Acasa Articole si analize Ediţii tiparite Autori
Teritoriile de la Marea Neagră ale lui Putin și ale Ucrainei: o altă reeditare a Novorossiya?
În cadrul conferinței anuale de presă dedicată prezentării unui bilanț al anului care a trecut din luna decembrie, președintele rus, Vladimir Putin, a pus sub semnul întrebării dreptul Ucrainei asupra teritoriului pe care naționaliștii ruși îl numesc Novorossiya; totodată, a aruncat o privire iredentistă către partea centrală a Ucrainei. Putin însuși a lansat proiectul Novorossiya în 2014, un proiect cu viață scurtă care, la acea vreme, urmărea crearea unui protectorat rus în opt provincii ucrainene, dintre care șase se situează pe coasta Mării Negre.

    În cadrul conferinței anuale de presă dedicată prezentării unui bilanț al anului care a trecut (kremlin.ru, December 19, 2019), președintele rus, Vladimir Putin, a pus sub semnul întrebării dreptul Ucrainei asupra teritoriului pe care naționaliștii ruși îl numesc Novorossiya; totodată, a aruncat o privire iredentistă către partea centrală a Ucrainei. Putin însuși a lansat proiectul Novorossiya în 2014, un proiect cu viață scurtă care, la acea vreme, urmărea crearea unui protectorat rus în opt provincii ucrainene, dintre care șase se situează pe coasta Mării Negre.

Vladimir Putin în cadrul conferinței anuale, 19 Decembrie 2019 (Sursa: kremlin.ru)


     La aceeași conferință anuală, de la finele anului 2019, Putin a prezentat din nou proiectul, sub o altă denumire - Prichernomorie (teritoriile aflate pe coasta Mării Negre): „când a fost creată Uniunea Sovietică, teritorii rusești ancestrale cum ar fi Prichernomorie și  teritoriile vestice, care niciodata nu au avut vreo legătură cu Ucraina, au fost cedate acesteia.” Conform lui Putin, ideea acestei înțelegeri teritoriale a aparținut lui Vladimir Lenin, înțelegere căreia Iosif Stalin inițial i s-a opus și pe care ulterior a acceptat-o și a implementat-o. „Acum trebuie să îi facem față.”

     Putin a folosit același argument în 2014, când a contestat dreptul Ucrainei asupra Novorossiya: bolșevicii ruși au cedat acest teritoriu în 1922, Ucrainei sovietice (vezi mai jos).

     Denumirea Prichernomorie, utilizată curent din vremea țarilor și a sovieticilor până azi, este, din punct de vedere geografic, mai mult sau mai puțin similară cu Novorossiya, deși aceasta din urmă deține conotații politice mai puternice. Prichernomorie includea teritoriile Imperiului Țarist și ale Uniunii Sovietice situate de-a lungul coastelor nordice ale Mării Negre și ale Mării Azov, din Basarabia până în Kuban. Aproape tot acest arc de coastă a revenit Ucrainei în 1991, cu excepția Kuban-ului (parte a Federației Ruse încă de la început). În 2014, Rusia a anexat Crimeea și districtul Novoazovsk de la Ucraina  (parte a provinciei Donețk din Ucraina).

     Putin a adăugat, la această conferință de presă anuală, o referire controversată la „teritoriile de vest ale Rusiei” (zapadnyie zemli rossiiskie), „ancestrale” și acestea, ca și Prichernomorie. Pare că a făcut aluzie la capacitatea Rusiei de a se angaja la un comportament iredentist. În Rusia țaristă, termenul Zapadnaya Rus era unul utilizat comun și informal și făcea referire la regiuni situate astăzi în centrul Ucrainei și în Republica Belarus. (Ekho Moskvy, 9 ianuarie 2020)

     Conform declarațiilor lui Putin din cadrul conferinței, presa poloneză a fost prima care a insuflat sentimentul naționalist ucrainenilor. „Este clar că identitatea ucraineană există, a prins contur... unele elemente de indentitate reală s-au dezvoltat cândva. Ar trebui să respectăm asta, o facem și vom continua să o facem, mai ales în Rusia... Trei milioane de ucraineni trăiesc printre noi și aproape tot atâția i-au urmat după evenimentele tragice din Donbass. Persoanele care imigrează în Rusia din Asia Centrală sau din Caucazul de Nord se adaptează puțin mai greu.”

     A recunoaște existența unei identități ucrainene („identitate” la propriu, nu cu sensul de identitate națională) este puțin diferit de conceptul recurent al lui Putin, conform căruia rușii și ucrainenii „sunt, practic, același popor”. Și, în remarcile ulterioare din cadrul aceluiași eveniment, Putin a inclus ucrainenii într-un singur grup etnic, format din „etnicii slavi din est: rușii și aceiași ucraineni”.

     Când a menționat pentru prima dată subiectul Prichernomorie, Putin s-a inspirat din retorica din 2014 referitoare la Novorossiya. La acea vreme declara că, „bolșevicii - Dumnezeu să-i judece - au integrat în Ucraina Sovietică teritorii semnificative din sudul istoric al Rusiei fără să ia în considerare structura lor etnică, iar astăzi acesta este sud-estul Ucrainei.” Putin a adăugat că „nu suntem doar vecini apropiați; suntem, efectiv, după cum am specificat de nenumărate ori, unul și același popor.” (vezi EDM, martie 19, aprilie 17, mai 27, iunie 24, 26, iulie 2, 2014).

    Kremlinul a suspendat proiectul politic Novorossiya după ce a obligat Ucraina să semneze armistițiul de la Minsk, din 2014. Din acel moment, Moscova și-a consolidat poziția în teritoriile ocupate, dezvoltând conceptul de „unul și același popor”, care se extinde la Ucraina întreagă, nu numai la teritoriile aflate pe coasta Mării Negre. Putin a prezentat conceptul de Novorossiya sub denumirea de Prichernomorie pentru prima dată în cinci ani, fiind vorba de aceleași teritorii.

     La 23 decembrie 2019, Rusia a inaugurat linia de cale ferată legând teritoriul propriu de Peninsula Crimeea, via podul de peste Strâmtoarea Kerci, cu Putin în fruntea primul convoi.

     Aceste demersuri au succedat summitul din Normandia din 9 decembrie 2019 (vezi EDM 11 decembrie 2019). Se pare că Moscova dorește să demonstreze că deține inițiativa strategică și capacitatea coercitivă față de Ucraina. Kremlinul vizează ca președintele Volodymyr Zelenskyy să își îndeplinească angajamentele pe care și le-a asumat în cadrul summitului și să prezinte acest lucru la următorul summit din Normandia, în luna aprilie (2020). Atât guvernul ucrainean, cât și participanții germani și francezi la procesul Normandia au evitat să comenteze asupra acțiunilor post-summit ale Kremlinului împotriva Ucrainei.

NOTĂ: Articolul a fost publicat prima dată în Eurasia Daily Monitor, Volumul 17, Nr. 2 din 14 ianuarie 2020