1. Balcanii de Vest, o regiune fragilă și încă măcinată de istoria recentă. „Ziua Internațională de Reflecție și Comemorare a Genocidului, din 1995, de la Srebrenica” a fost votată în Adunarea Generală a ONU pentru comemorare în fiecare an

În 24 mai 2024, s-a remarcat că mass-media din Serbia și Bosnia și Herțegovina (BiH) au tratat în mod diferit și au exprimat păreri diferite cu privire la votul din 23 mai 2024 al Adunării Generale a ONU, care a susținut o rezoluție prin care se stabilește data de 11 iulie ca zi anuală de comemorare a genocidului de la Srebrenica, din 1995, din estul BiH. În urma exprimării poziției oficiale prin vot, 84 de state membre au votat în favoarea stabilirii „Zilei Internaționale de Reflecție și Comemorare a Genocidului, din 1995, de la Srebrenica”, 19 țări au votat împotrivă și 68 s-au abținut. În acest context, este semnificativ a menționa că Serbia se află în prezent și în plină campanie pentru alegerile locale în capitala Belgrad și în alte 88 de orașe, alegeri care vor avea loc pe 2 iunie.

Ziarele proguvernamentale, precum Informer, Novosti, Blic, Srpski Telegraf și Alo, au catalogat decizia ca fiind sfidătoare. Prima pagină a tabloidul pro-guvernamental Informer prezenta o fotografie a președintelui sârb, Aleksandar Vučić, învelit în drapelul Serbiei, cu titlul: „Sârbii nu au comis genocid”. Novosti a caracterizat adoptarea rezoluției drept o „înfrângere pentru Occident” și a numit rezoluția un text care de fapt „marchează sârbii”, menționând că mai multe țări fie au votat împotrivă, fie s-au abținut. Srpski Telegraf a susținut că „lumea a fost alături de Serbia”, adăugând că „rezoluția a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare, doar pentru că regulamentele de vot au fost schimbate”.

Atât Srpski Telegraf, cât și Kurir au insistat că rezultatul votului a fost o „victorie morală” pentru Serbia. Prima pagină a ziarului Kurir a enumerat țările care erau „adevărații prieteni” ai Serbiei pentru că s-au opus rezoluției. Pretinzând că „o treime din glob” este împotriva rezoluției, Alo a remarcat „rolul rușinos al Muntenegrului”, care a votat în favoarea votării rezoluției. De asemenea, a menționat că Ungaria a votat împotrivă rezoluției, România a fost pentru, Emiratele Arabe Unite s-au abținut și că „grecii și mulți alții au rezistat amenințărilor teribile din partea germanilor și nu au votat pentru rezoluție”.

Prima pagină din Blic a evidențiat citatul președintelui Serbiei, A. Vučić, catalogând-ul drept titlu principal: „Deja m-am înclinat în fața victimelor și am depus o floare la Srebrenica”. Politika, un cotidian care este încă deținut parțial de stat, a observat că jumătate din reprezentanți nu a votat „împotriva Serbiei”. Pe de altă parte, Danas, un mijloc de presă critic la adresa autorităților, a publicat o primă pagină cu o declarație a reprezentantului Germaniei la ONU, precum și o declarație a lui A. Vucic. Cotidianul Nova, care nu este nici pro-guvernamental, a subliniat citatul lui A. Vučić de pe prima pagină, conform căruia rezoluția „nu va aduce reconciliere”.  

Pe de altă parte, primele pagini ale ziarelor din BiH, din 24 mai 2024, au fost, de asemenea, dedicate votului ONU și, de asemenea, împărțite în verdictele lor. Dnevni Avaz și Oslobodjenje, ambele cotidiene cu sediul în Sarajevo, atrăgând în principal publicul bosniac, au salutat succesul rezoluției. Avaz a venit cu un articol care explică în detaliu votul ONU, cu o abordare critică față de președintele A. Vučić. Oslobodjenje a publicat prima pagină intitulată: „11 iulie, Ziua Comemorării”, explicând în detaliu cursul reuniunii ONU, din 23 mai 2024, adăugând că „cei 19 adversari au fost conduși de Rusia și China”. Pe de altă parte, Nezavisne Novine, din Banja Luka, R. Srpska (RS), a declarat că ONU a „votat pentru o rezoluție care va adânci diviziunile” în BiH. Un articol principal de două pagini a condus cu o narațiune conform căreia „mai puțin de jumătate din țările membre ONU au votat pentru rezoluție”. Pagina a patra a prezentat un articol de opinie al lui Darko Momic, ecou al cuvintelor liderului RS, Milorad Dodik - „în afară de faptul incontestabil că în iulie 1995 a fost comisă o crimă teribilă în Srebrenica, orice altceva care se află la baza rezoluției rușinoase se bazează pe fraudă, manipulări și deformarea faptelor”.

