Evoluția fenomenului „luptătorului străin”

     Atacurile din 11 septembrie 2001 au reprezentat un moment crucial pentru evoluția fenomenului „luptătorului străin”, dând o notă negativă conotației dobândite de acest termen: eroii din prima etapă a fenomenului erau acum luptătorii – teroriștii sau mercenarii care merg la război mânați de o cu totul altă gamă de motivații (Malet, 2013). În ciuda importanței fenomenului pentru securitatea națională și internațională, comunitatea internațională nu avea încă stabilit un regulament judiciar împotriva indivizilor care deveneau pioni ale unor cauze nici pe departe nobile.   Această slăbiciune din punct de vedere legislativ, logistic și strategic a fost motivată inițial de numărul relativ mic de cazuri și de ineficiența în a prevedea eventualele prejudicii pe care aceștia le pot aduce țărilor de origine, țărilor de destinație și altor țări pe care le tranzitează sau către care se pot îndrepta la finalul misiunii.

     Odată cu apariția organizației teroriste Daesh în Siria și Irak, fenomenul „luptătorului străin” a luat din nou amploare la o scară mult mai largă, declanșând o a treia etapă în cadrul căreia Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, la propunerea Turciei, a adăugat titlul de ,,teroriști" denumirii ,,luptătorilor străini” și i-a declarat nelegitimi (ONU, Rezoluția 2178/25.09.2014). Astfel, termenul ,,foreign fighter”/„luptător străin” a devenit ,,foreign terrorist fighter”/„luptător terorist străin”, iar cadrul legal este reprezentat de Rezoluția 2178 din 24 septembrie 2014, care reglementează:

„[...] persoanele care se deplasează într-un alt stat decât statul lor de reședință sau naționalitate în scopul comiterii, planificării, pregătirii sau participării la acte de terorism sau în furnizarea sau primirea de formare teroristă, inclusiv în legătură cu conflicte armate...” (Consiliul de Securitate ONU, Rezoluția 2178/25.09.2012)

       Prin Rezoluția 2178, Consiliul de Securitate al ONU îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare pentru a preveni acțiunile acestor luptători teroriști străini (FTF), după cum urmează:

 - ,,să împiedice circulația teroriștilor sau a grupurilor teroriste cu ajutorul controlului strict la frontieră și al controlului eliberării actelor de identitate și documentelor de călătorie, precum și prin măsurile de prevenire a contrafacerii, falsificării sau utilizării frauduloase a actelor de identitate și a documentelor de călătorie”,

- ,,să intensifice și să accelereze, prin intermediul mecanismelor bilaterale sau multilaterale, schimbul de informații operaționale cu privire la acțiunile sau tranzitul teroriștilor sau ale grupărilor teroriste, inclusiv ale luptătorilor teroriști străini, în special în legătură cu statele lor de reședință sau statele ale căror cetățenie o dețin”,

- ,,să coopereze în eforturile de combatere a amenințării reprezentate de luptătorii teroriști străini, inclusiv prin prevenirea radicalizării persoanelor și recrutării de luptători teroriști străini, inclusiv copii, prin împiedicarea luptătorilor teroriști străini să treacă granița, prin retragerea și oprirea sprijinului financiar pentru luptătorii teroriști străini, precum și prin începerea și desfășurarea urmăririi penale, a strategiilor de reabilitare și reintegrare în vederea repatrierii luptătorilor teroriști străini” (Consiliul de Securitate ONU, Rezoluția 2178/25.09.2012).

      Modul în care este abordat subiectul și definirea luptătorilor teroriști străini (FTF) raportată la deplasările în zonele de conflict sau la constatarea manifestării intenției de comitere a unui act terorist este un rezultat și o reflecție clară a nivelului de amenințare pe care acest fenomen îl presupune la adresa securității naționale și internaționale. Ținând cont de complexitatea, gradul de dificultate ridicat și incertitudinea succesului procesului de de-radicalizare a acestor luptători și înțelegând efectul „contagios” pe care îl pot manifesta în răspândirea violenței la nivel internațional, indiferent de granițele teritoriale, a treia generație de luptători – „foreign terrorist fighters” / „luptători teroriști străini” – prezintă un nivel ridicat de amenințare, fapt ce justifică și conținutul Rezoluției 2178 a ONU.

