Prin intensitatea, extinderea și caracterul excepțional, pandemia de COVID-19 a acaparat agenda publică la nivel global și a modificat în mod considerabil orizontul de așteptare în privința raportului stat-cetățean. Cu precădere, intervenția autorităților a devenit indispensabilă la nivel local, național, regional și (în mod special) la nivel supranațional, în situația în care cetățeanul nu dispune de resursele necesare pentru a atenua, prin acțiuni individuale, efectele pandemiei de COVID-19 asupra nivelului de trai.

Materialul este disponibil momentan doar în limba engleză

Pasul în spate – perceput – al SUA din rolul de lider global, coroborat cu rivalitatea în creștere dintre aceasta și China, revanșismul Rusiei, implicațiile Brexit etc. amplifică incertitudinile și complexitatea unui mediu internațional dominat, în această perioadă, de pandemia de COVID-19. În acest context, multe state europene și UE în ansamblu se confruntă și cu probleme de securitate decurgând din politicile și tacticile de propagandă-influențare la care sunt supuse din partea unor puteri precum Rusia.

Între căutarea unei profunzimi strategice pentru Turcia şi reconfigurarea frontierelor care segmentează Marea Mediterană în conformitate cu imaginile cartografice ale rezervelor de petrol, preşedintele Recep Tayyip Erdoğan a găsit momentul pentru ca, după ce a pus rânduială în cele pământeşti, să facă ordine şi în relaţiile cu transcendența. Şi a făcut aceasta transformând catedrala Sfânta Sofia în moschee, la mai multe decenii după ce, în anul 1934, “părintele turcilor”, Mustafa Kemal Atatϋrk, a transformat bazilica creştinătăţii în muzeu.

În urmă cu 118 ani, primul război balcanic a generat o serie de evenimente de neoprit care au condus la cel de-al doilea război balcanic, la criza balcanică și la Primul Război Mondial. Care sunt cele mai importante lecții pe care le putem învăța din modul în care statele balcanice de mici dimensiuni au reușit să implice state mai puternice în conflictele lor interetnice? Care sunt primele consecințe neprevăzute ale influenței marilor puteri în zona Balcanilor? Și cum poate acest lucru oferi un exemplu privind rolul esențial pe care NATO îl are în stoparea reacțiilor efectelor în cascadă ale conflictelor etnice?

Multitudinea și diversitatea clivajelor devenite din ce în ce mai vizibile în spațiul european în ultimii ani scot în evidență nevoia unei schimbări de paradigmă privind modul în care Uniunea Europeană se raportează la cetățenii săi. Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, ascensiunea curentelor eurosceptice și populiste, implozia radicalizării în rândul cetățenilor statelor europene și decalajele de dezvoltare evidențiază, de fapt, importanța (re)gândirii proiectului Uniunii Europene astfel încât procesul de integrare a statelor membre să urmeze o singură direcție.

Răspunsul coordonat al Uniunii Europene la amenințările și crizele multiple a venit în sprijniul statelor membre puternic afectate, confruntate pe plan intern cu tensiuni și frământări. Solidaritatea și coeziunea au reprezentat principalii piloni pe baza cărora UE a construit o abordare comună la nivelul blocului comunitar, aspect care a reprezentat totodată o reală provocare în privința ajungerii la un numitor comun. Dificultatea obținerii unei poziții comun agreate de către statele membre a întârziat de cele mai multe ori reacția UE. Pandemia de COVID-19 instituie un nou moment de cotitură în istoria UE, într-un context politic, economic și social în care este imperativă adoptarea unor măsuri care să vizeze cu precădere consolidarea solidarității și coeziunii la nivel european.

Într-un ritm accelerat, pandemia de COVID-19 a generat o multitudine de amenințări asupra rezilienței blocului comunitar, Uniunea Europeană fiind nevoită să se adapteze rapid noilor provocări. Criza economică, socială și politică reprezintă un nou moment important pentru a testa solidaritatea și coeziunea la nivel european.

Din partea editorului

Într-un context geo-politic marcat de numeroase frământări, conturarea politicii externe în raport cu provocările actuale la nivel european și global ne oferă o perspectivă pentru a înţelege poziţia României pe scena internaţională. Analiza realizată de ministrul de externe, Bogdan Aurescu, permite o înţelegere de ansamblu asupra obiectivelor urmărite de statul român pe plan regional, continental și global.