Europarlamentarul Dragoș Pîslaru, din grupul Renew Europe, membru al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și inițiator al rezoluției, a vorbit despre perspectivele şi provocările privind protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir-Adrian Costea pentru Pulsul Geostgrategic.

Vladimir-Adrian Costea: Domnule Pîslaru, pandemia de COVID-19 a generat schimbări profunde în numeroase domenii de activitate, generând o criză economică și socială puternică în spațiul european. Problema privind drepturile acordate lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri a (re)devenit un subiect sensibil pentru UE. În ce măsură, în actualul context, condițiile de muncă au expus lucrătorii transfrontalieri și sezonieri la abuzuri din partea angajatorilor? Din estimările dumneavoastră, care este numărul lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri afectați de efectele sociale și economice cauzate de pandemia de COVID 19?

Dragoș Pîslaru: Criza prin care trecem a pus în lumină condițiile nedrepte și ilegale la care sunt supuși mulți muncitori transfrontalieri și sezonieri. Mai mult, din păcate, criza a înrăutațit situația pentru aceste grupuri care oricum erau din anumite puncte de vedere grupuri vulnerabile. Impactul social este grav. Această categorie de muncitori nu era o categorie care să-și poată permite șocuri economice mari. Mulți dintre ei erau deja la limita sărăciei chiar și muncind, iar multi alții sunt în prezent pur și simplu incapabili să facă față, după câteva luni de blocaje impuse, costurilor chiriei, alimentare sau ale medicamentelor.

Ocupate cu problemele locale, autoritățile naționale de multe ori nu reușesc să demonstreze diligența adecvată în cazul muncitorilor străini. Nu toți, însă unii angajatori ai lucrătorilor sezonieri știu acest lucru și îl folosesc, alături de lipsa de informare a lucrătorilor, pentru a profita: oferă la fața locului salarii mai mici decât cele promise, inventează cheltuieli arbitrare pe care apoi le deduc din salariile deja mici ale lucrătorilor, îi cazează în condiții neadecvate (cum ar fi hambare sau containere) și de multe ori îi concediază din motive neîntemeiate. Mulți muncitori semnează contractele de muncă în limbi pe care nu le cunosc, lăsând loc unor condiții diferite față de cele care le-au fost promise verbal. Aceștia nu au informații exacte despre drepturile lor și majoritatea nu sunt afiliați unui sindicat. Mai grav, în contextul crizei sanitare mulți muncitori nu au beneficiat de echipament adecvat și condiții care să respecte normele obligatorii. Am inclus toate aceste probleme în rezoluția adoptată de Parlamentul European la inițiativa grupului Renew Europe, sub coordonarea mea.

În ce privește numărul lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri afectați, vorbim în primul rând despre cei afectați direct din punct de vedere medical, ca urmare a infectării cu COVID-19. Din datele oficiale obținute de la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate sau de la autoritățile competente din statele de reședință, a reieșit că peste 2.000 de români au fost confirmați cu COVID-19 în Germania, aproape 2.000 în Italia și alte câteva sute în alte state. Din păcate, cel putin în Germania, un număr mare a rezultat din cauza nerespectării condițiilor sanitare implementate de anumite întreprinderi la locul de muncă și în locațiile de cazare.

Putem vorbi apoi despre efectele economice. Nu avem cifre oficiale, dar putem estima probabil câteva sute de mii de români ale căror locuri de muncă au fost afectate direct. De exemplu, în Italia, cea mai mare asociație agricolă a declarat că 40% din producția de fructe și legume riscă să fie pierdută în lipsa muncitorilor sezonieri, din care peste 100.000 erau români. Franța și Belgia așteptau și ele peste 100.000 de muncitori sezonieri din România, iar alți 60.000 lucrează anual în agricultură în Spania. În Germania merg anual 200.000 de români pentru a lucra în agricultură, în abatoare sau firme de procesare, iar de acolo au apărut cele mai multe dezvăluiri despre nerespectarea regulilor. În timpul crizei, autoritățile din Austria au anunțat că multe persoane în vârstă riscă să rămână fără asistența medicală 24/7 la domiciliu, în lipsa muncitorilor din alte state - 46% din asistenții medicali la domiciliu care lucrează în Austria sunt români, în număr de aproape 30.000. Și exemplele pot continua. Muncitorii români transfrontalieri sunt esențiali în multe sectoare ale economiei europene.

În ce măsură apariția pandemiei de COVID-19 a amplificat efectele dumpingului* social, în special în sectorul agroalimentar, al construcțiilor și al asistenței medicale din UE?

(*) Dumpingul social este o practică a angajatorilor de a utiliza forță de muncă mai ieftină decât este de obicei disponibilă la locul lor de producție.