Între timp, Dnevni list și Vecernje Novine, ambele ziare care vizează o audiență croată din BiH, și-au dedicat doar o parte din primele pagini rezoluției adoptate la ONU cu privire la genocidul de la Srebrenica.

Comentariu:

Rezoluția a fost pregătită de Germania și Rwanda, două țări marcate de alte genociduri din secolul XX.

Totuși, un fapt real de necontestat este acela că la 11 iulie 1995, cu câteva luni înainte de sfârșitul conflictului intercomunitar care făcuse ravagii în BiH timp de trei ani, forțele sârbo-bosniace comandate de generalul Ratko Mladic au ocupat orașul Srebrenica. În zilele care au urmat, circa 8.000 de bărbați și adolescenți musulmani au fost executați. Masacrul, cel mai cumplit săvârșit în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost clasificat drept genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) și de către Curtea Internațională de Justiție (CIJ). Așadar, susținătorii rezoluției au catalogat acest lucru ca fiind un „fapt” incontestabil.

În 2004, într-o decizie în unanimitate în cazul „Acuzarea v. Krstić”, Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, cu sediul la Haga, a decis că masacrarea locuitorilor de sex masculin ai orașului constituie o infracțiune de genocid.

În aprilie 1993, Națiunile Unite declaraseră enclava Srebrenica aflată sub asediu în valea Drinei din nord-estul BiH „zonă protejată” aflată sub protecția ONU. În iulie 1995 însă Forța de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), reprezentată pe teren de un contingent de 400 de „căști albastre” olandeze nu au împiedicat capturarea orașului de către armata RS și nici masacrul ce a urmat.

În februarie 2007, Curtea Internațională de Justiție a confirmat decizia TPI de clasificare a atrocităților comise la Srebrenica drept genocid.

CIJ a decis că nici Republica Federală Iugoslavia și nici Serbia independentă de după 2007 nu sunt vinovate de genocid, ci doar că Republica Sârbă (parte a RFI la acea vreme) „a încălcat obligația de a împiedica genocidul” și că Serbia trebuie să coopereze deplin cu TPI în ce privește transferul persoanelor acuzate de genocid în custodia TPI.

Ratko Mladić a fost acuzat de TPI și a fost suspectat că se ascunde în Serbia sau în Republica Srpska, fiind căutat timp de mai mulți ani, până când a fost arestat la 25 mai 2011 și judecat la Haga pentru crime de război.

Cum era de așteptat, guvernul sârb și opinia publică au criticat ferm încă din fazele sale preliminare această inițiativă. Conform concepției personale a liderilor sârbi, Belgradul, Banja Luka și liderii sârbilor din nordul Kosovo văd declarația ca parte a unei ofensive politice și diplomatice occidentale ample împotriva Serbiei și sârbilor pe probleme care acoperă un spectru mai larg al confruntărilor în care este implicată Serbia și care încă se manifestă în Balcanii de Vest, Kosovo și BiH, putând fi catalogate ca două capitole principale și esențiale de discuție pentru guvernul de la Belgrad, dar care încă le consideră probleme nerezolvate ce decurg din războaiele din fosta Iugoslaviei, din anii '90.