     Amenințarea reprezentată de „luptătorii teroriști străini” este resimțită și mai puternic în prezent, chiar dacă organizația teroristă Daesh a fost învinsă în teritoriu. Victoria comunității internaționale este umbrită de incertitudinea referitoare la modul în care situația luptătorilor teroriști străini, a femeilor și copiilor acestora se va soluționa. În prezent, un număr mare de luptători străini se află în închisori improvizate sub controlul forțelor kurde în nordul Siriei. Alături de ei se regăsesc sute de femei și copiii lor, ale căror state de origine nu se grăbesc să le repatrieze.

     Tabelul structurat în baza studiului lui Fainberg (2017) prezintă cifre estimative, bazate pe informații din surse publice, pentru destinațiile din cadrul evoluției fenomenului luptătorilor străini / luptătorilor teroriști străini (am folosit ambele denumiri deoarece acestea sunt valabile în funcție de perioada abordată), relevante pentru maparea evoluției fenomenului și pentru înțelegerea amenințării curente: primul și al doilea război din Afganistan, conflictele din Bosnia, Cecenia, Irak și Siria. Tabelul este, pe de altă parte, o dovadă clară a prezenței luptătorilor străini în practic toate conflictele din lumea islamică, pornind de la invazia sovietică din Afganistan, unde luptătorii străini au jucat un rol proeminent (Fainberg, 2017).

     Având în vedere aceste contexte, termenul de "luptător străin" a început să facă referire la islamul radical și la jihadism, chiar dacă nu a avut de la început denumirea de luptător terorist străin și chiar dacă nu este întâlnit numai în contextul extremismului religios, de tip salafist-jihadist. În fapt, extrema dreaptă este în prezent o altă sursă importantă de „luptători teroriști străini”, atât prin exodul către organizațiile kurde din Siria, cât și prin conflictul din Ucraina. Așa cum se poate observa în harta realizată de Arkadiusz Legiec, analist la Polish Institute of International Affairs, în perioada 2014-2019, un număr de aproximativ 17.000 de luptători teroriști străini au trecut granițele Ucrainei. Comparând numărul cu cei aproximativ 40.000 de luptători teroriști străini din Siria, dar și cu valurile anterioare de luptători teroriști străini, putem observa amploarea fenomenului și în contextul ucrainean. Statele Uniunii Europene se confruntă cu un număr de aproximativ 5.000 de luptători teroriști în Siria și 2.000 în Ucraina. Ambele valori sunt îngrijorătoare și efectul pe termen lung al acestui exod este departe de a fi estimat sau prevăzut.

      Este interesant de observat faptul că numărul luptătorilor străini (și, ulterior, impactul pe care aceștia l-au avut) a fost relativ scăzut în raport cu numărul total al luptătorilor până la exemplul Siriei. În majoritatea conflictelor, luptătorii străini reprezintă între 2% și 8% din numărul total de luptători, dar în Siria numărul lor reprezintă aproximativ 20% din numărul total de luptători.

     Chiar dacă nu se cunoaște cu certitudine profilul (sau profilurile) luptătorilor străini din perioadele anterioare războiului din Siria, procentul redus al acestora este cauzat și de varietatea limitată a originii geografice a acestora: aproape toți acești luptători străini provin din țări musulmane, inclusiv (predominant, dar nu se limitează la) Arabia Saudită, Pakistan și Turcia. În cele din urmă, luptătorii străini care au participat la conflictele menționate anterior nu au fost considerați drept un pericol pentru țările lor de origine la întoarcere. La încheierea misiunii, aceștia au avut tendința de a se alătura unui alt câmp de luptă și, în unele cazuri, au compus conducerea noilor grupări jihadiste (Homeland Security Committee Report, 2015).

