În mass-media internațională s-a făcut cunoscut faptul că, în 24 martie, Direcția de Informații, oficial Direcția de Securitate și Informații a Statului (DSN), principala agenție de securitate civilă a Austriei, înființată la 01 decembrie 2021, pentru a înlocui vechiul serviciu BVT, ar fi anunțat că a dezvăluit o campanie amplă de dezinformare rusă centrată în jurul unui cetățean bulgar acuzat de spionaj și diseminare de informații false despre Ucraina.

DSN, parte a Ministerului de Interne austriac, ar fi făcut anunțat că o femeie – al cărui nume nu a dorit să-l anunșe – ar fi recunoscut că a lucrat în numele Rusiei, mai ales în 2022, pentru a influența opinia publică în favoarea Rusiei și împotriva Kievului atunci când Moscova și-a lansat invazia totală a Ucrainei. Un purtător de cuvânt al parchetului din Viena a declarat că, în ciuda cererii sale de a plasa femeia în arest, o instanță regională a eliberat-o.

Femeia este suspectată că a jucat un rol „semnificativ” în campanie: distribuie conținut atât în Germania, cât și în Austria și acționează ca și contact pentru informațiile ruse pentru complicii din Rusia și Marea Britanie. Agenția de informații a analizat dispozitivele electronice confiscate din locuința acesteia, ceea ce a dus la descoperirea presupusei operațiuni. Ea a recunoscut că lucrează pentru o celulă și a fost eliberată pe cauțiune, potrivit Agenției de Presă din Austria.

Cu toate acestea, DSN nu a răspuns imediat unei solicitări pentru a da un comunicat cu privire la locul în care se află aceasta sau la stadiul anchetei sale. Mai mult, Ambasada Rusiei la Viena nu a răspuns imediat unei cereri de acordare a unor comentarii trimise prin e-mail. În același context, în urma efectuării unei percheziții a locuinței femeii într-o locație nedezvăluită din Austria, DSN a făcut cunoscut că anchetatorii săi au găsit dovezi ale unui grup care lucrează pentru serviciile secrete rusești încă de la scurt timp după invadarea Ucrainei. Mai mult, s-ar fi spus că grupul a executat o campanie extinsă de dezinformare pentru țările de limbă germană, cu accent pe Austria. Conform informațiilor furnizate opiniei publice, campania a inclus „activități în peisajul media” și activități offline care au inclus graffiti și autocolante. Procurorii au spus că grupul a folosit o varietate de echipamente de supraveghere, inclusiv drone, bruiaj și sisteme video și audio ascunse pentru a colecta informații pentru Moscova.

„Răspândirea narațiunilor false, a știrilor false și a conținutului manipulativ subminează încrederea în instituțiile noastre și pune în pericol coeziunea socială”, a declarat înaltul oficial al Ministerului de interne austriac, Joerg Leichtfried. Citându-se un purtător de cuvânt al ministerului, a fost subliniat faptul că femeia a recunoscut, de asemenea, că are legături cu un grup care lucrează în numele lui Jan Marsalek[1], un fost director Wirecard[2] care a fugit în urmă cu cinci ani, după implozia dramatică de plăți a companiei germane. J. Marsalek a fost nominalizat de poliția și procurorii britanici într-o investigație asupra acuzațiilor conform cărora ar fi condus operațiuni de spionaj rusești în Europa. Locația sa nu este cunoscută și rămâne subiectul unei notificări a Interpol referitoare la fraudă.

Datorită politicilor interne și a unei istorii de neutralitate, Austria a fost de zeci de ani un centru pentru pregătirea și punerea în operă a activităților de informații în Europa.Împreună cu Belgia, a fost considerată un hub pentru informațiile rusești. Rolul Austriei în spionaj, în special ca bază pentru operațiunile de informații rusești, a fost remarcat de mai multe instituții internaționale media cum ar fi Washington Post, NBC, BBC, New Statesman Din această cauză, est-europenii s-au referit uneori la Austria drept „calul troian al Rusiei în Europa de Vest”.

