Europarlamentarul Iuliu Winkler, din grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), membru UDMR, vicepreședinte al Comisiei pentru comerț internațional (INTA) a Parlamentului European, raportor permanent al INTA în relația UE-China, a analizat perspectivele şi provocările privind planul de redresare al Uniunii Europene în contextul crizei provocate de COVID-19, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Pulsul Geostgrategic.

Vladimir-Adrian Costea: Domnule Winkler, șocul cauzat de coronavirus reprezintă o nouă provocare pentru o UE a cărei reziliență a fost puternic testată în ultima perioadă. Terorismul, criza migrației, ascensiunea populismului și extremismului, la care adăugăm iminenta producere efectivă a Brexit-ului, plasează statele membre într-un context politic, economic și social vulnerabil. Cum vedeți dumneavoastră viitorul UE în acest moment? Care sunt opțiunile/scenariile care rămân sustenabile după această pandemie?

Iuliu Winkler: Pandemia de coronavirus a remodelat profund agenda publică în întreaga Uniune Europeană. O sumedenie de subiecte foarte importante au dispărut din atenția publică. Una dintre victime este și dezbaterea despre viitorul Uniunii Europene, al cărei semnal oficial a fost dat încă din martie 2017, atunci când Comisia condusă de Jean-Claude Juncker spera că o asemenea dezbatere se poate derula și finaliza odată cu alegerile europene din 2019. La acea vreme, Comisia Europeană propunea cinci scenarii pentru viitorul Uniunii – de la business as usual sau scenariul ambițiilor scăzute, prin care menținem doar piața comună, devenind o simplă cooperare economică, până la scenariul cel mai complex, acela în care cele 27 de state membre decid să se integreze profund. La trei ani după această propunere constatăm că nu am avansat deloc în dezbaterea despre viitorul Europei, iar tensiunile dintre diferitele grupări de state membre s-au adâncit. Pandemia ne-a adus într-un punct de cotitură. Ne aflăm la ora marii decizii, iar variantele s-au simplificat. Adâncirea cooperării sau începutul dezintegrării, acestea sunt cele două căi, iar lunile care urmează vor aduce și răspunsul.

Propunerea franco-germană pentru a crea fondul de relansare economică în valoare de 750 de miliarde de euro garantat prin bugetul multianual al UE este testul suprem. Pentru întâia oară în istoria sa, UE poate decide să se împrumute de pe piețele financiare în numele și pe seama tuturor statelor membre pentru a finanța acțiunea imediată în beneficiul generației viitoare.

Avem nevoie de relansare economică, iar marea majoritate a statelor membre are nevoie ca relansarea să fie sprijinită prin fonduri nerambursabile. Vom evita, astfel, să pierdem o nouă generație de tineri, după cea din perioada 2009-2010.

Sigur, posibilitatea înseamnă și responsabilitate. Împrumutul contractat azi va trebui rambursat în perioada 2027-2057, deci sarcina va reveni următoarei generații. Dar cu un fond de relansare utilizat judicios vom crea astăzi bazele bunăstării din viitor. De aceea, cred că adâncirea cooperării reprezintă viitorul UE.

Cum a gestionat UE crizele și frământările care au apărut în contextul amplelor schimbări sociale și economice determinate de pandemia de COVID-19? În ce măsură solidaritatea între statele membre a permis constituirea unui front comun la nivel european?

Analizând cu atenție starea Uniunii, putem constata că toate frământările, toate fracturile resimțite acut azi erau deja prezente înainte de pandemie. Coronavirusul nu a făcut decât să creeze o situație de urgență nemaiîntâlnită, care a pus și mai mult în lumină întreaga discordie europeană. În primele săptămâni ale crizei răspunsul a fost unul național, fiecare stat membru aplicând măsuri de urgență fără să țină cont de vecinii săi sau de UE27 în ansamblu. Lipsa de solidaritate a fost evidentă, dar, din fericire, de scurtă durată. Cred că plenara Parlamentului European din 27 martie a dat semnalul necesității de a reconstrui solidaritatea. După aceasta, în fiecare săptămână, am văzut pași mai bine coordonați la nivel european.

