1. Situația de securitate din Balcanii de Vest devine din ce în ce mai fragilă și incertă în contextul percepției liderilor sărbi că vor fi supuși de comunitatea internațională la sancțiuni cu efecte ireversibile

În 16 aprilie, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei (APCE), principalul organism pentru drepturile omului de pe continent, a votat pentru a recomanda aderarea Kosovo, o provocare majoră și un pas important în integrarea internațională a acestui nou stat, care a rezultat după dezintegrarea fostei Iugoslavii și care și-a declarat unilateral independența, în 2008. APCE a votat cu scorul de 131 la 29 în favoarea aderării Kosovo, în contextul înregistrării și a 11 abțineri, față de opoziția acerbă a Serbiei. Reprezentantul muntenegrean, Maja Vukicevic, deputat al Partidului Popular Democrat pro-sârb, care face parte din coaliția de guvernământ, a votat împotriva aderării Kosovo, în discordanță cu politica oficială a țării sale.

Înainte de vot, reprezentantul Parlamentului Kosovo, Enis Kervan, i-a îndemnat pe membrii APCE să voteze în favoarea raportului întocmit de raportorul Consiliului Europei Dora Bakoyannis (Grecia), a cărei țară este unul dintre cele cinci state membre ale Uniunii Europene (UE) care nu recunosc Kosovo ca stat independent.

„Aderarea Kosovo la Consiliul Europei este... un pas către asigurarea accesului la justiție pentru toți cetățenii noștri”, a declarat E. Kervan, deputat kosovar din Partidul Democrat Turc, din Kosovo. Șefa delegației sârbe, Biljana Pantić Pilja, s-a opus cu fermitate raportului, subliniind că înființarea Comunității Municipalităților Sârbe este încă o obligație neîndeplinită din partea Kosovo.

În acest context, este semnificativ de menționat aici că, încă din data de 26 martie, președintele sârb, Aleksandar Vučić, a avertizat că pe țara sa o așteaptă zile dificile și a spus că va informa în curând națiunea despre felul provocărilor care îi așteaptă.

„Zile grele vin pentru Serbia. În acest moment, nu este ușor să spunem ce fel de știri am primit în ultimele 48 de ore”, a spus la acea vreme A. Vučić pe rețelele de socializare, dar a indicat că sunt legate de amenințări directe la adresa interesului național al Serbiei.

„Ei amenință direct interesele noastre naționale vitale, atât sârbe, cât și cele ale Republicii Srpska (RS)”, a mai spus A. Vučić, care a mai făcut remarci similare și în trecut, când s-a simțit presat alături de guvernul sârb să recunoască independența Kosovo și să permită integrarea acestei entități în organizațiile internaționale.    

Președintele sârb, A. Vučić a avertizat și pe 28 martie că urmează „zile grele” pentru țara sa, fără a detalia ca și înainte. A. Vučić a adăugat că a vorbit cu UE și cu națiunile Quint - un grup informal de luare a deciziilor format din SUA, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie, președintele sârb respingând evaluările conform cărora Serbia își abandonează calea europeană după anunțul unei posibile ieșiri din Consiliul Europei dacă această organizație acceptă integrarea Kosovo, fosta provincie a Serbiei a cărei independență nu o recunoaște Belgradul. Se remarcă faptul că A. Vučić a spus că va oferi mai multe detalii „în zilele următoare”, problema Kosovo fiind se pare prima provocare majoră cu care se confruntă Serbia.

El a făcut aluzie vag la lupta și câștigarea Serbiei într-o provocare dificilă care se întrevede. „În zilele următoare, voi prezenta poporului Serbiei toate provocările care urmează. Va fi greu”, a spus el. „Vom lupta. Serbia va câștiga.” A. Vučić nu a oferit clarificări cu privire la avertismentul său, dar misterioasa referire vine la câteva luni după ce oameni înarmați sârbi au luat cu asalt un sat din nordul Kosovo, într-un atac care a provocat moartea a patru persoane. Raidul, care a avut loc în septembrie anul trecut, a coincis cu ceea ce Casa Albă a descris la acea vreme drept o dislocare „fără precedent” de trupe sârbe de-a lungul graniței cu Kosovo. Incidentele au stârnit îngrijorarea că Belgradul, care nu recunoaște Kosovo, este interesat de escaladarea conflictului cu acest nou stat balcanic contestat, care și-a declarat independența unilateral față de Serbia, în 2008.

