început să-i facă să se simtă frustrați pe liderii marii majorități a statelor membre ale UE și aliaților din NATO, deoarece dovedește că încă mai durează până la aprobarea oficială chiar și a cererii Suediei de a se alătura Alianței Nord-Atlantice, dovedind că este singura țară a NATO care nu a ratificat aderarea țării nordice la alianță după ce parlamentul turc a făcut acest lucru. Premierul ungar, V. Orbán, care menține relații cordiale cu Moscova în pofida declanșării războiului din Ucraina de către Vladimir Putin, a declarat în 24 ianuarie că îi va îndemna pe legiuitorii de la Budapesta să ratifice aderarea Suediei cu prima ocazie posibilă în condițiile în care parlamentul de la Budapesta nu este acum în activitate.

Drept urmare, finanţarea militară a SUA pentru Ucraina poartă un mesaj de descurajare cheie și pentru China, așa cum a subliniat şeful NATO, Jens Stoltenberg, la începutul unei vizite la Washington, menită să facă lobby în cadrul Congresului pentru a se continua finanţarea războiului împotriva Rusiei.

„Am înţeles că este nevoie de puţin mai mult timp cu Ungaria pentru a adopta o decizie prin unanimitate - care este necesară pentru un acord privind revizuirea MFF (Cadrul Financiar Multianual)”, a declarat și președintele Consiliului European, Charles Michel, în cadrul unei conferinţe de presă comune cu premierul belgian, Alexander De Croo.

C. Michel a mai adăugat că, pe lângă finanţarea pentru Ucraina, cele 27 de state ale UE au avut propuneri pentru sprijin financiar suplimentar în scopul gestionării migraţiei, dezastrelor naturale şi pentru securitate şi apărare. Nu trebuie omis faptul că la 01 ianuarie 2024 Belgia a preluat de la Spania preşedinţia prin rotaţie a UE.

Într-un astfel de context, V. Zelenski a vorbit despre riscul ca și conflictul din Ucraina să devină al treilea război mondial, în timp ce a insistat pentru a primi ajutor extern într-un interviu acordat postului de stat german ARD, în 28 ianuarie.

V. Zelenski a spus că dacă Rusia ar lovi o țară NATO, ar fi „începutul celui de-al treilea război mondial”. Întrebat dacă este dezamăgit de faptul că Germania nu intenționează să furnizeze Ucrainei rachete de croazieră Taurus[3], V. Zelenski a spus că este doar dezamăgit că Germania nu a jucat rolul pe care ar fi trebuit să-l joace încă de la începutul ocupației Ucrainei. Referindu-se și la slăbiciunea răspunsului Occidentului pentru invazia Rusiei în Crimeea, în 2014, el a subliniat că nu face referire doar la răspunsul german ce ar fi trebuit dat, indicând „nu este vorba doar despre Olaf Scholz” și că „se referă la liderii europeni și SUA”.

Este semnificativ a subliniat aici și faptul că, V. Zelenski a spus că Ucraina are sprijin în SUA numai din partea unei părți a clasei politice. „Există republicani care individual nu susțin Ucraina, dar marea majoritate a democraților și a republicanilor susțin Ucraina”, a spus el. Într-un același context cumulat cu un al doilea mandat al lui Donald Trump, el a mai specificat că totuși politica SUA nu depinde de o singură persoană.

Așa cum se previziona, președintele american, Joe Biden, a cerut Congresului să aprobe un nou ajutor de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, dar discuțiile s-au blocat, deoarece parlamentarii republicani cer schimbări majore în politica SUA de control la frontieră ca preț la schimb pentru aprobarea lor pentru inițiativa legislativă menționată anterior. „Ceea ce contează este că Ucraina primește sprijin continuu, pentru că trebuie să realizăm că acest lucru este urmărit îndeaproape și la Beijing”, a mai spus J. Stoltenberg pentru mass-media. Nu trebuie omis nici faptul că, prim-ministrul britanic Rishi Sunak a semnat un nou acord de securitate cu V. Zelenski, președintele Ucrainei, și a anunțat o creștere a finanțării militare pentru Kiev. R. Sunak a spus că Regatul Unit își va crește sprijinul în următorul an financiar la 2,5 miliarde de lire sterline (3,2 miliarde de dolari), o creștere cu 200 de milioane de lire sterline (255 de milioane de dolari) față de cei doi ani anteriori. V. Zelenskyy a spus că este mai sigur acum că țara sa va obține un nou ajutor financiar din partea SUA.