Frontul comun necesar este astăzi funcțional. S-au creat noi instrumente financiare și chiar noi instituții care vor putea să răspundă eficient la următoarea provocare asemănătoare, chiar dacă ea nu va veni în domeniul sănătății publice, ci va fi una dintre amenințările asimetrice de care toți suntem conștienți.

Optimismul acestei evaluări va fi confirmat dacă în lunile următoare statele membre și Parlamentul European vor cădea de acord asupra  bugetului multianual 2021-2027 și a instrumentului de relansare economică. 

În ce măsura agenda politică a instituțiilor europene și a statelor membre a suferit modificări semnificative, în scopul amortizării șocului cauzat de coronavirus?

Primăvara anului 2020 a adus schimbări însemnate în agenda oficială a instituțiilor europene. Programul de lucru al Comisiei Europene a fost actualizat. Unele priorități au fost amânate, cum ar fi Strategia europeană de adaptare la schimbările climatice sau noua strategie europeană pentru păduri. Există tendința ca elementele Pactului ecologic european să fie incluse în prioritățile planului de redresare “Next Generation EU”, alături de elementele tranziției digitale. Asta înseamnă, de fapt ,o repliere și nu o renunțare la acestea. Numeroase angajamente internaționale și negocieri comerciale au avut de suferit, din cauza carantinei și a imposibilității menținerii agendei planificate.

În general, concluzia lunilor în care activitatea a trecut în mediul virtual, fiind organizată prin videoconferințe și schimburi de scrisori, este aceea că tehnologia ajută democrația, dar nu o poate înlocui. Dezbaterea democratică, dialogul, confruntarea de idei și întreaga procedură complexă de mediere a intereselor contradictorii presupune întâlnirea directă. De aceea, odată cu ameliorarea situației de sănătate publică, trebuie să revenim la bine-cunoscutele mecanisme ale dialogului și negocierii directe.

Planul de redresare al Comisiei, “Next Generation UE”, pune accentul pe o Uniune ecologică, digitală, socială și pe reziliență pentru un viitor sustenabil al UE. Sunt măsurile economice incluse în Plan suficiente pentru a îndeplini aceste obiective? În ce măsură acest Plan poate ajuta la atenuarea decalajelor de dezvoltare între statele membre?

Structura planului de redresare are la bază trei piloni: instrumente de sprijinire a redresării economice în statele membre; măsuri de stimulare a investițiilor și a întreprinderilor; consolidarea acelor programe europene care susțin piața unică. Cele două priorități orizontale care se află în focusul întregului plan de redresare sunt tranziția verde și cea digitală.

Avem deci o structură complexă, care riscă să devină difuză dacă nu va respecta principiile Politicii de coeziune. Trebuie să ne preocupe viitorul fără a ne rupe de prezent. Planul de redresare trebuie să ajute mai consistent statele membre mai puțin dezvoltate și pe cele care au fost cel mai grav afectate de pandemie. Acesta este principiul solidarității. De aceea, planul de redresare nu poate oferi  doar împrumuturi. Așa cum a fost concepută propunerea franco-germană, majoritatea suportului financiar trebuie să fie ajutor nerambursabil pentru cei care au mai multă nevoie.

Cum pot obține și gestiona statele membre în mod eficient fondurile alocate prin intermediul acestui Plan de redresare? În cazul României, care este lecția pe care trebuie să o conștientizăm pentru a ajunge la un nivel ridicat de absorbție a fondurilor europene?

Planul de redresare are o durată de viață bine definită, urmând să înceapă în 2021 și să se deruleze până în anul 2024. Același orizont de timp va fi aplicat flexibilității bugetare introduse de Comisia Europeană ca răspuns la criză. Cred că principala provocare a tuturor statelor membre este de a veni rapid cu proiecte fezabile și care să se încadreze în toate cerințele prevăzute prin “Next Generation EU”.

Prioritatea sunt locurile de muncă, pentru că fără generarea de noi joburi nu vom obține efectele economice și sociale scontate. 

În ceea ce privește România, problemele noastre sunt vechi: slaba capacitate administrativă și lipsa coeziunii în societate. Este urgent să ne trezim și să conștientizăm faptul că fără dialog între mediul de afaceri, mediul administrativ și sistemul de învățământ nu vom putea obține acea mobilizare de care avem nevoie pentru a deveni eficienți. Obiectivul nu este cheltuirea banilor europeni. Adevăratul scop este modernizarea României și avansul societății noastre pe drumul integrării europene.