În același context, trebuie să subliniem că și liderii kosovari lasă să se înțeleagă că, în prezent, situația de securitate și stabilitatea întregii regiuni a Balcanilor de Vest este extrem de fragilă. Prin declarațiile sale făcute pentru mass-media internațională, ambasadorul Kosovo în SUA a reliefat îngrijorarea sa că Serbia încearcă să instige la violență și să destabilizeze regiunea, Rusia incitând intens în culise pentru a împiedica integrarea Balcanilor cu Occidentul.

Deși Serbia a anunțat că își retrage trupele de la granița cu Kosovo încă de anul trecut, prim-ministrul kosovar, Albin Kurti, a distribuit un videoclip pe rețelele de socializare prin care caută să aducă la cunoștința comunității internaționale prezența unor unități militare sârbe „la câțiva metri distanță” de granița cu Kosovo. „Monitorizăm îndeaproape situația pentru orice încercare de a trece pe teritoriul nostru”, a subliniat A. Kurti.  

La rândul său, un oficial de top american a avertizat Serbia împotriva punerii în operă a oricăror acțiuni militare în regiune. „Președintele A. Vučić știe bine că orice utilizare a forței împotriva Kosovo ar fi inacceptabilă și ar fi considerată ca o punere în pericol a trupele NATO”, a mai subliniat secretarul adjunct al Biroului pentru Afaceri Europene și Eurasiatice, Jim O’Brien, reporterilor într-un briefing.  

Nu putem omite a spune că, avertismentul vag al lui A. Vučić către sârbi vine și după o a doua provocare cu care se va confrunta Serbia, care este percepută ca un alt „atac” asupra sârbilor și a Serbiei, potrivit Belgradului, și care se pare că va începe pe 27 aprilie, când o rezoluție privind evenimentele de la Srebrenica (BiH), din 1995, va fi adoptată în Adunarea Generală a ONU.

„Este clar ce se va întâmpla în continuare”, a declarat președintele sârb, A. Vučić, la 29 martie, comentând proiectul de rezoluție în discursul său public. Deși președintele Serbiei recunoaște că decizia Adunării Generale a ONU nu are obligații legale, se crede că „a doua zi” va aduce o inițiativă conform căreia „entitățile politice care au apărut pe baza genocidului nu pot exista”. „Este vorba despre RS”, a adăugat A. Vučić, aceasta fiind una din cele două entități din BiH. La rândul său, ministrul sârb de externe, Ivica Dačić a menționat previziuni și mai devastatoare. Într-un interviu acordat publicației de la Belgrad Kurir, publicat în 02 aprilie, acesta a menționat: imediat după votul pozitiv din Adunarea Generală a ONU, că Acordul de la Dayton, precum și „existența RS” ar putea fi puse la îndoială, iar răspunderea pentru comiterea crimelor de război va fi plătită de toți cetățenii Serbiei.   

În același context, Înaltul Reprezentant al ONU a anunțat modificări ale procesului electoral din BiH. Anunțul a fost criticat ca nepotrivit de Milorad Dodik, liderul RS. „Dacă mergeți după asta, atunci trebuie să luăm măsuri și am spus ce măsuri vom lua”, ar fi spus M. Dodik, care a cerut anterior o „unificare” cu Serbia, ca parte a efortului de a uni etnicii sârbi.