La rândul său, ministerul apărării din Marea Britanie consideră că acea creștere ca număr a deja cunoscutelor atacuri de incendiere asupra birourilor de înrolare ruse „este foarte probabilă din cauza unui sentiment mai mare de nemulțumire față de război chiar în rândul populației ruse”. Au existat 220 de atacuri asupra birourilor militare ruse de la începutul războiului din februarie 2022, 113 dintre acestea fiind înregistrate în ultimele șase luni. În timp ce V. Putin a promis în conferința de presă anuală de luna trecută că nu vor mai exista mobilizări, numărul tot mai mare de atacuri incendiare asupra birourilor de înrolare rusești, „sugerează o lipsă de încredere în această promisiune”, așa cum s-a concluzioant și în diverse medii internaționale de analiză.

Într-un astfel de context, iată că este necesar a fi luat în seamă și chiar a analiza din toate punctele de vedere exercițiul militar antisubmarin desfășurat de nava de război rusă „Mareșal Shaposhnikov” în Marea Chinei de Sud, o fregată rusă a Flotei Pacificului. Nava de război a executat trageri cu torpile și încărcături de adâncime - care sunt arme de război antisubmarin - după ce a detectat un submarin inamic simulat și a confirmat coordonatele acestuia primite de la un echipaj de elicopter.

Drept urmare, este semnificativ a evidenția aici prezența în Marea Chinei de Sud a unui detașament de nave de război rusești din Flota Pacificului, care include nava „Mareșal Shaposhnikov”, precum și crucișătorul „Varyag”, nava amiral a flotei, acestea aflându-se într-o „călătorie pe distanțe lungi”, conform Agenției de presă de stat RIA, care a anunțat că navele au pornit în misiune părăsind portul Vladivostok, din Orientul Îndepărtat al Rusiei.

Nu trebuie omis nici faptul că Rusia a lansat atacuri cu drone și rachete care vizează infrastructura civilă și critică în zone extinse ale Ucrainei, dar chiar dacă nu a fost înregistrat un număr semnificativ de victime, se poate spune că nu poate fi catalogat ca o surpriză faptul că Rusia și Ucraina și-au sporit atacurile aeriene fiecare din aceste două state pe teritoriul celuilalt stat, în ultimele luni, vizându-se infrastructura militară, energetică și de transport critică. De pildă, Rusia a atacat regiunea centrală Poltava cu două rachete balistice lansate de sistemul de rachete balistice Iskander și trei rachete sol-aer în regiunea Donețk, din estul Ucrainei.

În tot acest context al evoluțiilor politice, militare și de securitate descrise până acum, se impune a nu omite faptul că în Ucraina, oficiali ai ministerului apărării au conspirat cu angajații unei firme de arme ucrainene pentru a deturna aproape 40 de milioane de dolari alocați pentru cumpărarea a 100.000 de obuze de mortier, fapt constatat și făcut cunoscut de structurile de securitate al Ucrainei. Cinci persoane au fost puse sub acuzare, o persoană fiind reținută chiar când încerca să treacă granița și să părăsească Ucraina.

