Situația generală din Liban pare a fi și mai afectată, ca urmare a celor două atacuri consecutive surpriză, cu evoluții imprevizibile care vizează în primul rând membrii Hezbollah. Panica, teama și suferința critică au cuprins acum această țară, fosta perlă a Orientului, ajunsă în colaps după decenii de corupție, 15 ani de război civil și un alt război, în 2006, cu Israel. Cum este și firesc au apărut numeroase întrebări despre cine și cum ar fi putut fi executate atacurile, de unde au venit dispozitivele și dacă această ultimă evoluție ar putea declanșa în Orientul Mijlociu un conflict regional major de o mai mare anvergură.

La rândul său, Israelul se află într-o situație dificilă mai ales că, în 18 septembrie, Adunarea Generală a ONU a adoptat cu 124 voturi pentru, 14 împotrivă și 43 abțineri o rezoluția prin care cere Israelului „să pună capăt fără întârziere prezenței sale ilegale” în teritoriul palestinian ocupat și să facă acest lucru în termen de 12 luni. Votul Adunării Generale a ONU nu are forță de lege și, în Israel, rezoluția ar putea confirma o viziune larg răspândită în întreaga lume cu privire la necesitatea reformării ONU. Ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, a descris votul drept „o decizie rușinoasă care sprijină terorismul diplomatic al Autorității Palestiniene”. În contextul acestui pas simbolic care dezvăluie izolarea internațională continuă a Israelului, nu trebuie omis faptul că acest vot neobligatoriu urmează unei hotărâri consultative istorice din iulie a Curții Internaționale de Justiție (CIJ) care îndeamnă Israelul să înceteze „prezența sa ilegală în teritoriul palestinian ocupat cât mai curând posibil și să oprească imediat orice activitate de colonizare acolo”. În octombrie 2023, Adunarea Generală a ONU a votat cu 120 pentru, 14 împotrivă și 45 abțineri pentru a cere ca un ajutor umanitar mai mare să fie permis în Gaza. În decembrie 2023, Adunarea Generală a ONU a votat pentru cu 153 voturi, împotrivă cu 10, iar 23 s-au abținut pentru a solicita o încetare imediată a focului.

Ținând sub observație evoluția situației din Orientul Mijlociu și încercând a face analize și prognoze de valoare și pertinente s-a ajuns la concluzia că începe să se intensifice conflictul dintre Israel și Liban, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) efectuând un atac aerian în capitala Libanului, Beirut, și intensificându-și în mod semnificativ bombardamentul în sudul acestei țării după câteva zile de escaladare dramatică a conflictului.  

Pe 16 septembrie, Israelul și-a revizuit obiectivele de război pentru a include reîntoarcerea a zeci de mii de israelieni strămutați din cauza bombardamentelor Hezbollah asupra caselor lor de lângă granița de nord a țării. Oficialii și rezidenții din regiunea de nord au devenit din ce în ce mai vocali cu privire la necesitatea de a se întoarce la casele lor, după ce au fost evacuați din cauza atacurilor, făcând astfel presiuni asupra guvernului pentru a acționa împotriva amenințării cu rachetele Hezbollah lansate din sudul Libanului, ceea ce a fost de mult înțeles ca fiind o necesitate politică.

Hezbollah a spus că își va pune capăt atacurilor dacă se va ajunge la un acord de încetare a focului în Gaza. Însă oficialii americani, care au încercat să medieze negocierea unui acord, au spus că acum cred că este puțin probabil să se ajungă la un astfel de acord în perioada rămasă din mandatul președintelui Joe Biden, care se încheie în ianuarie 2025. Cu toți ochii ațintiți asupra Libanului, există îngrijorarea că se va acorda mai puțină atenție devastării și suferinței cauzate de războiul Israelului de aproape un an în Gaza, care pare să nu aibă sfârșit.

Dar iată că, după cum foarte bine se cunoaște, la 17 septembrie, mii de pagere achiziționate și folosite de membrii grupului libanez Hezbollah, au explodat simultan, în mai multe părți ale Libanului – inclusiv în capitala Beirut și în mai multe orașe din Valea Beqaa[1], bastionuri ale grupului militant Hezbollah susținut de Iran.

A doua zi, în 18 septembrie, în timpul funeraliilor organizate pentru cei uciși în atacul anterior, în suburbiile Beirutului și în sudul țării au explodat și walkie-talkie-urile. În acest context, cel puțin 37 de persoane – inclusiv copii – au fost ucise și peste 3.000 au fost rănite, incendii izbucnind în zeci de case, magazine și vehicule.

Este semnificativ a sublinia că, în 19 septembrie, după ce a avertizat că începe o „nouă eră” a războiului, Israelul a lovit ținte în Liban, iar decidenții militari au aprobat planuri „pentru arena nordică”.

În timpul unui discurs din 19 septembrie, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah a numit atacurile drept „declarație de război” și a jurat represalii, recunoscând că gruparea a suferit o lovitură „fără precedent”. El a spus că cele două atacuri au „depășit toate liniile roșii”. Se vorbește în prezent în mass-media internațională care vizează situația din Liban că, în timp ce Nasrallah vorbea, s-a auzit un boom sonor în timp ce un avion militar israelian a survolat Beirutul și a lansat ceea ce păreau a fi rachete de semnalizare peste oraș, în același timp fiind intensificate bombardamentele din sudul Libanului. Câteva minute mai târziu, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au confirmat că lovesc ținte pentru a „degrada capacitățile și infrastructura teroristă a Hezbollah”.

