În urmă cu 118 ani, primul război balcanic a generat o serie de evenimente de neoprit care au condus la cel de-al doilea război balcanic, la criza balcanică și la Primul Război Mondial. Care sunt cele mai importante lecții pe care le putem învăța din modul în care statele balcanice de mici dimensiuni au reușit să implice state mai puternice în conflictele lor interetnice? Care sunt primele consecințe neprevăzute ale influenței marilor puteri în zona Balcanilor? Și cum poate acest lucru oferi un exemplu privind rolul esențial pe care NATO îl are în stoparea reacțiilor efectelor în cascadă ale conflictelor etnice?

Materialul este disponibil momentan doar în limba engleză

Multitudinea și diversitatea clivajelor devenite din ce în ce mai vizibile în spațiul european în ultimii ani scot în evidență nevoia unei schimbări de paradigmă privind modul în care Uniunea Europeană se raportează la cetățenii săi. Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, ascensiunea curentelor eurosceptice și populiste, implozia radicalizării în rândul cetățenilor statelor europene și decalajele de dezvoltare evidențiază, de fapt, importanța (re)gândirii proiectului Uniunii Europene astfel încât procesul de integrare a statelor membre să urmeze o singură direcție.

Din aprilie 2019, când Benjamin Netanyahu stabilea luna iulie 2020 pentru demararea procesului de trecere a coloniilor evreieşti din Cisiordania sub suveranitatea statului Israel şi până la 30 iunie 2020, când ultimii interlocutori americani cu care premierul a discutut înainte de 1 iulie, exprimau opinia că “nu e momentul potrivit pentru anexări”, a trecut mai mult de un un an - o perioadă marcată de frământări, controverse, ezitări, peste care în ultimele luni s-a auzit foşnetul neliniştitor al pandemiei COVID-19.

Materialul este disponibil momentan doar în limba engleză

Izbucnirea epidemiei COVID-19 a schimbat brusc stilul de viață diplomatică existent de zeci de ani. Diplomația se face acum prin telefon, e-mail și reuniuni online. Teleconferințele și comunicațiile video securizate au devenit o nouă normalitate, făcând, însă, mai dificilă desfășurarea unor activități ce presupun negocieri sau discuții confidențiale. O pandemie globală nu este cea mai fastă perioadă pentru diplomație.

În fosta Mare Jamahiriye Arabă Libiană Populară Socialistă, pe care „Colonelul Gaddafi” a condus-o vreme de 42 de ani, „Primăvara Arabă” a avut o durată activă de opt luni şi s-a închiat pe 20 octombrie 2011, odată cu capturarea şi asasinarea, de către protestatari, în oraşul Sirte, a liderului Gaddafi.

În noaptea de 25/26 martie 2015 o coaliţie multinaţională cu un efectiv de 150.000 de oameni condusă de Arabia Saudită declanşa un război distrugător în Yemen.
În cei cinci ani de conflict armat, configuraţia frontului yemenit a avut drept trăsătură definitorie mobilitatea, volatilitatea şi caracterul vremelnic al liniilor de demarcaţie între forţele combatante.

Răspunsul coordonat al Uniunii Europene la amenințările și crizele multiple a venit în sprijniul statelor membre puternic afectate, confruntate pe plan intern cu tensiuni și frământări. Solidaritatea și coeziunea au reprezentat principalii piloni pe baza cărora UE a construit o abordare comună la nivelul blocului comunitar, aspect care a reprezentat totodată o reală provocare în privința ajungerii la un numitor comun. Dificultatea obținerii unei poziții comun agreate de către statele membre a întârziat de cele mai multe ori reacția UE. Pandemia de COVID-19 instituie un nou moment de cotitură în istoria UE, într-un context politic, economic și social în care este imperativă adoptarea unor măsuri care să vizeze cu precădere consolidarea solidarității și coeziunii la nivel european.

Extinderea puterii președintelui Erdroğan, împreună cu adâncirea dezechilibrului puterilor în stat, au îndepărtat și mai mult Turcia de perspectiva unei aderări la Uniunea Europeană. Derapajele regimului de la Ankara au accentuat plasarea Turciei pe o traiectorie iliberală și au dus la suspendarea temporară a procesului de aderare la UE, în pofida rolului important îndeplinit de Turcia în gestionarea fluxurilor de refugiați.