Nu este de omis faptul că, în ultima perioadă, M. Dodik s-a întâlnit de mai multe ori cu A. Vučić, într-una dintre ultimele întâlnindu-se aparent pentru a discuta despre sărbătoarea Paștelui. A. Vučić a spus că până la Paștele Ortodox „vom pregăti o serie de decizii importante și benefice pentru poporul nostru”. Totuși, nu este clar ce impact va avea oricare dintre declarațiile lui A. Vučić asupra BiH. Într-un raport publicat chiar în luna februarie, comunitatea de informații din SUA a evaluat că amenințările lui M. Dodik cu privire la secesiune ar putea conduce la „conflicte violente” în Balcanii de Vest. Această prognoză devine și mai realistă în contextul în care propagandiștii ruși adaugă și mai multă panică și isterie, un exemplu elocvent de titlu al cărui autor este un mijloc de propagandă din Moscova fiind: „Occidentul a decis să-i distrugă pe sârbi”.

Comentariu:

Consiliul Europei are 46 de state membre, inclusiv toate cele 27 de state membre ale UE. În raportul său, D. Bakoyannis a remarcat „circumstanțele fără precedent” din jurul aderării Kosovo – o referire fiind făcută și la faptul că un număr de state membre ale Consiliului Europei nu recunosc fosta provincie ca stat.

Kosovo a solicitat să se alăture UE în mai 2022, după ce Rusia a fost expulzată în urma invaziei sale pe scară largă a Ucrainei, crescând șansele Pristinei de a-și asigura majoritatea de două treimi necesară pentru aderare. Șansele Kosovo au crescut și mai mult când guvernul prim-ministrului, Albin Kurti, a acordat 24 de hectare de teren disputat din vestul Kosovo unei mănăstiri ortodoxe sârbe, punând capăt unui impas de opt ani care dăunase reputației țării sale pentru protejarea drepturilor minorităților.

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a anunțat pe 24 mai 2023, că a aprobat cererea de aderare a Kosovo și a transmis-o APCE, iar experții APCE au pregătit un aviz cu privire la cererea menționată. Între timp, cea mai recentă mișcare a Kosovo care vizează utilizarea dinarului sârb în țară a declanșat o nouă dispută în regiune. Kosovo a adoptat euro pentru tranzacţiile de plată în numerar la 01 februarie 2024, în ciuda îngrijorărilor etnicilor sârbi din nord. Banca centrală a anunțat decizia încă din 18 ianuarie și a spus că alte valute decât euro pot fi folosite în Kosovo doar pentru păstrarea fizică sau pentru conturile bancare.

Decizia a stârnit indignare deoarece comunitățile etnice sârbe din Kosovo au folosit dinarul, moneda oficială a Serbiei, la instituțiile de stat și comerciale. Într-un astfel de context al disputelor și contradicțiilor, părțile kosovare și sârbe au avut o serie de întâlniri la Bruxelles, ca parte a procesului de dialog dintre Belgrad și Pristina. Totuși, o soluție sau o decizie finală nu a rezultat încă în cadrul ședințelor și dezbaterilor care au avut loc. Țările occidentale, inclusiv SUA, Franța, Italia, Germania și Marea Britanie, au cerut Kosovo să oprească implementarea reglementării valutare. Multe țări, inclusiv Turcia, au recunoscut Kosovo după ce și-a declarat independența, chiar și în contextul în care Belgradul nu a recunoscut și arată că nu va recunoaște niciodată Kosovo.

Drept urmare, este semnificativ a sublinia aici că, A. Vučić a declarat că Serbia ar putea părăsi Consiliul Europei în contextul evoluțiilor prezentate. Potrivit acestuia, dacă cererea de aderare a Kosovo este aprobată, aceasta ar însemna expulzarea Serbiei. În plus, în ciuda numeroaselor negocieri dintre Belgrad și Pristina, A. Vučić a respins posibilitatea recunoașterii independenței Kosovo. El a repetat acest lucru de mai multe ori și a asigurat că Serbia nu va permite Kosovo să devină stat membru al ONU sau al oricăror alte organizații, instituții sau agenții legate de ONU și nu va lua în considerare nicio astfel de propunere.

