Forțele de ordine din Grecia cooperează cu serviciile secrete israeliene pentru combaterea activităților teroriste de pe teritoriul național.

Autoritățile belgiene întreprind demersuri continue pentru contracararea activităților teroriste de pe teritoriul național.

Războaiele, conflictele de lungă durată, lupta contra ocupațiilor străine, sentimentul de solidaritate cu poporul sau comunitatea asuprită sunt doar cațiva dintre factorii care au determinat, în istorie, evoluția fenomenului luptătorului străin. Eroii pregătiți să se sacrifice pentru cauze „ nobile” s-au regăsit pe câmpurile de luptă încă de la apariția națiunilor din secolul al XIX-lea în țări precum Grecia, Statele Unite, Spania, Palestina, Afganistan, fosta Iugoslavie și Somalia (Colgan & Hegghammer, 2011; Hennessy, 2012). Dar aceasta a reprezentat doar prima etapă a fenomenului.

Comparativ cu alte domenii de politică, implicarea Uniunii Europene (UE) în combaterea terorismului este un demers relativ recent. În mod obișnuit, statele europene care s-au confruntat cu amenințări teroriste, precum Marea Britanie, Italia, Spania și Germania de Vest au soluționat problemele independent. Unul dintre motivele principale pentru care nu a existat cooperare între statele UE a fost opinia comună conform căreia fiecare stat se confrunta cu amenințări diferite, ceea ce necesita soluţii diferite.

Numărul de atacuri teroriste și al victimelor acestora a crescut semnificativ în Uniunea Europeană în perioada 2014-2018, momentul critic fiind reprezentat de anul 2015 când au fost înregistrate 17 atacuri teroriste.
Raportându-ne la status quo-ul UE în ultimii ani, articolul se raportează la fenomenul radicalizării în universul carceral, urmărind să surprindă noile provocări cu care se confruntă UE și statele membre în cadrul procesului de prevenire și combatere a terorismului.