Ca urmare a mai multor cazuri înregistrate, corupția deja poate fi catalogată ca fiind un fenomen și un obstacol major în încercarea Kievului de a adera la UE și NATO, oficialii din ambele blocuri cerând reforme pe scară largă împotriva acestui flagel înainte ca și Kievul să li se alăture. În același context, de pildă, sunt înregistrate critici la adresa unor firme internaționale renumite pentru legăturile lor cu Rusia, pe fondul războiului în derulare în Ucraina. La începutul conflictului, agenți economici internaționali au promis blocarea investițiilor în Rusia. Cu toate acestea, cercetările efectuate au descoperit că anumite companii încă recrutează noi agenți de vânzări în Rusia, fiind oferite celor recrutați numeroase premii, bonusuri în numerar și chiar vacanțe pentru atingerea țintelor.

În altă ordine de idei, mai ales privind dezinformarea, grupul de hacking NoName05716 susține că vizează guvernul ucrainean cu ajutorul altor grupuri de hacking 22С, Skillnet, CyberDragon, Federal Legion, People’s Cyber Army și Phoenix.

Dar iată că, putem începe să ne dăm răspunsul la întrebarea: de ce Rusia preferă să ducă un război pentru uzură permanentă și distrugere completă împotriva Ucrainei? Un înalt oficial rus a sugerat că Moscova nu este interesată de niciun fel de alte obiective în afară de eradicarea statului ucrainean. Directorul Serviciului de Informații Externe al Rusiei, Serghei Narîșkin[4], a declarat că statul și guvernul ucrainean au o „soartă foarte tristă” și că Rusia „nu se va opri la jumătatea drumului”. În invazia sa inițială a Ucrainei, Rusia sperase să intre în Kiev și să răstoarne guvernul ucrainean înainte de a-și instala propriii oficiali. Institutul pentru Studierea Războiului, cu sediul în SUA, a declarat că S. Narîșkin a făcut o declarație similară anterior, potrivit căreia Rusia „nu se va opri la jumătate” în lupta sa cu ideologia nazistă - o temă pe care Moscova a folosit-o pentru a-și justifica invazia în Ucraina. „Asemănarea ambelor declarații sugerează că S. Narîșkin ar putea folosi retorica pre-aprobată de la Kremlin pentru a semnala cetățenilor ruși că Kremlinul nu este deschis să negocieze cu Ucraina sau să facă compromisuri în orice reglementare a războiului început de Rusia, în ciuda recentelor rapoarte occidentale care spun contrariul” așa cum a mai subliniat Institutul pentru Studiul Războiului[5]. Oficialii ruși au reiterat în mod constant angajamentul Rusiei față de obiectivele sale maximale în Ucraina - care echivalează cu o capitulare completă a Ucrainei - iar declarațiile oficialilor ruși, care sugerează că Rusia este sau a fost întotdeauna interesată de negocieri de pace cu Ucraina, sunt foarte probabil eforturi de a simula interesul de a determina concesii occidentale preventive cu privire la suveranitatea sau integritatea teritorială a Ucrainei.

3. Republica Moldova este vizată de Kremlin

Kremlinul continuă eforturile de destabilizare și a R. Moldova – întrucât se oferă de multă vreme să fie „mediator” în dezacordurile existente, în timp ce analiștii internaționali spun că totuși Kremlinul încearcă „să stabilească condiții de informare favorabile pentru a destabiliza” și R. Moldova. Institutul pentru Studiul Războiului spune că acest lucru este probabil o parte a eforturilor de prevenire a integrării R. Moldova în UE.

Un oficial din cadrul ministerului de externe al Rusiei a susținut într-un interviu acordat agenției de presă a Kremlinului că, R. Moldova a început să „distrugă legăturile” cu țările din Comunitatea Statelor Independente (CSI), organizație care a fost fondată în 1991 după dizolvarea fostei Uniunii Sovietice și care are ca scop stimularea cooperării dintre țările membre.