După ce delegatul Muntenegrului a votat împotriva acceptării Kosovo în Consiliul Europei, guvernul de coaliție muntenegrean a subliniat că „poziția unui parlamentar” „nu este politica oficială a guvernului”. Guvernul Muntenegrului vede Kosovo ca o țară independentă și un partener de încredere, a declarat viceprim-ministrul, Nik Gjeloshaj, comentând votul reprezentantului Muntenegrului, care s-a opus aderării Kosovo la Consiliul Europei în Comitetul pentru Afaceri Politice a Consiliului Europei.

 2. Serbia a efectuat exporturi semnificative de armament, dar și cumpără diverse tipuri de tehnică militară

Serbia a exportat mai multe arme în Israel, în martie 2024, așa cum arată datele din surse deschise după cel puțin două vânzări majore de arme către Israel după atacul Hamas, din octombrie 2023. Principalul comerciant de arme de stat al Serbiei, Yugoimport-SDPR, a exportat în Israel arme în valoare de 14 milioane de euro, potrivit datelor vamale ale Checkpoint, un portal care colectează informații comerciale ale statului sârb legate de entitățile comerciale.

Dezvăluirile anterioare ale mass-media au fost că Serbia a efectuat cel puțin două transporturi majore de arme sau muniții către Israel după atacul Hamas, din octombrie 2023, în ciuda confidențialității tranzacțiilor. Anterior, Yugoimport-SDPR a exportat în Israel mărfuri în valoare de 540.120 de euro, în octombrie 2023, și în valoare de 510.000 de euro, în februarie 2024.

Datele nu arată dacă au fost emise noi licențe de export de către statul sârb pentru exporturile către Israel în această perioadă. Au fost căutate de mass-media informații mai detaliate despre exporturile către Israel, dar Ministerul Comerțului a respins tot în martie cererea în acest sens cu privire la Freedom of Information Act privind exporturile de arme către Israel, din octombrie 2023 până pe 26 februarie 2024, fiind numite datele „strict confidențiale”.

În 09 aprilie, după doi ani de sugestii că Serbia ar putea cumpăra avioane de luptă „Rafale”[1] din Franţa, preşedintele Aleksandar Vučić a declarat, în timpul unei vizite la Paris, că a fost încheiat un acord. „Mi se pare că am ajuns și la niște acorduri concrete când vine vorba de o achiziție a avionului militar «Rafale» și mă aștept ca și contractele să fie semnate în termen de două luni în prezența președintelui francez, ceea ce este extrem de important pentru țara noastră pe mai multe planuri”, a declarat A. Vučić pentru mass-media.

Numărul de avioane cumpărate și prețul pe care Serbia îl va plăti pentru acestea nu au fost încă făcute publice. Totuși, este semnificativ de menționat că, încă de anul trecut, conform mass-mediei internaționale, A. Vučić ar fi declarat că prețul cumpărării a 12 avioane „Rafale” ar fi în jur de 3 miliarde de euro. Secretarul de stat din cadrul Ministerului Apărării, Nemanja Starović, a declarat, tot în 09 aprilie, că achiziționarea avioanelor de luptă „Rafale” este un proces extrem de complicat și ministerul lucrează la el de ani de zile. „Dar ceea ce rămâne, cu siguranță s-a discutat și se va discuta și în perioada următoare, este componenta financiară și partea financiară a aranjamentului, pentru că resursele financiare implicate sunt foarte mari”, a declarat N. Starovic.

Comentariu:

Serbia nu a efectuat exporturi mari de arme către Israel înainte de octombrie 2023. Cel mai recent, fabrica de stat de producție de muniție Prvi Partizan, din Užice, din vestul Serbiei, a exportat în martie și aprilie 2023, în Israel, mărfuri în valoare de aproximativ 780.000 de euro.

Pe 05 aprilie, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a susținut un apel „de a înceta vânzarea, transferul și deturnarea de arme, muniții și alte echipamente militare către Israel... pentru a preveni încălcările ulterioare ale dreptului internațional umanitar și încălcările și abuzurile drepturilor omului”.

De doi ani se vorbește despre cumpărarea de către Serbia a unor avioane „Rafale”. Serbia și-a arătat inițial interes pentru avioanele de luptă franceze, după ce vecina Croația a semnat în 2021 un contract de cumpărare a 12 avioane „Rafale” folosite.