     Mai mult, în cazul Turciei, așa cum se va detalia ulterior, mulți dintre veteranii acestor conflicte au fost tratați ca niște eroi la întoarcerea în țară (Stein, 2016a) și au jucat un rol cheie în cadrul radicalizării Daesh pe teritoriul turc. Valurile anterioare de luptători străini care au precedat războiul din Siria, sunt relevante deoarece veteranii întorși din aceste războaie reprezintă chiar ei un factor stimulant și favorizant pentru procesul de recrutare condus de organizațiile teroriste din Siria, în special de către Daesh și Frontul al-Nusra. Atât războiul din Afganistan, cât și restul conflictelor armate cu luptători străini jihadiști, au dus la acumularea experienței jihadiste folosită de propaganda teroristă pentru a produce și răspândi anumite mesaje. Retragerea forțelor sovietice din Afganistan a lăsat moștenire o narațiune ambivalentă, care a fost amplificată de războaiele bosniac, cecen, irakian și sirian. Pe de o parte, toate aceste conflicte au fost prezentate de propaganda jihadistă ca un șir de victorii asupra „infidelilor”, pe de altă parte, acestea au reprezentat o dovadă pentru atacurile neîntrerupte ale lumii occidentale împotriva musulmanilor din întreaga lume. O astfel de ambivalență a permis grupurilor și organizațiilor jihadiste să jongleze cu narațiunea și să o folosească, în întregime sau parțial, în mesajele lor de propagandă. Până de curând, diseminarea narațiunii a fost limitată din cauza lipsei instrumentelor tehnologice necesare. Cu toate acestea, discursul jihadist a fost răspândită în principal fizic, prin moschei și comunități religioase independente, modelat și îmbunătățit de-a lungul anilor, devenind o parte organică a viziunii asupra lumii a multor potențiali luptători străini. Actualul conflict sirian a schimbat complet situația, iar utilizarea mijloacelor de comunicare socială de către jihadiști a adus povestea la lumină și a determinat viitorii luptători teroriști să o reconsidere, discutând online cu alții – un avantaj incontestabil al rețelelor sociale virtuale față de alte instrumente de difuzare a informațiilor.

     Evoluția fenomenului luptătorilor teroriști străini în Siria și Irak

     Fluxul luptătorilor teroriști străini către Siria și Irak a început cu câțiva ani înaintea declarării Califatului Islamic. Odată cu izbucnirea și amplificarea crizei din Siria cauzată de protestele Primăverii Arabe, apar și primele date referitoare la cetățenii străini care călătoresc în această zonă de conflict pentru a se alătura anumitor grupări prezente în regiune, printre care se remarcă al-Nusra și ISI (ulterior Daesh). În urma cercetării datelor provenite din diverse surse (ICSR, 2015; Soufan Group, 2015; Soufan Group, 2017; ICCT, 2017; Ministerul Afacerilor Interne din Turcia, 2017) referitoare la fluxul luptătorilor teroriști străini din Siria am identificat trei etape în dezvoltarea fenomenului: perioada 2011-2013, perioada 2014-2015 și perioada 2016-2017. De la jumătatea anului 2017, călătoriile luptătorilor teroriști străini către Daesh s-au redus semnificativ din cauza măsurilor de siguranță la nivel internațional, a pierderilor teritoriale ale organizației și, în același timp, ca rezultat al mesajelor transmise de organizație ca cei ce doresc să călătorească să rămână în țara de proveniență și să lupte pentru Daesh prin atacuri teroriste.

     În perioada inițială cuprinsă între 2011 și 2013, numărul luptătorilor teroriști străini care au călătorit în Siria este mai mic, dar extrem de important pentru cercetarea din această lucrare din două motive: atacurile analizate în capitolul trei sunt comise, în mare parte, de membrii ai organizației care au călătorit în această perioadă, în timp ce o parte dintre ei au fost prinși și închiși în încercarea de ajunge în Siria, eliberarea lor în următoarea perioadă reprezentând un eventual pericol la adresa securității internaționale, în special în statele din Uniunea Europeană.

