O bombă cu ceas și o capcană care se închide par metafore potrivite pentru a descrie speranțele fără speranță ale președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și echipei acestuia pentru „pace” cu Rusia.

Președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy (sursa: president.gov.ua)

     Liderii summitului „Normandia” (Rusia, Germania, Franța și Ucraina) de la Paris, din 9 decembrie 2019, au pornit cronometrul pentru summit-ul de la Berlin, din luna aprilie a.c. Acolo, Zelenski este așteptat să prezinte, aceluiași conclav, modul în care Ucraina și-a îndeplinit angajamentele pe care le-a confirmat în capitala franceză.

     Capcana care se închide este reprezentată de concesiile unilaterale ale Kievului față de Moscova (legalizarea formulei Steinmeier, acceptarea unui “statut special” permanent pentru teritoriul Donețk-Lugansk aflat sub control rusesc). Moscova a smuls acest preț pentru a fi de acord cu desfășurarea summit-ului din decembrie, pe care echipa lui Zelenski și l-a dorit foarte mult chiar dacă a fost nevoită să plătească acest preț foarte mare.

     Oprirea ceasului și forțarea ușii capcanei ar putea fi încă posibile, dacă decidenții curenți de la Kiev înțeleg că Kremlinul nu este pregătit să accepte o Ucraina independentă și suverană și că actualul președinte rus nu este pregatit nici măcar să accepte o Ucraina ucraineană.

     Președintele Zelenski a avut o reprezentație publică foarte impresionantă la summit-ul „Normandia” de la Paris. În plan personal, Zelenski a vorbit mai bine și l-a manevrat pe președintele rus Vladimir Putin; în plan politic, însă, Zelenski a acceptat anumite „linii roșii” pe care guvernul ucrainean precedent le apărase până în 2019 și pe care societatea civilă ucraineană activă continuă să le apere (spre exemplu, nici un fel de discuții directe cu reprezentanții Moscovei din Donețk-Lugansk, nici un fel de „alegeri” atât timp cât se menține prezența trupelor rusești în teritoriu). Mai mult, Zelenski a solicitat, neașteptat, revizuirea „acordurilor” de la Minsk din 2015. Dar aceste poziții sunt nesemnificative, pe lângă documentul final al summit-ului, cu care liderul ucrainean a fost de acord spre satisfacția președintelui Putin și care reprezintă singurul punct de plecare pentru negocierile viitoare. (vezi EDM 9, 11, 12 decembrie 2019)

     În prezent, Kievul se află în proces de conformare cu documentul final al summit-ului. Cât despre Moscova, Berlin și Paris, acestea ignoră sugestiile Kievului de a revizui „acordurile” de la Minsk. Chiar mai mult, după încheierea summit-ului Moscova a readus în discuție o altă parte a teritoriului Ucrainei - coasta Mării Negre (vezi EDM, 14 ianuarie 2020). Analizat punct cu punct, procesul evoluează clar împotriva intereselor Ucrainei:

- încetarea focului: trupele ucrainene înregistrează pierderi - mai mulți morți și răniți - săptămânal, de cele mai multe ori din cauza lunetiștilor, într-un ritm care este constant din luna iulie și care continuă nestingherit după summit-ul în format Normandia. În pofida apelului comun - al summitului - de respectare a încetării focului, Moscova va continua acest tip de război de uzură pe linia frontului, ca o formă de presiune politică asupra unei administrații ucrainene pacifiste. Încetarea focului, prelungită la 18 decembrie, ar fi trebuit să fie întărită de asigurările lui Putin față de Kiev că va controla forțele din Donețk-Lugansk. Kievul a solicitat aceste garanții, demers care a convenit de minune Moscovei înfățisând-o mai degrabă ca un mediator, decât ca un participant la conflict (Ukrinform, 18 decembrie 2019);

- statut special: la 12 decembrie parlamentul ucrainean a prelungit legea în vigoare privind „regimul special de autoguvernare locală în anumite zone din provinciile Donețk și Lugansk” (legea privind statutul special), iar președintele Zelenski a promulgat-o la 18 decembrie. Această lege există, pe hârtie, din 2014 și este promulgată anual, dar nu a fost niciodată aplicată. Totuși, de această dată, autoritățile de la Kiev au acceptat cererea Moscovei de a include formula lui Steinmeier în această lege în 2020.