În ultimii ani, noțiunea de dumping social a fost folosită aproape peiorativ, pentru a condamna afluxul de lucrători din estul sau sudul Europei către vest sau nord, fiind nefundamentată economic ci legată mai mult de comunicarea politică protecționist-naționalistă și creând stereotipuri cum ar fi cel al instalatorului polonez. În general ar trebui să evităm folosirea unei astfel de noțiuni subiective. Evident, abuzurile trebuie înlăturate, dar folosirea unor noțiuni abstracte gen dumping social nu trebuie să mai rămână paravan pentru reducerea mobilității în Europa.

Acum, pe timp de criză, avem o șansă să vedem schimbată această prezentare a situației, deoarece a devenit evident că multe sectoare economice cheie din statele membre ale UE nu pot rezista fără muncitori transfrontalieri. Vorbim desigur și de sectoarele pe care le menționați, agroalimentar, construcții, asistență medicală. Am văzut cu toții că în timpul crizei unele state membre, printre care Germania, au cerut cu insistență permiterea mobilitații pentru un număr de muncitori sezonieri în domeniul agroalimentar, pentru a evita pierderi economice foarte mari.

Din păcate, condițiile sanitare nu au fost respectate, în special în locurile cu muncitori transfrontalieri sau sezonieri, și aici putem vorbi fără rezerve despre abuzuri. Nu aș putea spune că vorbim despre o intensificare, cât despre scoaterea în fața a unei realități ce exista dinainte, agravată în mod dramatic de această criză sanitară. Într-o oarecare măsură, această criză reprezintă oportunitatea de care aveam nevoie pentru a aduce în atenția instituțiilor europene și naționale situația nerespectării drepturilor pentru mulți muncitori transfrontalieri, atât români cât și din alte state membre.

Dar atenție, nu mobilitatea și libertatea acestor oameni de a călători și munci în alte state UE! Problema o constituie abuzurile din partea angajatorilor sau subcontractorilor. Acolo unde se respectă legea națională și europeană, iar oamenii primesc salariul legal și decent, nu avem probleme.

Care sunt demersurile concrete inițiate de instituțiile UE pentru a proteja sănătatea și siguranța lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19?

În primul rând, trebuie spus că responsabilitatea directă și imediată pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor transfrontalieri revine angajatorilor, autorităților locale și celor naționale. Este vorba și despre puterea de intervenție, prin instrumente precum organizarea de controale și aplicarea de sancțiuni. Uniunea Europeană nu are aceste competențe - cel puțin momentan - până la operaționalizarea noii Autorități Europene a Muncii, care va avea doar parțial astfel de competențe, axate în special pe mobilitate.

În timpul crizei, Comisia Europeană a recomandat statelor membre să ia măsuri pentru a asigura libera circulație a tuturor lucrătorilor transfrontralieri esențiali, de exemplu cei din transportul internațional, indiferent de modul de transport în timpul crizei. Nota Comisiei a inclus, de exemplu, o listă completă de recomandări pentru protecția șoferilor împotriva coronavirusului. În timpul crizei am avut, din păcate, mai degrabă răspunsuri care nu au fost coordonate între statele membre.

În rezoluția adoptată de Parlamentul European pe 19 iunie, am cerut Comisiei și statelor membre să pună în aplicare măsuri pentru a se asigura că lucrătorii transfrontalieri și sezonieri, antreprenorii transfrontalieri și persoanele care desfășoară activități independente beneficiază de o protecție adecvată împotriva COVID-19 și a efectelor sale, inclusiv de acces ușor la testare și acces la informarea despre riscuri și măsurile de siguranță care trebuie luate, într-o limbă pe care o înțeleg. Am solicitat, în plus, măsuri pentru a garanta că sănătatea și securitatea lor sunt protejate în timpul călătoriei și le sunt oferite condiții decente de locuire, care asigură distanțarea socială.

Pe baza Rezoluției Parlamentului European din 19 iunie, cum sunt (re)definite atribuțiile agențiilor de muncă temporară și agențiilor de recrutare în vederea protejării intereselor legitime ale celor angajați, respectiv ale angajatorilor?

Trebuie să încercăm limitarea subcontractărilor multiple pentru un muncitor, alături de o mai bună reglementare a agențiilor de muncă. Am ajuns în unele situații extrem de ciudate în care angajatorul de la fața locului nici măcar nu știe ce firmă de recrutare l-a angajat de fapt pe muncitorul în cauză. Astfel, anumiți angajatori din străinătate își derogă din responsabilitățile legale la care sunt obligați, pretinzând că nu sunt de competența lor.

În rezoluția adoptată de Parlamentul European, pe care am coordonat-o, am cerut Comisiei Europene să efectueze un studiu urgent al situației generale a ocupării forței de muncă și a condițiilor de sănătate și securitate ale lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri, inclusiv rolul agențiilor de muncă temporară, al agențiilor de recrutare și al altor intermediari și subcontractanți, în vederea identificării lacunelor de protecție și posibilei necesități de revizuire a cadrului legislativ existent – cum ar fi cadrul legislativ pentru sănătate și securitate în muncă, Directiva 2014/36 / UE privind lucrătorii sezonieri și Directiva 2008/104 / CE privind munca temporară de agenție, precum și cel privind rezistența la pandemie.