Serbia a mai apelat la Franța și pentru alte achiziții militare. În timpul vizitei în Serbia a președintelui francez, Emmanuel Macron, în iulie 2019, au fost semnate cinci acorduri pentru achiziționarea de armament și echipament militar. Cele mai importante au fost semnate cu compania franceză MBDA pentru sistemele de rachete de apărare aeriană Mistral.

Serbia a primit sistemele Mistral în ianuarie 2023 – cu o întârziere de peste doi ani, așa a făcut cunoscut pentru mass-media ministrul adjunct al apărării pentru resurse materiale, Nenad Miloradovic. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI), Serbia a comandat în 2021 zece sisteme radar de căutare aeriene Ground Master-200, din Franța. Două dintre aceste sisteme radar, produse de compania franceză Thales, se aflau deja în Serbia, în februarie 2024. Sistemele radar rămase a fi primite se pare că ar trebui să ajungă în Serbia în acest an, potrivit bazei de date SIPRI.

În ultimii ani, Serbia a cumpărat arme și sisteme militare din diferite țări. În 2022, Serbia a comandat cinci vehicule blindate BearCat AV, din SUA, două avioane de transport C-295, din Spania, patru motoare de avioane, din Canada, o aeronavă CH-95, din China și 11 elicoptere de luptă Mi-24P, din Cipru. Toate acestea au fost livrate Serbiei în 2022 și 2023.

Serbia a cumpărat și nouă elicoptere ușoare EC-145, din Germania, în 2021. În același an, a făcut diverse achiziții și din Rusia. Potrivit SIPRI, a cumpărat aproximativ 300 de rachete antitanc Kornet și aproximativ 12 sisteme de apărare aeriană Pantsir. În 2019, a estimat SIPRI, Serbia a cumpărat și 12 rachete R-27R/T din Rusia. Alte achiziții din Rusia în 2018 și 2019 au inclus mai multe rachete, avioane, elicoptere și sisteme de apărare aeriană. Din 2019 până în 2021, Serbia a cumpărat din China drone CH-92 și CH-95, precum și sisteme de apărare aeriană și rachete.

Serbia a decis, de asemenea, să cumpere drone „kamikaze” din Emiratele Arabe Unite, după ce președintele A. Vučić a participat la Expoziția și Conferința Internațională de Apărare, în Abu Dhabi, în februarie 2023. Dronele erau probabil modele RW-24 fabricate de Halcon, o filială a statului Emiratele Arabe Unite, conglomeratul EDGE Group.

Anterior, în 2020, după întâlnirea cu președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, președintele Serbiei, A. Vučić, a vorbit despre cumpărarea de drone Bayraktar, din Turcia. Cu toate acestea, el a spus mai târziu că Serbia a decis să nu cumpere dronele Bayraktar, deoarece Ankara le-a vândut și în Kosovo. În schimb, A. Vučić a spus că Serbia va primi drone de la un furnizor din Orientul Mijlociu.

 3. Serbia are o dorință arzătoare de a-și asigura propriile surse nucleare de energie pentru viitor

În 21 martie, a avut loc Summit-ul țărilor care susțin energia nucleară, eveniment organizat în comun de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Belgia, unde de fapt a avut loc. În cuvântul său de deschidere, directorul general al AIEA, Rafael Mariano Grossi, a menționat că au durat 70 de ani de la discursul Națiunilor Unite privind Atomii pentru Pace al președintelui SUA de la acea vreme, Dwight David Eisenhower, pentru primul Summit de energie nucleară la nivelul liderilor naționali.

Într-o serie de discursuri ale liderilor prezenți, s-a făcut referire frecvent la nevoia de securitate energetică și energie fără carbon, directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Fatih Birol, afirmând că „fără sprijinul energiei nucleare, nu avem nicio șansă să ne atingem obiectivele climatice la timp".

Astfel, este semnificativ a menționa aici că la Summit-ul Energiei Nucleare a participat și președintele sârb, A. Vučić, care a menționat că Serbia caută sprijin din partea altor țări în ceea ce privește cunoștințele nucleare și finanțarea în vederea atingerii obiectivului său de a obține o capacitate de 1200 MW de la reactoare modulare mici.