Alexei Polishchuk, directorul Departamentului al II-lea al Țărilor CSI din cadrul ministerului afacerilor externe (MAE) al Rusiei, a susținut într-un interviu pentru TASS, publicat pe 28 ianuarie, că R. Moldova a început să „distrugă legăturile” cu statele membre ale CSI, cu această organizație condusă de Rusia în ansamblul ei, și că există zvonuri că R. Moldova intenționează să părăsească CSI până la sfârșitul anului 2024. A. Polishchuk a susținut că această decizie nu ar aduce beneficii intereselor sau cetățenilor moldoveni și ar fi neprofitabilă pentru economia moldovenească. A. Polishchuk a mai susținut că soluționarea chestiunii transnistrene în R. Moldova se află într-o „criză profundă” și că presiunea economică a R. Moldova asupra Transnistriei, de la începutul anului 2024, a „întârziat și mai mult” orice soluție. A. Polishchuk a susținut că Rusia este gata să repare deteriorarea relațiilor dintre R. Moldova și Transnistria „în calitate de mediator și garant” al înțelegerii. Viceprim-ministrul moldovean, Oleg Serebrian, a declarat, la 28 ianuarie, că R. Moldova nu va reveni la procesul de negociere „5+2", cu privire la Transnistria, care să implice și Rusia în timpul continuării invaziei Ucrainei de către Moscova.

Polishchuk a ținut să comenteze situația din regiunea separatistă a Transnistriei, subliniind că regiunea separatistă s-a desprins de R. Moldova în 1990 și este susținută economic, politic și militar de Rusia.

4. Europa și NATO se pregătesc intens și caută să întărească coeziunea statelor membre pentru respingerea acțiunilor oricărui agresor

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că Ucraina ar trebui să primească în continuare sprijinul de care are nevoie pentru a lupta împotriva Rusiei de pe teritoriul său; în caz contrar, SUA, Europa și alte părți ale lumii vor fi mai vulnerabile dacă președintele rus, V. Putin, primește ceea ce „dorește de la Ucraina”. În timpul unui interviu TV pentru Fox News, J. Stoltenberg a mai spus că Beijingul urmărește cu atenție răspunsul NATO la invazia Ucrainei de către Rusia. „Astăzi, este Ucraina, mâine, poate fi Taiwan”, a mai subliniat J. Stoltenberg.

Având în vedere că ajutorul SUA ar putea scădea, V. Zelenski a îndemnat Germania să-și folosească greutatea economică pentru a-și mobiliza partenerii UE cu scopul de a oferi mai mult sprijin Kievului în lupta împotriva Rusiei. „Pasivitatea din partea SUA sau lipsa de sprijin ar fi un semnal rău”, a declarat el pentru un post național german de mass-media.

Dar iată că, în cea de a IV-a săptămână a lunii ianuarie 2024, la nivel NATO a fost lansat cel mai mare exercițiu militar de după Războiul Rece, care se va desfășura până la sfârșitul lunii mai 2024, repetând modul în care trupele americane ar putea întări și sprijini aliații europeni în țările care se învecinează cu Rusia și pe flancul estic al Alianței, dacă ar izbucni un conflict cu un adversar „aproape egal” ca și forță militară. Nu trebuie omis faptul că, ultimele exerciții de dimensiuni similare au fost Reforger - în timpul Războiului Rece, din 1988, cu 125.000 de participanți - și Trident Juncture, în 2018, cu 50.000 de participanți.

Acest nou exercițiu militar de mare amploare va implica trupe din toate cele 31 de țări NATO și din Suedia, stat care poate deveni în curând membru NATO, chiar dacă Ungaria întârzie darea acordului pentru acest proces de integrare.

Stoltenberg răspunzând la întrebarea dacă exercițiile militare ale NATO din 2024 ar putea provoca un răspuns din partea Beijingului și Moscovei, el a spus că Alianța Nord-Atlantică este menită să prevină războiul și nu să provoace război, exercițiile NATO în cadrul Operațiunii „Steadfast Defender 24" implicând aproximativ 90.000 de militari NATO să participe la o aplicații în întreaga Europă în lunile următoare. Vor fi implicate cincizeci de nave, 80 de avioane și peste 1.100 de vehicule de luptă.

Exercițiile „vor arăta că NATO poate desfășura și susține operațiuni complexe, pe mai multe domenii, pe parcursul mai multor luni, pe mii de kilometri, din nordul SUA până în Europa Centrală și de est și în orice condiții”.