     În următoarele etape, 2014-2015 și 2016-2017, numărul luptătorilor teroriști străini de pe teritoriul controlat de Daesh crește semnificativ, apogeul călătoriilor către Siria fiind atins în prima jumătate a anului 2016. Evoluția fenomenului în perioada cuprinsă între anii 2013 și 2016 poate fi observată, conform informațiilor oferite de Grupul Soufan (Barrett, 2017) și de Ministerul Afacerilor Interne din Turcia (2017). Se poate remarca creșterea numărului luptătorilor teroriști străini în perioada de vârf a organizației, la momentul și, în special, ulterior declarării „Califatului Islamic”. Acest fapt confirmă motivația luptătorilor teroriști străini dată de utopia unui „Califat Islamic” în regiune.

     După cea de-a doua jumătate a anului 2016, numărul luptătorilor teroriști străini aflați în teritoriu începe să scadă treptat. O parte sunt uciși în urma luptelor dintre gruparea teroristă și rivalii săi. Un număr semnificativ este surprins în reversul fenomenului – întoarcerea cetățenilor în țările de proveniență. Totodată, numărul membrilor sau simpatizanților Daesh care au călătorit către Siria scade, în special în a doua jumătate a celei de-a treia etape (2016-2017) drept consecință a acțiunilor militare de succes ale Coaliției contra-Daesh, a măsurilor de securitate luate la nivel internațional împotriva acestui fenomen și a mesajelor organizației din cadrul propagandei sale care își încurajează adepții să continue Jihadul în teritoriul pe care se află, prin atacuri.

     Numărul de luptători teroriști străini din Siria depășește cu mult numărul luptătorilor din perioadele anterioare, reprezentând și cel mai mare procent din numărul total de militanți ai grupării teroriste Daesh, față de procentele atinse de luptătorii străini din perioadele anterioare. Acest fapt confirmă îngrijorarea comunității internaționale cu privire la fenomenul luptătorilor teroriști străini, fapt determinat de o varietate de factori. Fluxul actual al luptătorilor teroriști străini implicați în conflictele sectare siriene și irakiene îi provoacă pe experții în securitate să dezvolte noi teorii și abordări relevante. În primul rând, spre deosebire de episoadele anterioare, numărul luptătorilor teroriști străini care participă la conflicte siriene și irakiene, așa cum se vede din tabel, cuprinde 15-20% din totalul luptătorilor. În al doilea rând, fluxul curent se caracterizează prin două trăsături principale: dinamica dezvoltării și diversitatea originilor geografice și religioase. În timp ce conflictele anterioare erau exclusiv sunnite, actualele implică atât participanți sunniți cât și șiiți, la care se adaugă militarii afiliați, eventual convertiți la Islam. Astăzi, luptătorii provin din peste 120 de țări și se alătură grupurilor militare și afiliaților acestora din toate părțile conflictului, adesea trecând de la un grup la altul (BBC News, 13 Decembrie 2013). În general, există trei tipuri principale de grupuri militante în Siria: cele asociate cu jihadismul sunnit, luptătorii șiiți afiliați cu regimul Assad și militanții pro-kurzi. Fiecare dintre aceste tipuri de grupuri are anumite particularități în recrutare, iar numărul de luptători teroriști străini pentru fiecare tip de grup militant este greu de stabilit.

     Diversitatea geografică a țărilor de origine, cauzată de dezvoltarea tehnologică este unul din motivele pentru care chiar fenomenul luptătorilor teroriști străini a depășit conflictul din Orientul Mijlociu și s-a transformat într-un fenomen internațional, având în vedere gama de recruți la scară mondială. O altă deosebire față de conflictele anterioare este participarea vizibilă a recruților occidentali, dintre care mulți sunt adolescenți, nu întotdeauna de origine musulmană, fără experiență militară anterioară. Figura 3 redă caracterul internațional al fenomenului luptătorilor teroriști străini și situația în care au călătorit pentru a lupta alături de Daesh în Siria și Irak, în baza datelor provenite în două etape (2011-2013 și 2014-2015) din mai multe surse, printre care Centrul Internațional pentru Studiul Radicalizării și Violenței Politice (International Center for the Study of Radicalisation and Political Violence) și Grupul Soufan.

