În ultimii zece ani romanul distopic de referință scris de Orwell, 1984 s-a aflat de două ori în fruntea listei celor mai bine vândute cărți. În 2013, după ce Edward Snowden a lăsat să transpară informații referitoare la vasta rețea de operațiuni de supraveghere a NSA, vânzările romanului 1984 au crescut exponențial, datorită unei explozii de similitudini cu entitatea totalitară tentaculară din roman, intitulată „Fratele cel Mare”. Vânzările au crescut din nou cu peste 9500% la finalul anului 2017, când un funcționar de la Casa Albă a făcut referire trecător la „informații indirecte”, când a fost abordat cu privire la o serie de declarații false emise în trecut.

Sistemul de tratate de la Versailles, din 1919-1920, de după primul război mondial, înlocuiește statul de tip imperial cu statul național și încheie, practic, un proces derulat pe tot parcursul secolului XIX, de formare a statelor europene moderne. Primul stat care s-a desprins din Imperiul Otoman a fost Grecia, în urma unui îndelungat război ruso-otoman, încheiat prin Pacea de la Adrianopol, la 1829, care recunoaște independența noului stat . A fost nevoie de 30 de ani pentru ca o nouă formațiune statală să se poată desprinde din același imperiu ”bolnav”, statul român. Acesta a apărut în urma unui război intra-european, Războiul Crimeii, încheiat prin Pacea de la Paris, din 1856. În baza prevederilor acestui tratat, puterile europene implicate în conflict – Anglia, Franța, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Prusia și Sardinia, pe de o parte și Imperiul Rusiei, statul învins, pe de altă parte, acceptă ideea unirii Principatelor Moldova și Țara Românească.

După 18 ani de război, Statele Unite şi insurgenţa talibană au convenit asupra unui acord de pace considerat, de unii analişti, a avea o dimensiune şi o semnificaţie istorică. Acesta este menit să deschidă calea către o retragere a trupelor americane şi NATO, precum și către lansarea unui proces de pace între insurgenţi şi guvernul de la Kabul, condus de preşedintele Ashraf Ghani – care nu a fost parte la pertractările de la Doha, fiind considerat, de către islamiştii talibani, drept „o marionetă a SUA şi a Occidentului”.

În istoriografia războaielor mai mari sau mai mici există tradiţia stilistică şi metodologică de a atribui aprecieri hiperbolice unor episoade ale acestora, alese după criterii de cele mai multe ori subiective. Înregistrate ca atare fie după numele comandanţilor de oşti, fie după amplasamentele unde s-au desfăşurat confruntările între inamici, nu puţine dintre aceste acţiuni marţiale au fost înnobilate cu epitetul de „istorice”, „existenţiale”, sau „memorabile”.
De la finele anului trecut, în Siria asistăm la un nou „episod istoric” în care numai cine nu vrea nu este implicat, sau, dacă vrea, o face la adăpost de luminile rampei şi de ştiinţa opiniei publice - fie ea siriană, arabă, regională, sau internaţională. Iar episodul acesta poartă numele de Idlib, unde, de câteva săptămîni, se desfăşoară un război veritabil, provocând deja încă aproximativ un milion de refugiaţi. De ce este atât de important acest district şi oraş şi ce pondere are el în ecuaţia războiului şi a păcii în Siri

Din partea editorului

În perioada 14-16 februarie, în capitala Bavariei, s-au desfășurat lucrările celei de a 56-a ediție a Conferinței internaționale de Securitate de la München. La evenimentul dedicat dialogului strategic asupra unor probleme de actualitate pe agenda relațiilor internaționale au participat 35 de șefi de state și de guverne, împreună cu peste 100 de miniștri ai afecerilor externe și ai apărării.
Valentin Naumescu, conferențiar la Facultatea de Studii Europene al Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca şi preşedinte al think-tankului Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE), a realizat un bilanț al ediției din acest an a Conferinței internaționale de Securitate de la München, cel mai prestigios forum de securitate internațională, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Pulsul Geostrategic.

Preşedintele american Donald Trump, la începutul documentului ce cuprinde planul său pentru pace, afirmă că de-a lungul timpului au fost concepute mai multe proiecte de pace pentru palestinieni şi israelieni, însă niciunul nu a ţinut cont de realitatea concretă. Planul său, susţine el, ar fi diferit. Nimic nu este mai departe de adevăr. Construit complet din clişee şi neadevăruri, aşa-zisul său plan, la fel ca şi celelalte dinaintea sa, ignoră aspiraţiile naţionale ale palestinienilor şi drepturile lor. Deşi Donald Trump susţine că este realist şi realizabil, planul său de pace ţine cont numai de o singură parte, cea israeliană. În cele ce urmează, vom parcurge punct cu punct documentul creat de administraţia americană și vom arăta cum acesta face abstracţie de legea internaţională şi de numeroasele rezoluţii ale Naţiunilor Unite pe tema conflictului israeliano-palestinian.

Războaiele, conflictele de lungă durată, lupta contra ocupațiilor străine, sentimentul de solidaritate cu poporul sau comunitatea asuprită sunt doar cațiva dintre factorii care au determinat, în istorie, evoluția fenomenului luptătorului străin. Eroii pregătiți să se sacrifice pentru cauze „ nobile” s-au regăsit pe câmpurile de luptă încă de la apariția națiunilor din secolul al XIX-lea în țări precum Grecia, Statele Unite, Spania, Palestina, Afganistan, fosta Iugoslavie și Somalia (Colgan & Hegghammer, 2011; Hennessy, 2012). Dar aceasta a reprezentat doar prima etapă a fenomenului.

La Salonul aeronautic internaţional de la Berlin din luna aprilie 2018, companiile Dassault şi Airbus anunţau iniţierea programului „Sistem de luptă aeriană al viitorului” , care constă în construirea unui avion de luptă, un sistem de arme de nouă generaţie şi alte elemente integrate în spaţiul operaţional de luptă aeriană.

Înțelegem în mod eronat semnificațiile politice ale Brexit-ului în cazul în care omitem să ne raportăm la cronologia negocierilor pe axa Bruxelles-Londra, respectiv la evoluția contextului economic, social și politic specific Regatului Unit. Analiza de ansamblu asupra evoluției demersurilor privind retragerea Regatului Unit din UE și Euratom ne ajută să înțelegem contrastul dintre opțiunea inițială pentru o mai puțină Europă la nevoia stringentă a cooperării în context post-Brexit.