Am subliniat și competența statelor membre de origine. De prea multe ori, un muncitor este angajat în condiții suspecte, pe teritoriul României – atunci este important ca și autoritățile române să facă verificări ale acestor agenții, să se asigure că muncitorii își cunosc drepturile și responsabilitățile și, mai ales, că nu există clauze contractuale ilegale (cum ar fi obligativitatea deducerii din salariu pentru cazare).

Care sunt măsurile propuse de Parlamentul European pentru a facilita o mai bună coordonare a sistemelor de securitate socială? În ce măsură combaterea fraudei sociale și încălcării drepturilor sociale ale lucrătorilor mobili constituie un deziderat realizabil într-un context social și economic marcat de incertitudine și nesiguranță?

Foarte mulți lucrători transfrontalieri și sezonieri sunt angajați cu contracte de muncă pe termen scurt. Aceste contracte nu oferă mai deloc securitate în muncă, asigură acoperire de securitate socială insuficientă sau de niciun fel, lasându-i deseori sub pragurile de calificare naționale pentru a primi beneficii sociale. Coordonarea dintre cele aproape 15.000 de instituții de securitate socială la nivel național, regional sau local este problematică chiar și în perioadele normale, iar o piață a muncii europeană cu adevărat integrată nu poate exista fără un nivel echitabil de coordonare pentru securitatea socială.

În rezoluția adoptată de Parlamentul European am subliniat că statele membre sunt responsabile de asigurarea faptului că sistemele lor de securitate socială sunt stabile, fiabile și rezistente la crize, dar și că la nivel european, Consiliul și statele membre trebuie să se coordoneze cu Parlamentul pentru a ajunge șa un acord rapid și echilibrat cu privire la propunerea de revizuire a Regulamentelor 883/2004 și 987/2009 privind coordonarea securității sociale la nivel UE.

Vorbim inclusiv despre cei care lucrează de la distanță, din țara de reședință. Și lor trebuie să li se garanteze accesul la securitatea socială, drepturile de muncă și regimurile fiscale aplicabile în statul unde lucrează, inclusiv să poată beneficia de schemele de muncă de scurtă durată în aceleași condiții ca și alți angajați.

În continuarea coordonării sistemelor de securitate socială, am propus operaționalizarea rapidă a tuturor elementelor ce țin de Schimbul electronic de informații privind securitatea socială (EESSI), pentru a asigura o cooperare mai eficientă între instituțiile de securitate socială și o prelucrare mai rapidă și digitalizată a cazurilor ce privesc muncitorii transfrontalieri.

În viziunea dumneavoastră, care sunt perspectivele pentru ca Autoritata Europeană a Muncii (ELA) să devină pe deplin operațională? În ce măsură ELA va putea stopa practicile abuzive de subcontractare, asigurând astfel consacrarea liberei circulații?

Operaționalizarea rapidă a Autorității Europene a Muncii este esențială, pentru a avea un control mai bun și instrumente mai puternice în asigurarea drepturilor muncitorilor transfrontalieri. La inițiativa mea, în luna mai l-am invitat pe directorul interimar ELA, Jordi Curell, la comisia de Ocupare a forței de muncă și afaceri sociale din Parlamentul European. La momentul de față, ELA nu poate face prea multe lucruri în teren.

În rezoluția adoptată de Parlament, am cerut Comisiei să se asigure că ELA devine pe deplin operațională și că lucrează pentru a furniza informații relevante cu privire la drepturile și obligațiile persoanelor fizice aflate în situații de mobilitate transfrontalieră, inclusiv printr-un site web unic la nivel european, care ar trebui să servească drept portal pentru accesarea surselor și serviciilor de informații la nivel european și național. Ne lipsește un proces armonizat pentru semnalarea abuzurilor și problemelor; prin urmare, am cerut ca ELA, în coordonare cu autoritățile statelor membre competente, să creeze o facilitate europeană care să permită raportarea în mod anonim a abuzurilor de către lucrătorilor transfrontalieri și punerea în aplicare a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1149 în vederea efectuării inspecțiilor comune sau concertate asupra cazurilor de abuz posibil aduse la cunoștință.

Am cerut, de asemenea, ca ELA să joace un rol activ în colectarea și coordonarea datelor în scopul realizării unei analize privind mobilitatea forței de muncă și evaluarea riscurilor, în conformitate cu sarcinile prevăzute în regulamentul de funcționare al acestei autorități. În ce privește subcontractarea, cred că avem nevoie de o clarificare prin acte legislative care să interzică anumite practici. Nu cred ca ELA poate rezolva singură problema subcontractărilor care se află oarecum într-o zona legislativă neclară. Însă ELA va putea contribui cu siguranță la facilitarea cooperării și a schimbului de informații între statele membre în vederea aplicării legilor, cât și la controalele comune făcute pe teren cu state membre.  

Ce vă mai pot spune este că noi românii suntem extrem de interesați de operaționalizarea ELA și eu sper că vom juca un rol cheie inclusiv în coordonarea acesteia.