De pildă o investigație Wall Street Journal a catalogat Viena ca un centru pentru spionajul rusesc în Europa. Citând surse din informațiile austriece și europene, raportul a detaliat modul în care Viena ar servi drept bază pentru operațiunile rusești, inclusiv finanțarea și sprijinul logistic pentru campanii de sabotaj, recrutare, spionaj industrial și influență în întreaga Europă. Un purtător de cuvânt al Ministerului de interne austriac a declarat la acea vreme că autoritățile cunoșteau activitățile rusești de spionaj în Austria și că totuși contracarează amenințările susținute de stat în limitele constrângerilor legale. Un alt exemplu edificator este cel al Financial Times, care s-a referit la fosta Agenție națională de informații austriacă, BVT, ca fiind „considerată atât de compromisă încât pentru un timp a fost exclusă din multe activități europene de schimb de informații”.

Totuși, într-un astfel de context al evoluțiilor din ultima vreme, după invazia rusă a Ucrainei, în 2022, influența și informațiile ruse din Austria au fost supuse unui control internațional și intern riguros și mai amplu.

Este de remarcat că, vorbind înaintea unei întâlnirii cu omologii NATO, la Bruxelles, ministrul de externe ceh, Jan Lipavský, a subliniat că Europa „trebuie să trimită un semnal puternic Moscovei că acest lucru nu va fi tolerat”.

În prezent, Europa este o principală țintă a actelor de sabotaj, atacuri cibernetice și șantaj energetic, fapt care impune adoptarea unui set de măsuri pentru a contracara activitățile ostile ale Rusiei, inclusiv prin îmbunătățirea și creșterea calității schimbului de informații, printr-o mai bună protecție a infrastructurii critice și apărare cibernetică îmbunătățită. De ce? Pentru că este o realitate faptul că, în ultimii ani, națiunile europene și nu numai au fost martore la o serie de incidente – atacuri cibernetice, incendii, dispozitive incendiare, sabotaj și chiar comploturi criminale. Obiectivul principal al unor astfel de episoade este acela de a provoca dezordinea și haosul, de a exacerba tensiunile etnice și religioase și de a afecta cooperarea în majoritatea domeniilor între statele aliate.

[1] Jan Marsalek (născut la 15 martie 1980) este un fost om de afaceri fugar austriac și suspectat ca agent de spionaj pentru Rusia. Din 2010 până în 2020, a fost director de operațiuni al companiei germane de procesare a plăților Wirecard, care a devenit insolvabilă și s-a prăbușit în 2020. J. Marsalek era responsabil pentru afacerile Wirecard în Asia, unde compania a recunoscut că aproape 2 miliarde de euro în numerar, pe care se presupune că nu îî deținea, nu existau. J. Marsalek și restul echipei executive a companiei au fost demiși pe 18 iunie 2020, după care a fugit din Germania. Se pare că acum locuiește în Rusia, după ce Interpol a emis un mandat de arestare „aviz roșu” pentru presupusul său rol în scandalul Wirecard. Potrivit anchetatorilor, J. Marsalek a fost recrutat de serviciile secrete rusești cel puțin din 2010. (https://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Marsalek)

[2] Wirecard AG este un procesator de plăți german și un furnizor de servicii financiare aflat în insolvență al cărui fost CEO, COO, doi membri ai consiliului de administrație și alți directori au fost arestați sau implicați în alt mod în proceduri penale. În iunie 2020, compania a anunțat că lipsesc 1,9 miliarde de euro în numerar. Avea datorii de 3,2 miliarde de euro. În noiembrie 2020, compania a fost dezmembrată după ce a vândut activele unității sale principale de afaceri către Santander Group pentru 100 de milioane de euro. Alte active, inclusiv unitățile din America de Nord, Marea Britanie și Brazilia, au fost vândute anterior la prețuri nedezvăluite. Compania a oferit servicii de tranzacții cu plăți electronice și de gestionare a riscurilor și a emis și procesat carduri fizice și virtuale. Începând cu 2017, compania a fost listată la Bursa de Valori din Frankfurt și a făcut parte din indicele bursier DAX, din septembrie 2018 până în august 2020. (https://en.wikipedia.org/wiki/Wirecard)