La începutul lunii august, miniștrii afacerilor externe ai Egiptului și Greciei au semnat, la Cairo, un acord asupra unui plan preliminar privind granițele maritime dintre cele două state mediteraneene.
Harta care a fost pusă la dispoziția publicului la momentul anunțului arăta că acordul era, de fapt, doar parțial și fără detalii esențiale.

Prin declarația oficială anunțând desfăşurarea de manevre mlilitare navale în Mediterana de Est, în zona coastelor libiene, Ministerul turc al Apărării a precizat că obiectivul acţiunii este acela de ridicare a capacităţíi de luptă a forţelor navale turce într-un eventual posibil război în acest areal. Comunicatul nu a oferit alte detalii privind, bunăoară, posibilul inamic avut în vedere, actorii participaní sau modul, direct sau indirect, de implicare a Turciei în virtualul conflict.

Materialul este disponibil momentan doar în limba engleză

Din aprilie 2019, când Benjamin Netanyahu stabilea luna iulie 2020 pentru demararea procesului de trecere a coloniilor evreieşti din Cisiordania sub suveranitatea statului Israel şi până la 30 iunie 2020, când ultimii interlocutori americani cu care premierul a discutut înainte de 1 iulie, exprimau opinia că “nu e momentul potrivit pentru anexări”, a trecut mai mult de un un an - o perioadă marcată de frământări, controverse, ezitări, peste care în ultimele luni s-a auzit foşnetul neliniştitor al pandemiei COVID-19.

Materialul este disponibil momentan doar în limba engleză

În noaptea de 25/26 martie 2015 o coaliţie multinaţională cu un efectiv de 150.000 de oameni condusă de Arabia Saudită declanşa un război distrugător în Yemen.
În cei cinci ani de conflict armat, configuraţia frontului yemenit a avut drept trăsătură definitorie mobilitatea, volatilitatea şi caracterul vremelnic al liniilor de demarcaţie între forţele combatante.

La 10 iunie 2020 s-au împlinit 20 de ani de când fostul preşedinte al Siriei Hafez Al-Assad a încetat din viaţă, la capătul unei guvernări de aproape 30 de ani încheiată prin investirea în demnitatea supremă în stat a fiului său, Bashar Al-Assad.
Astăzi, comemorarea dispariţiei fostului lider sirian marchează, cronologic, trecerea a 20 de ani de guvernare a lui Bashar Al-Assad, care înseamnă şi împlinirea a 50 de ani de supremaţie a clanului Al-Assad la conducerea Siriei - cea mai longevivă între toate regimurile gerontocratice ale istoriei moderne a Mashreqului şi Maghrebului arab.

În urmă cu 76 de ani, în luna iulie 1944, Uniunea Sovietică şi Siria - care urma să devină stat independent peste doi ani, după încheierea mandatului francez instituit prin faimoasele acorduri coloniale „Sykes-Picot” - stabileau relaţii diplomatice, marcând începutul unei perioade de raporturi bilaterale care aveau să reziste unei istorii de aproape 89 de ani.

Pandemia de coronavirus, scăderea prețurilor petrolului și iminența unei crize economice globale pot afecta cursul negocierilor vizând soluționarea conflictului ruso-ucrainean din estul Ucrainei

După 18 ani de război, Statele Unite şi insurgenţa talibană au convenit asupra unui acord de pace considerat, de unii analişti, a avea o dimensiune şi o semnificaţie istorică. Acesta este menit să deschidă calea către o retragere a trupelor americane şi NATO, precum și către lansarea unui proces de pace între insurgenţi şi guvernul de la Kabul, condus de preşedintele Ashraf Ghani – care nu a fost parte la pertractările de la Doha, fiind considerat, de către islamiştii talibani, drept „o marionetă a SUA şi a Occidentului”.