Cele de mai jos sunt destinate a resublinia lucruri care au fost deja spuse, în repetate rânduri, sub diferite forme, din nevoia de a ne întări în fața provocărilor cu care ne confruntăm în aceste zile și care, cel mai probabil, vor lăsa urme profunde asupra conștiinței, modului de viață și viitorului nostru.

Plecând de la proverbul conform căruia națiunile și societatea în ansamblu își au conducătorii/liderii pe care îi merită, aș îndrăzni să propun o completare – anume că liderii sunt nu doar reprezentativi, ci și perfectibili.

Cum anume?

- Reamintindu-ne, cei care i-am ales/susținut și liderii înșiși, că atunci când le-am acordat votul și încrederea ne-am regăsit, chiar dacă numai în parte, în ceea ce am simțit dinspre dânșii.

- Realizând că timpurile și încercările dificile prilejuiesc sau ne obligă la a ne proba calitățile – moștenite, sau formate și dezvoltate – și că aceste calități trebuie puse în slujba binelui comun, adică al societății și nu al unei ideologii, al unei clase sau al unui individ.

- Conștientizând, acolo unde este cazul, sau recunoscând, chiar dacă numai în fața propriei conștiințe, că mandatul de lider este însoțit în primul rând de o responsabilitate enormă. Responsabilitatea de a fi un adevărat model (de competență, onestitate, respect, umanitate) și de a nu uita că istoria îi va consemna (pe lideri) așa cum au fost și nu așa cum au dorit și/sau au încercat să convingă că sunt.

Cele de mai sus presupun și obligă, printre altele:

- la recunoașterea limitelor – personale și chiar de leadership și, pe cale de consecință, atragerea – în principal pe bază de competențe, respect și încredere reciprocă – de specialiști pe domenii și probleme, care să fie mandatați și folosiți în acești parametri;

- la a nu uita că niciun lider și nicio națiune nu pot face față, izolat, unei provocări la adresa întregii umanități și că, în astfel de crize, succesul tuturor va fi adevărata măsură a succesului propriu;

- la a conștientiza, iar și iar, că omul este mult mai mult decât o resursă și un mijloc pentru dobândirea mandatului de lider, pentru asigurarea bunăstării comune sau individuale etc., anume că omul (și umanitatea) constituie rațiunea și scopul existenței noastre.

Cât despre fiecare din cei care facilitează celor câțiva să ajungă și, în unele situații, să se perenizeze ca lideri, aceștia pot contribui la succesul unui leadership prin:

- în primul rând, încredere. Încredere în alegerea făcută, în calitățile și în potențialul de dezvoltare al liderilor. Încredere că aceștia vor rămâne dedicați ideilor și principiilor promovate și încredere că orice provocare poate fi depășită, împreună;

- curajul și responsabilitatea în a le aminti aceste lucruri liderilor atunci când sunt convinși că au fost uitate sau neglijate;

- disponibilitatea onestă de a se imagina în locul liderilor ale căror acțiuni le dezavuează și critică fără a le cunoaște contextul, motivația și conținutul;

- în ultimă instanță, prin conștientizarea faptului că sunt mandatați cu leadership-ul și responsabilitatea propriei existențe.

Iar fiind un model (de competență, onestitate, respect, umanitate) pentru sine, ar putea contribui la succesul leadership-ului societății.