     Centrul Internațional de Combatere a Terorismului de la Haga oferă un cadru util pentru a înțelege fenomenul luptătorilor teroriști străini, elaborând un model al prognozei pentru evoluția acestuia. Conform acestui model (van Zuijdewijn & Bakker, 2014), un luptător terorist străin poate: să fie ucis în zona de conflict, să rămână permanent în zona de conflict, sau să părăsească zona de conflict. Pericolul potențial al luptătorilor teroriști străini pentru comunitatea internațională începe, ironic, în momentul în care aceștia se hotărăsc să părăsească zona de conflict. În esență, ei se pot întoarce în țara de origine sau pot călători într-o țară terță.

     Luptătorii teroriști străini pot fi integrați în societate în mod pașnic, sau pot decide să se alăture altor conflicte. Într-un alt scenariu, aceștia s-ar putea angaja în activități teroriste în țara de origine sau într-o țară terță, ceea ce îi transformă într-un adevărat pericol. Astfel, principala preocupare referitoare la luptătorii teroriști străini este „efectul întoarcerii” („blowback effect”). Acesta definește potențialul luptătorilor teroriști străini de a răspândi violența în diferite zone geografice, atunci când revin din zonele de conflict (Sageman, 2004).

     Abordarea teoretică susține, argumentând la nivel statistic, că unul din nouă luptători străini se angajează în activități teroriste ulterior după întoarcere (Hegghammer, 2013:10-13). În cazul Daesh, este foarte greu să se aplice un model de analiză pentru a calcula variabilele ce ne-ar ajuta să înțelegem nivelul de amenințare pe care luptătorii teroriști străini îl reprezintă, din cauza faptului că nu se cunoaște exact numărul celor ce s-au alăturat grupării și, cu atât mai puțin, al celor care se întorc din teritoriu (Barrett, 2017).

     Amenințarea curentă pentru Uniunea Europeană

     După 2017 se poate observa un trend ascendent al întoarcerilor, cauzat fie de spulberarea utopiei „Califatului” fie de retrasarea strategiei organizației în vederea localizării membrilor în puncte cheie la nivel internațional. Având în vedere rolul jucat de luptătorii teroriști străini Daesh din primul val al fenomenului în cadrul atacurilor teroriste din vestul Europei, acest curent ascendent al întoarcerilor ar trebui să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru statele europene și, în același timp, un stimul pentru dezvoltarea unei strategii de durată pentru prevenirea activității teroriste conduse de acești indivizi.

     Până în prezent, în contextul Uniunii Europene, fenomenul luptătorilor teroriști străini din Siria s-a dovedit o bombă cu ceas, din următoarele motive: aceștia s-au aflat în spatele atacurilor teroriste din statele europene după 2014, țările cu un număr crescut de luptători teroriști străini au fost ținte pentru un număr mai mare de atacuri care, la rândul lor, au fost mult mai bine organizate, folosind un modus-operandi complex. Ca atare, siguranța statelor noastre astăzi depinde, într-o mare măsură, de modul în care vom gestiona criza reprezentată de acest fenomen, pe trei laturi principale: luptătorii teroriști propriu-zis, femeile Daesh – deseori mult mai radicalizate decât soții lor, și, mai important decât orice, copiii Daesh. Puținele state din Uniunea Europeană care au avut curajul de a repatria un mic număr din ultimele două categorii s-au lovit de problema juridică și au ales să despartă copii de mamele lor, acestea din urmă fiind judecate și închise. Franța este unul dintre statele care promovează această soluție, din păcate creând probleme și mai grave pe termen lung. Copii Daesh vin din Siria și Irak cu trauma războiului și a ideologiei radicale, mulți dintre ei având experiența unei participări directe la acte de violență. Despărțirea acestora de singura persoană care le inspiră încredere nu face altceva decât să le cauzeze o nouă traumă și să îi transforme în viitori dușmani, aruncându-i indirect în brațele aceleiași ideologii.