La rândul său, liderul Gardienilor Revoluției din Iran, Hossein Salami, i-a transmis lui H. Nasrallah că Israelul se va confrunta cu un „răspuns zdrobitor”, punctul de vedere exprimat de liderul iranian fiind scos în evidență de mass-media de stat din Iran. Astfel, pe 20 septembrie, Hezbollah a lansat peste 140 de rachete în Israel, în timp ce IDF și-au intensificat și mai mult bombardamentele.

În același context, guvernul libanez a condamnat atacurile din 17 și 18 septembrie, catalogându-le drept „agresiune criminală israeliană” și o încălcare a suveranității lor naționale. Drept urmare, ministrul de externe al Libanului, Abdallah Bou Habib, a declarat în 18 septembrie că se teme că atacurile consecutive din Liban semnalează o trecere la o „introducere în război”, solicitând Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (CS al ONU) și SUA să ajute la restabilirea păcii de-a lungul frontierei Liban-Israel. Este mai puțin clar ce capacitate ar putea avea Hezbollah de a lansa un contraatac, dacă mulți dintre membrii săi sunt acum răniți și metodele cheie de comunicare nu mai sunt de încredere. Între timp, ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, a părut să facă referire la atacurile menționate în timpul unei vizite la o bază a forțelor aeriene – lăudând „realizările excelente” ale structurii militare de informații, în același timp, oficialul israelian subliniind: „Suntem la începutul unei noi ere în acest război și trebuie să ne adaptăm”. În 18 septembrie, Y. Gallant a mai spus: „Scopul nostru este să asigurăm întoarcerea în siguranță a comunităților din nordul Israelului la casele lor. Pe măsură ce timpul va trece, Hezbollah va plăti un preț tot mai mare.” Oficialul israelian a felicitat Mossad, pentru „marele realizări”, dar nu a ajuns să își revendice responsabilitatea pentru cele două zile de atacuri din Liban.

Așa cum era de așteptat, Secretarul General al ONU, António Guterres, a condamnat atacurile și a cerut reținere atât din partea Hezbollah, cât și din partea Israelului, în timp ce Consiliul de Securitate al ONU a fost convocat, în 20 septembrie, pentru a discuta despre operațiunile fără precedent în ceea ce părea a fi o breșă masivă a unui lanț de aprovizionare, breșă care se presupune că ar fi fost făcută de către serviciile de informații israeliene. La rândul său, Volker Türk, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului a condamnat atacurile din Liban, numindu-le o încălcare a dreptului internațional umanitar și îndemnând la o „investigație independentă, amănunțită și transparentă”.

Încercând o analiză mai complexă a mediului și cauzelor ce au stat la baza producerii celor două atacuri din 17 și 18 septembrie 2024, apreciem ca fiind firească apariția a numeroase întrebări despre cine și cum ar fi putut să desfășoare atacurile menționate și de unde provin dispozitivele care au fost detonate. Cum era de așteptat, Hezbollah rămâne extrem de secretos, ținând cont de faptul că liderul său a îndemnat anterior familiile să-și arunce telefoanele mobile pentru a evita infiltrarea programelor spion israeliene și americane. Acesta este motivul pentru care atât de mulți membri Hezbollah și familiile lor se bazează în schimb pe dispozitive de comunicații fără fir, cu tehnologie simplă, cum ar fi pagerele.

Nu trebuie omis faptul că toate aceste dispozitive care au explodat erau noi și fuseseră achiziționate de Hezbollah în ultimele luni. Având în vedere presupunerile unor surse mass-media, explozibili ar fi fost plantați lângă baterie în fiecare pager, precum și un comutator pentru detonarea de la distanță. Dar iată că se pare că tot surse din mass-media ar fi încercat să urmărească și să identifice originea pagerelor, fiind găsit un lanț de aprovizionare misterios care se întindea din Asia până în Europa. Se pare că pagerele deteriorate din Liban purtau numele unui producător taiwanez – dar compania a spus că dispozitivele ar fi fost în schimb produse și vândute de o companie maghiară din Budapesta. Cum era de aștept, autoritățile maghiare au negat însă acest lucru, spunând că firma din Budapesta este un „intermediar comercial” fără unități de producție în țară. Între timp, Libanul a spus că walkie-talki-urile care au explodat erau un model fabricat de firma japoneză ICOM, dar a cărei fabricație a fost întreruptă. Dispozitivele nu au fost furnizate de un agent cunoscut, nu au fost licențiate oficial și nu au fost verificate de serviciile de securitate, așa cum au spus autoritățile libaneze. ICOM a subliniat, la rândul său, că producerea modelului walkie-talkie-urilor identificate a fost întreruptă în urmă cu un deceniu și nu s-a putut determina dacă cele folosite în Liban sunt contrafăcute sau achiziționate și expediate de la această companie.

Concluzionând, putem spune că actualmente asistăm la o confruntare armată între statul Israel și Hezbollah, o facțiune susținută de Iran, fiind clar că acest din urmă stat susține intensificarea acțiunilor și amenințărilor într-o competiție care ar putea deveni un alt război regional iminent, după cel din Ucraina și care ar putea amenința semnificativ viitorul întregii lumi.

[1] Valea Beqaa este situată la aproximativ 30 km, est de Beirut. Este continuarea nordică a Văii Iordanului și face parte din Valea Marelui Rift, care se întinde din Siria până la Marea Roșie. Valea Beqaa are 120 de kilometri lungime și 16 kilometri lățime.