Rusia își apropie parteneri, punând la cale noi strategii pentru anul 2023.

Multitudinea și diversitatea noilor conflicte militare care au acaparat scena internațională în ultimii ani au avut un impact semnificativ asupra modului în care a fost construită politica externă a Rusiei. Într-un context geopolitic instabil, pe o arenă internațională unde există tensiuni din ce în ce mai puternice și mai evidente, alegerea lui Vladimir Putin ca președinte al Federației Ruse a reprezentat un moment de răscruce, care a redefinit conceptele de securitate și apărare.

Alegerile prezidențiale recente din Republica Moldova au fost caracterizate de media internațională drept o competiție geopolitică între Occidentul democratic și Rusia lui Vladimir Putin. Dar de fapt, această ipoteză a fost dezavuată de toți actorii, atât interni cât și externi, în mesajele lor referitoare la cursa electorală abia încheiată.

Preşedintele rus Vladimir Putin, preşedintele Azerbaidjanului Ilham Aliyev şi prim-ministrul armean Nikol Pashinian au semnat, la 9 noiembrie, prin intermediul unei video-conferinţe, un armistiţiu între Armenia şi Azerbaidjan. Mediat de Rusia, armistiţiul modifică în mod dramatic situaţia din teren, stabilind „realităţi noi” pentru mulţi ani de acum înainte.

Aleksandr Lukașenko a impus în Belarus un stil dictatorial de conducere, caracterizat prin încălcări frecvente ale drepturilor omului, fraudarea alegerilor și reprimarea violentă a mișcărilor sociale. Ajunsă la limita răbdării, după fraudarea scrutinului prezidențial din 9 august 2020, populația s-a mobilizat și a declanșat proteste de masă etichetate drept “revoluție colorată”. Date fiind complexitatea mediului social din Belarus, poziția geografică și legăturile politico-economice pe care țara le are cu Federația Rusă, continuarea stării de criză poate afecta negativ stabilitatea întregii regiuni.

Criticile aduse de liderii europeni regimului condus de Vladimir Putin, pe fondul acuzațiilor privind încălcarea dreptului internațional, nerespectarea drepturilor omului și împlicarea în acțiuni de subminare a democrației și a statului de drept în zonele de influență, readuc în discuție nevoia stringentă a redefinirii relațiilor economice, politice și diplomatice dintre UE și Federația Rusă.

Articolul este disponibil momentan doar în limba engleză

La 30 septembrie 2019, s-au împlinit patru ani de când preşedintele Vladimir Putin a autorizat intervenţia militară a Rusiei în războiul civil din Siria. Decizia a fost fundamentată, oficial, pe temelia solicitării formale a guvernului sirian pentru ajutor militar împotriva „conspiraţiei externe” – în esenţă occidentale – la adresa independenţei şi suveranității naţionale a Siriei”, precum şi împotriva „fenomenului terorist intern şi a jihadismului radical Islamic, susţinut de puteri şi forţe străine”.