2. Pristina a generat nemulțumiri și critici la nivel internațional cu privire la superficialitatea manifestată în dialogul cu Belgradul

În 21 mai 2024, Kosovo s-a confruntat cu un cor de critici pentru închiderea a șase sedii bancare sârbe, o mișcare, potrivit căreia SUA și Uniunea Europeană (UE), pun la îndoială angajamentul Pristinei de a rezolva relațiile cu Belgradul prin discuții mediate de UE. Toate acestea vin după ce, în 20 mai 2024, Poliția Kosovo a închis șase sedii ale Băncii Poștale de Economii a Serbiei în patru municipalități cu majoritate sârbă din nordul Kosovo, acționând la ordinul Băncii Centrale din Kosovo de interzicere a tranzacțiilor în numerar în orice altă monedă decât euro. Dinarul sârbesc a continuat să fie utilizat pe scară largă de sârbii din nordul Kosovo chiar și după ce Kosovo și-a declarat independența față de Serbia, în 2008.  

Petar Petković[1], reprezentantul Serbiei pentru Kosovo, a condamnat închiderea băncilor drept „un atac violent asupra dialogului în sine” care vizează provocarea „neliniștii și haosului”. Principalul partid politic sârb din Kosovo, sprijinit de Belgrad, Lista Srpska, a declarat că a fost executat de poliție „înarmată până în dinți”. UE a numit mișcarea ca fiind o escaladare a situației, spunând că a fost făcută fără nicio notificare sau coordonare prealabilă.

Închiderea sediilor bancare, a spus acesta, „subminează buna credință a Kosovo în realizarea normalizării relațiilor prin dialog”. SUA, Marea Britanie și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), s-au alăturat protestelor. „Problemele asociate cu aceste sedii bancare au făcut obiectul unor discuții îndelungate în cadrul dialogului facilitat de UE”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, spunând că mișcarea „subminează percepția despre buna-credință a Kosovo în soluționarea problemelor restante cu Serbia”.

Comentariu:

A devenit foarte clar că, în contextul anevoios al dialogului Belgrad-Priștina pentru soluționarea definitivă a dosarului Kosovo, SUA și UE își reiterează mai accentuat ca niciodată îngrijorările clare cu privire la implementarea regulamentului modificat al Băncii Centrale a Kosovo, care restricționează utilizarea dinarului sârbesc în Kosovo. Totuși, este semnificativ de menționat aici că închiderile sediilor bancare au avut loc la o săptămână după ce Banca Centrală a Kosovo a anunțat că s-a încheiat o perioadă de tranziție de trei luni pentru politica sa de tranzacții cu numerar doar în euro.

Pe lângă închiderea filialelor, Poliția Kosovo a confiscat 1,6 milioane de euro și peste 74 de milioane de dinari sârbi. Ministrul de interne al Kosovo, Xhelal Svecla, a spus că măsurile de închidere au fost legate de „statul de drept și ordine”, oficialul kosovar subliniind pe rețelele de socializare că „felicită toate instituțiile pentru cooperarea și succesul de care au dat dovadă”. Kosovo anunțase interdicția utilizării dinarului sârbesc pe 1 februarie. În 19 mai, mediatorul șef al UE între Belgrad și Pristina, Miroslav Lajčák, a declarat că a găzduit negocieri privind operațiunile cu numerar, dar că nu s-a ajuns la niciun acord.

3. Compania de investiții a ginerelui fostului președinte al SUA urmează să „revitalizeze” fostul Cartier Militar iugoslav din Belgrad, lovit în timpul bombardamentelor NATO din 1999 și să construiască un memorial pentru victimele bombardamentelor

În 16 mai 2024, a fost publicată în mass-media din Serbia informația conform căreia, ministrul sârb al construcțiilor, transporturilor și infrastructurii, Goran Vesić[2], a semnat un contract cu directorul Affinity Global Development[3], Asher Abehsera, pentru repararea și revitalizarea fostului Cartier General al Armatei din Belgrad, lovit în timpul bombardamentului NATO asupra fostei Iugoslavii, în 1999.

„Suntem foarte încântați”, a declarat Jared Kushner, într-un interviu din luna martie, despre proiectele planificate în Serbia și Albania, așa cum a publicat New York Times. „Nu am finalizat aceste oferte, așa că s-ar putea să nu se întâmple, dar am muncit din greu și suntem destul de aproape.”

„Complexul memorial va fi finanțat de investitori și va fi deținut de Republica Serbia, care va decide asupra conținutului programului complexului și îl va gestiona”, așa cum a subliniat spus G. Vesić. Designul complexului memorial va fi stabilit în cadrul unui concurs internațional de arhitectură. A. Abehsera a spus că proiectul include un aspect unic de cooperare în care arhitecții și designerii sârbi vor fi invitați să își prezinte ideile pentru Centrul Memorial.