     În esență, există trei foruri instituționale internaționale care luptă pentru combaterea fenomenului luptătorilor teroriști străini din cadrul Daesh și, implicit, împotriva Daesh: Coaliția anti-Daesh, Forumul Global Contra Terorismului (GCTF), și Comitetul ONU pentru Combaterea Terorismului (CTC al ONU). Coaliția anti-Daesh ia măsuri directe, în teritoriu, împotriva organizației teroriste, precum bombardarea punctelor-cheie pentru organizație și conducerea atacurilor asupra militanților Daesh. Forumul Global Contra Terorismului (GCTF) creează o platformă pentru a decide cu privire la strategiile ce au la bază amenințările curente și deschide calea pentru cooperarea internațională. Comitetul ONU pentru Combaterea Terorismului (CTC al ONU) vizează stabilirea unor reglementări naționale armonizate la nivel internațional.

     Conceptualizarea fenomenului luptătorilor teroriști străini (FTF) este un proces continuu, iar comunitatea internațională încearcă să înțeleagă fenomenul și să acționeze în consecință. Prin urmare, eforturile GCTF și CTC al ONU includ și proiecte de ordin legislativ, cum ar fi definirea și reglementarea standardelor internaționale de călătorie. Totodată, statele Uniunii Europene trebuie să colaboreze în vederea dezvoltării unui sistem de atenționare cu privire la activitatea teroristă, în special în cazul luptătorilor teroriști străini. Acest sistem poate face parte dintr-o strategie de durată, elaborată de comisii contra-terorism care se evidențiază prin multiculturalism, multidisciplinaritate și abilitatea de înțelegere a contextelor în care astfel de fenomene evoluează. Este absolut necesar ca cercetătorii în domenii precum securitate națională, contra-terorism, statistică, psihologie, sociologie, comunicare internațională să facă parte din aceste echipe deoarece experiența practicianului in combaterea terorismului nu mai este suficientă în lupta împotriva extremismului. 

Barrett, R. (2017). Beyond de Caliphate: Foreign Fighters and the Threat of Returnees. The Soufan Group. http://thesoufancenter.org/wp-content/uploads/2017/10/Beyond-the-Caliphate-Foreign-Fightersand-the-Threat-of-Returnees-TSC-Report-October-2017.pdf

Colgan, J., Hegghammer, T., (2011). Islamic Foreign Fighters: Concept and Data. Paper presented at the International Studies Association Annual Convention, Montreal.

Consiliul de Securitate ONU, Rezoluția 2178/25.09.2012

Fainberg, A. (2017) Here We Come: The Evolution of Foreign Fighters’ Flow to Syria and Iraq in 2013-2016. ICT, IDC Herzliya.

Hegghammer, T. (2013). Should I Stay or Should I Go? Explaining Variation in Western Jihadists’ Choice between Domestic and Foreign Fighting. American Political Science Review, Vol. 107, No. 1

Hennessy, O. (2012). The Phenomenon of Foreign Fighters in Europe. ICCT Background Note.

ICSR Report 2017 http://icsr.info/wp-content/uploads/2017/02/ICSR-Report-Caliphate-in-Decline-An-Estimate-of-Islamic-States-Financial-Fortunes.pdf

Malet, D. (2015). Foreign Fighter Mobilization and Persistence in a Global Context. Terrorism and Political Violence. 27, no. 3 (2015): 454–473.

Republic of Turkey Ministry of Foreign Affairs.(2018), Turkey’s Contributions to International Community’s Efforts to Fight Terrorism, http://www.mfa.gov.tr/turkey_scontributions-to-international-community_s-efforts-to-fight-terrorism.en.mfa

Sageman, M. (2004). Understanding Terror Networks. Philadelphia: University of Pennsylvania Press.

Stein, A. (2016). Islamic State Network in Turkey: Recruitment for the Caliphate. Rafik Hariri Center for the Middle East. Atlantic Council.

The Soufan Group (2015). Foreign fighters. An updated assessment of the flow of foreign fighters into Syria and Iraq. Retrieved from http://soufangroup.com/wpcontent/uploads/2015/12/TSG_ForeignFightersUpdate3.pdf