A. Vučić a menționat că de la destrămarea fostei Iugoslavii, Serbia nu a avut nicio experiență în domeniul energiei nucleare și a salutat Summit-ul ca pe o șansă „de a discuta planuri mari, lucruri mari pentru viitor, dar nu știm cum să le punem în aplicare”. Sosind la Summit, el a mai spus: „Astăzi este important să înțelegem cât de în urmă suntem și cum am luat decizii greșite în ultimii 35-40 de ani. Importanța acordată acestui Summit ne indică câtă energie electrică ne va lipsi în viitor. Pentru a o simplifica - fără energie nucleară nu vom putea supraviețui apariției inteligenței artificiale sau a mașinilor electrice.”

Adresându-se colegilor lideri și reprezentanților guvernului, el a mai spus: „Avem trei probleme:

1. Nu avem cunoștințe despre utilizarea energiei nucleare și nu știm exact de unde să o obținem.

2. Nu știm cum vom finanța toate aceste proiecte și vă pot spune în avans, că suntem foarte interesați să obținem cel puțin patru SMR (reactoare modulare mici) care pot produce 1200 de megawați. „Nu știm cum să o facem, cum să o finanțăm, pentru că acestea costă aproximativ 7,5 miliarde euro până la 8 miliarde euro (8,7 miliarde USD). Oricum, suntem pregătiți să participăm în mod semnificativ, dar trebuie să avem ceva ca un fel de sprijin din partea țărilor lider ale Uniunii Europene (UE).

3. Înseamnă că trebuie să obținem și o schimbare de mentalitate pentru oamenii noștri, ceea ce nu este ușor, dar suntem gata să o facem, ceea ce înseamnă că ne vom adapta, însă va trebui să schimbăm cadrul legislativ și o vom face.”

Comentariu:

În contextul creat, trebuie făcută precizarea că referirea la necesitatea modificărilor legislative se datorează faptului că, ridicarea de centrale nucleare, de instalații de producere a combustibilului nuclear și de instalații de prelucrare a combustibilului nuclear uzat pentru centralele nucleare a fost interzisă din 1989, înainte de destrămarea fostei Iugoslavii.

Nu trebuie să omitem faptul că președintele Serbiei, A. Vučić, i-a felicitat pe organizatori pentru organizarea unui Summit pe care el l-a apreciat ca fiind „mult mai important decât multe alte întâlniri și întruniri organizate birocratic doar pentru a ne vedea și nu pentru a face ceva”.

El a lansat mesajul că țara sa vrea să construiască trei sau patru reactoare modulare mici și ar dori să obțină cunoștințele necesare pentru a face acest lucru și, de asemenea, să aibă sprijin pentru găsirea unei modalități de a le finanța - „cât mai mult ajutor posibil”.

Mai mult, A. Vučić a adăugat că și-ar dori „să primească mult ajutor, în special cunoștințe pentru țara sa” și a invitat co-gazda Summit-ului, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Mariano Grossi, să viziteze Belgradul „cât mai curând posibil”.

În același context, este semnificativ a sublinia aici și că Summit-ul Energiei Nucleare, desfășurat în Belgia, pe 21 martie, a fost urmat de evenimentul Atomexpo, de la Soci (Rusia), cu Rosatom Health Technologies și Ministerul Sănătății din Serbia, care au încheiat un memorandum de înțelegere privind cooperarea în domeniul medicinei nucleare.

[1] “Dassault Rafale” este un avion de luptă francez cu două motoare, cu aripă delta. Aeronavele sunt proiectate și construite de Dassault Aviation. Echipat cu o gamă largă de armament, “Rafale” este destinat să efectueze misiuni de supremație aeriană, interdicție, recunoaștere aeriană, sprijin la sol, lovitură în profunzime, lovitură antinavă și misiuni de descurajare nucleară. “Rafale” este denumit de Dassault un avion „omnirole” din generația 4.5.