   Formula lui Steinmeier presupune punerea în aplicare a legii privind statutul special odată cu „alegerile” din Donețk-Lugansk. Partidul pro-prezidențial „Slujitorul poporului”, care deține o majoritate absolută în parlament, a asigurat trecerea ușoară a legii prin parlament și poate proceda la fel și cu formula Steinmeier în 2020, după cum s-a căzut de acord întâi cu Moscova, apoi la summit-ul în format Normandia. (Ukrinform 18, 22 decembrie 2019)

   Putin se comportă ca într-o partidă de skanderbeg cu Zelenski, obligându-l să cedeze puțin câte puțin. „Prelungirea statutului special este un pas bun în direcția corectă. Dar trebuie permanentizat, conform acordurilor Minsk și trebuie inclus în constituția Ucrainei, de asemenea în conformitate cu acordul de la Minsk” - i-a precizat spus Putin cancelarului german Angela Merkel în cadrul întrevederii pe care cei doi au avut-o recent la Moscova (kremlin.ru, 12 ianuarie 2020);

- revizuirea acordurilor Minsk: la câteva zile de la încheierea summit-ului în format Normandia, purtătorul de cuvânt de la Kremlin, Dmitry Peskov, a declarat: „dacă se impune revizuirea  acordurilor Minsk, orice schimbări sau adăugiri vor putea fi făcute doar prin negociere între Kiev și republicile populare Donețk și Lugansk, fie în cadrul Grupului de Contact Minsk, fie în afara acestuia” (Interfax, 13 decembrie 2019). Aceasta este în linie cu insistența Moscovei ca Kievul să soluționeze „conflictul din Ucraina” prin negociere cu Donețk-Lugansk, astfel recunoscându-le statutul, cu Rusia în rol de mediator. Kievul continuă să se opună acestei solicitări în orice context, inclusiv în cel al posibilelor revizuiri a „acordurilor” Minsk.

   Este evident, însă, că orice revizuiri vor impune acordul celor patru părți din formatul Normandia, ceea ce în primul rând ar însemna negocieri între Kiev și Moscova. Conform ministrului ucrainean de externe Vadim Pristaiko, Kievul ar putea manifesta o oarecare flexibilitate, acceptând „alegeri” în Donețk-Lugansk în schimbul revizuirii de către Moscova a „acordurilor” Minsk astfel încât să permită o formă de control ucrainean sau internațional asupra graniței Ucraina - Rusia din acel teritoriu (Ukrinform, 23 decembrie 2019). În viziunea Moscovei, succesiunea etapelor presupune „întâi organizarea alegerilor și după aceea redobândirea controlului asupra frontierelor”. Propunerea Kievului, transmisă prin Pristaiko, nu ar inversa aceste etape ci le-ar sincroniza.

   La summit-ul în format Normandia, cancelarul german Angela Merkel a sugerat că „acordurile” Minsk includ un grad de „flexibilitate”. Această afirmație, fără precedent în public, părea să răspundă solicitărilor în plen ale președintelui Zelenski de a revizui acele documente vechi de cinci ani. Însă Merkel nu a mai declarat nimic în acest sens, până în momentul de față. În timpul vizitei sale la Moscova, când s-a întâlnit cu Putin, la 11 ianuarie, Putin a insistat în cadrul conferinței de presă comune că „nu există alternativă de pace pentru acordurile Minsk (în paranteză fie spus, o expresie tipică lui Merkel). Înțelegem complexitatea politicii interne a Ucrainei, însă acordurile Minsk trebuie implementate” (kremlin.ru, 11 ianuarie 2020). În ceea ce o privește, Merkel a declarat că așteaptă „progrese noi la summit-ului următor (în format Normandia), ca parte a etapelor prevăzute de acordul de la Minsk” (bundeskanzlerin.de, 12 ianuarie a.c.). După cum se vede, nicio remarcă referitoare la „flexibilitate”.

NOTĂ: Articolul a fost publicat prima dată în Eurasia Daily Monitor, Volumul 17, nr. 4