J. Kushner a confirmat anterior planurile sale pe rețeaua de socializare X (fostul Twitter) și anume de a investi în acest complex, precum și în două locații de pe coasta albaneză. Același raport al New York Times din martie spunea că J. Kushner a lucrat la acordurile balcanice cu Richard Grenell[4], care a fost, de asemenea, ambasador în Germania și trimis special în Balcani. Potrivit NYT, investiția în Belgrad va fi un hotel de lux, 1.500 de unități rezidențiale și un muzeu.

Comentariu:

Fostul Comandament Militar se află în centrul orașului Belgrad, chiar vizavi de clădirea guvernului. Potrivit comunicatului de presă al ministerului, G. Vesić a spus că guvernul a închiriat sediul pentru 99 de ani, dar nu a precizat la ce preț. „Investitorul și-a asumat obligația că, dacă nu finalizează investiția în termenul specificat în contract, va returna Republicii Serbia terenul și ceea ce va fi construit până atunci fără despăgubiri”, a spus G. Vesić după semnarea contractului în 15 mai 2024. Comunicatul de presă spunea că investitorul va fi, de asemenea, obligat să construiască pe teren un complex memorial „dedicat tuturor victimelor agresiunii NATO” din 1999. Fostul Comandament al armatei iugoslave a fost grav avariat în două atacuri aeriene ale NATO din 1999, între 29 și 30 aprilie și între 7 și 8 mai. O parte din incintă a fost demolată între 2014 și 2017 din motive de securitate.

De asemenea, este semnificativ de subliniat că, D. Trump însuși și-a arătat interesul să lucreze la acest complex încă din 2013, dar J. Kushner a susținut că nu știa despre acest lucru.

[1] Petar Petković (chirilic sârb: Петар Петковић; născut la 12 iulie 1980) este un politician sârb, care este în prezent director al Oficiului pentru Kosovo și Metohija din 8 octombrie 2020. Anterior a fost director adjunct al biroului și a fost Membru al Adunării Naționale. A fost membru al Partidului Democrat din Serbia (DSS) până când sa alăturat Partidului Progresist Sârb (SNS).

[2] Goran Vesić (născut la 18 februarie 1969) este un politician sârb, ministru al construcțiilor, transporturilor și infrastructurii din 2022. Membru al Partidului Progresist Sârb, a fost membru al Adunării Naționale a Serbiei din 1 august 2022, în timp ce anterior a fost viceprimar al Belgradului din 2018, până în 2022.

[3] Affinity Partners este o firmă americană de investiții, cu sediul în Miami, Florida. A fost înființată în 2021 de Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump, care a fost și consilier principal în timpul președinției lui D. Trump. Firma se axează pe investiții în companii americane și israeliene. Sursele sale de finanțare provin în mare parte de la guvernul Arabiei Saudite. Firma lui J.  Kushner a primit angajamente de peste 3 miliarde de dolari până la sfârșitul anului 2021 pentru a investi în companii americane și israeliene care se extind în India, Africa, Orientul Mijlociu și alte părți ale Asiei. Investitorii includ 2 miliarde de dolari din fondul suveran al guvernului saudit, Public Investment Fund, J. Kushner declarând că speră să deschidă un „coridor de investiții între Arabia Saudită și Israel”, văzut la nivel internațional ca un „semn al apropierii legăturilor” între doi rivali istorici”. Oficialii care conduc Fondul de Investiții Publice s-au opus investiției în firma lui J. Kushner, dar conducătorul saudit, Mohammed bin Salman, i-a respins pe acești oficiali.

[4] Richard Allen Grenell (născut la 18 septembrie 1966) este un politician american, diplomat, personalitate TV și consultant în relații publice, care a ocupat funcția de director interimar al structurii  naționale de informații (DNI) în cabinetul președintelui Donald Trump, în 2020. Membru al Partidului Republican, R. Grenell a fost ambasador al SUA în Germania, din 2018 până în 2020 și trimis prezidențial special pentru negocierile de pace din Serbia și Kosovo, din 2019, până în 2021.