Care sunt oportunitățile de care dispun actorii economici din statele membre ale UE?

Viitorul este verde și digital. Planul de redresare oferă tuturor companiilor europene șansa de a utiliza fondurile pentru această tranziție necesară spre sustenabilitate și digitalizare. Răspunderea instituțiilor care vor administra resursele financiare din planul de redresare este aceea de a asigura cheltuirea eficientă a sumelor. Nu cred că economiile noastre au de câștigat dacă salvează companii cu modele de afaceri ancorate în secolul 20. Ar fi doar o salvare temporară și bani risipiți.

În ce măsura gestionarea pandemiei de COVID-19 de către UE constituie un răspuns  adecvat la retorica populistă și extremistă, devenită mult mai vizibilă în spațiul european?

Există o legătură istorică între succesul populismului și incertitudinea economică. Aceasta este lecția istorică pe care Europa a putut-o învăța în anii ‘30 ai secolului trecut. Adâncirea inegalității și dezvoltarea economică asimetrică nu fac decât să agraveze situația. Trebuie să fim atenți, pentru că populismul și demagogia pot ieși învingătoare. Uniunea Europeană se mobilizează în vederea mai bunei informări a cetățenilor și a pornit pe drumul construirii rezilienței sociale împotriva dezinformării. Trebuie însă să fim conștienți de faptul că nu am făcut decât primii pași pe un drum foarte lung. Schimbarea modului de reacție a unei societăți în fața dezinformării durează o generație, iar calitatea sistemului de educație este esențială în această luptă. În România va trebui să luăm decizii urgente și radicale pentru a putea, în anii care vin, să asigurăm gândirea critică și gradul ridicat de înțelegere și deschiderea spre colaborare de care au nevoie tinerii pentru a putea să se descurce în hățișul dezinformării, manipulării și al influențelor contradictorii la care sunt supuși.

În contextul actual, opțiunea de a ieși din UE reprezintă un demers falimentar? Cum afectează producerea efectivă a Brexit-ului relația dintre Regatul Unit și UE27?

Într-un studiu recent condus de Universitatea Oxford, subiecților li s-a cerut să menționeze cel mai bun și cel mai rău moment al UE. Pe locul întâi, în răspunsuri, la momente pozitive a fost menționată căderea zidului Berlinului, iar la momente negative referendumul pentru Brexit. Aceste răspunsuri mi se par semnificative pentru modul în care este perceput demersul Regatului Unit de ieșire din UE. Cu toate acestea, la patru ani de la referendum, trebuie să înțelegem că pentru clasa politică britanică Brexit-ul a devenit un proiect de țară. Paradoxal, pandemia a venit să ofere un colac de salvare nesperat politicienilor britanici, deoarece în anii care vin orice problemă economică poate fi pusă pe seama acestei crize.

Pentru UE27, Brexit-ul este problematic din punct de vedere economic și periculos din punct de vedere politic, fiind pentru prima dată în istoria sa când UE, aflată în perpetuă extindere, pierde un membru.

În ceea ce privește stadiul tehnic al negocierilor, luând act de refuzul premierului Boris Johnson de a prelungi perioada de tranziție, UE27 se află în fața unei misiuni imposibile - renegocierea a 759 de acorduri până la sfârșitul anului 2020.

Prioritatea este viitoarea relație comercială dintre cei doi parteneri, care prezintă provocări extrem de greu de soluționat: condițiile de competiție echitabilă; domeniul pescuitului; cadrul instituțional juridic.

Trebuie remarcată solidaritatea excepțională de care a dat dovadă UE27 pe întreaga durată a acestor negocieri dificile. Manifestarea acestei solidarități europene este și permisa succesului viitor.

O relație comercială, economică și de cooperare cu partenerii noștri britanici este importantă și de dorit pentru întreaga UE. În același timp însă nu poate fi mai bine afară decât înăuntru, deci nici Regatul Unit nu poate să beneficieze de avantajele pieței comune fără să-și asume și obligațiile aferente.