5. Concluzionând putem spune că...

Rusia amenință Ucraina și demonstrează prin acțiunile sale că are în plan eradicarea acestui stat. China urmărește și monitorizează foarte atent evoluțiile în întreaga lume în contextul propriilor interese. Iranul menține o presiune crescută prin destabilizarea Orientului Mijlociu. Într-un astfel de context, se conștientizează din ce în ce mai clar că arhitectura de securitate a Europei este pusă sub semnul întrebării și, într-un astfel de context global, la nivelul acestei entități se dorește atât unitate, cât și claritate în tot ceea ce se vrea și, mai presus de toate, în tot ceea ce se intenționează a se face.

Din discuțiile oficiale care au avut loc și numeroasele analize făcute de ceva timp la nivel internațional, s-a ajuns la concluzia că două lucruri au devenit foarte clare: trebuie să se ajungă la o poziție unită a întregii Europe și trebuie să fie fundamentat rolul UE, susținându-l cu căi de parcurs și mijloace concrete de acțiune, adică nu doar pe ceea ce se gândește sau se dorește, ci și pe ceea ce se intenționează a se face concret.

Nu trebuie a se omite că Rusia nu face doar afirmații, ci însoțește acest lucru cu o presiune militară crescândă în Ucraina și prin amenințări la adresa Europei și NATO, având alături și alte câteva state ale lumii care doresc edificarea unei așa numite noi ordini mondiale.

Această întreagă evoluție a lumii din zilele noastre impune inclusiv atât intensificarea activității de combatere a dezinformării și a amenințărilor cibernetice, cât și consolidarea securității energetice prin dezvoltarea mai rapidă a surselor regenerabile și o mai mare diversificare a rutelor și a surselor pentru import.

La nivel regional și global, se consolidează din ce în ce mai clar percepția că, împreună cu NATO, UE devine un jucător cheie în asigurării securității proprii, dar și a celei regionale și mondiale.

[1] Este un politician, diplomat și specialist în științele comunicării, în prezent deținând funcția de ministru al afacerilor externe. El este, de asemenea, membru al Consiliului Național de Apărare și Securitate al Ucrainei. Este unul dintre cei mai tineri diplomați de carieră din istoria Ucrainei. A lucrat anterior ca vicepremier al Ucrainei pentru integrarea europeană și euro-atlantică precum și ca reprezentant permanent al Ucrainei la Consiliul Europei, între anii 2016 și 2019.

[2] Péter Szijjártó, născut la 30 octombrie 1978, este un politician maghiar, care este ministru al afacerilor externe și comerțului, din 2014. Anterior a fost ministru adjunct al afacerilor externe și comerțului și secretar de stat parlamentar la ministerului afacerilor externe și comerțului. În iunie 2012, a fost numit secretar de stat pentru afaceri externe și relații economice externe la Cabinetului primului ministru. P. Szijjártó s-a alăturat Fidesz în 1998.

[3] Taurus KEPD 350 este o rachetă de croazieră lansată aerian, de fabricație suedezo-germană, fabricată de Taurus Systems și folosită de Germania, Spania și Coreea de Sud. Taurus Systems GmbH este un parteneriat între MBDA Deutschland GmbH (fostă LFK) și Saab Bofors Dynamics.

[4] Este un politician și om de afaceri rus care ocupă funcția de director al Serviciului de Informații Externe, din 2016. Anterior, a fost președinte al Dumei de Stat (2011–2016) și șef al administrației de la Kremlin (2008–2012); a fost, de asemenea, președintele Comisiei pentru adevărul istoric din mai 2009 până când aceasta a fost dizolvată, în februarie 2012.

[5] Institutul pentru Studiul Războiului este un grup de cercetare nonprofit american și un think tank fondat în 2007 de istoricul militar, Kimberly Kagan, și cu sediul în Washington, D.C. ISW oferă cercetări și analize cu privire la problemele apărării și afacerilor externe.